Art. 265 Codul muncii Răspunderea penală
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Răspunderea penală
Art. 265
(1) Încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea u nor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la art. 264 alin. (4) se sancţionează primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.
(3) Dacă munca prestată de persoanele prevăzute la alin. (2) sau la art. 264 alin. (4) este de natură să le pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4), instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multora dintre următoarele pedepse complementare:
a) pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare ori subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;
b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;
c) recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;
d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.
(5) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4), angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând:
a) orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-arfi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;
c) cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.
(6) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (4) de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c).
Codul muncii (Legea nr. 53/2003) actualizat prin:
- Legea nr. 187/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Monitorul Oficial nr. 757/2012
| ← Art. 264 Codul muncii Răspunderea penală | Art. 266 Codul muncii Dispoziţii generale → |
|---|
Sunt incriminate 2 infracţiuni. Prima se referă la ocrotirea tinerilor. Este o infracţiune de pericol, ce poate fi săvârşită numai de angajator.
Prima (alin. 1) reprezintă o consecinţă a măsurilor prevăzute de lege pentru ocrotirea minorilor, care nu pot fi încadraţi în muncă decât după dobândirea capacităţii juridice (restrânse sau depline, după caz), precum şi pentru protecţia tinerilor salariaţi, în vârstă de până la 18 ani1.
Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea poate fi săvârşită numai
Citește mai mult
cu intenţie (directă sau indirectă), deoarece atât „încadrarea" în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale referitoare la regimul de muncă al acestora, cât şi „folosirea" lor pentru prestarea activităţii cu încălcarea aceloraşi prevederi legale sunt acţiuni ce presupun numai intenţia.Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, iar competenţa de soluţionare a cauzei îi revine judecătoriei, conform art. 30 C. pr. pen. Cercetarea penală este efectuată de către organele de poliţie, sub supravegherea procurorului de la parchetul corespunzător instanţei care judecă în fond cauza2.
Cea de a doua infracţiune (prevăzută la alin. 2) este, în fond, o reluare a celei deja reglementată de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. într-adevăr, conform art. 141 din acest act normativ, constituie infracţiune „fapta de a beneficia de executarea unei munci cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă de o persoană despre care beneficiarul ştia că este o victimă a traficului de persoane".
O persoană şade ilegal în România în cazul în care a pătruns în ţara noastră fără să respecte condiţiile legale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, sau, deşi a pătruns legal, la un anume moment dat nu mai îndeplineşte aceste condiţii.
O astfel de persoană este victimă a traficului ilegal dacă a suferit vreuna dintre faptele incriminate de legea specială.
Pentru existenţa infracţiunii pe care o comentăm este necesar ca angajatorul să aibă cunoştinţă că acea persoană primită la muncă este o victimă a traficului de persoane.
Fapta lui este de o mai mare gravitate - şi se sancţionează mai aspru în ipoteza în care munca prestată de persoana primită ilegal la muncă este de natură să-i pună în pericol viaţa, integritatea ori sănătatea.
Având în vedere gravitatea infracţiunilor (de la alin. 2 şi 3, precum şi cea de la art. 264 alin. 3), instanţa de judecată poate aplica una din pedepsele complementare prevăzute la alin. 4, inclusiv închiderea temporară a punctului (punctelor) de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retrogradarea temporară ori definitivă a licenţei de desfăşurare a activităţii.
Totodată, în cazul celor două infracţiuni se prevede obligarea angajatorului, după caz, a contractantului principal şi a celui intermediar la plata de despăgubiri reprezentând remuneraţiile, impozitele, contribuţiile, alte cheltuieli ce se cuvin prestatorului muncii sau bugetului statului etc. (alin. 5 şi 6).
Reproducem în continuare, art. 218 din Legea nr. 62/2011: „Art. 218. - (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin violenţe, împiedică ori obligă un angajat sau un grup de angajaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei.
(2) Condiţionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, cu excepţia infracţiunii prevăzute la alin. (1).
(4) Declararea grevei de către organizatori cu încălcarea condiţiilor prevăzute la art. 191 alin. (1) ori la art. 202-205 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă".