Art. 278 Codul muncii Reguli speciale de procedură

CAPITOLUL III
Reguli speciale de procedură

Art. 278

(1) Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.

(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 278 Codul muncii Reguli speciale de procedură




Ricarda 9.02.2017
A se vedea și Decizia ICCJ - RIL nr. 16/2016:

"[...] Prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2016."

Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-110-2017/decizie-ril-iccj-16-2016-aplicare-codul-muncii-raporturi-primar-viceprimar
Răspunde
Decizie ICCJ nr. 18/2016 3.10.2016
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 1.324, 1.325 şi 1.326 din Codul civil, republicat, pot fi aplicate în întregirea dispoziţiilor Codului muncii, fiind compatibile cu specificul raporturilor de muncă.

Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-767-2016/decizie-iccj-18-2016-act-juridic-unilateral-dreptul-muncii-revocare-decizie-concediere
Răspunde
andateodorescu 8.05.2012
Textul de mai sus reprezintă o consecinţă a realităţii evidente că actele normative care alcătuiesc sistemul dreptului nu sunt izolate, ci se află în corelaţii şi interferenţe fireşti şi permanente.

Codul muncii este cel mai important izvor al dreptului muncii, dar legislaţia în materie cuprinde şi alte acte normative (legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului etc.). De aceea, dispoziţiile sale se întregesc cu cele ale altor acte normative, de pildă, cu cele ale Legii dialogului social nr. 62/2011 etc.

Dreptul civil, fiind „drept comun", prevederile sale le întregesc pe
Citește mai mult cele ale Codului muncii, însă „numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă". Aplicarea legislaţiei civile este evidentă, de exemplu, în ceea ce priveşte încheierea contractului individual de muncă (libertatea contractuală, consimţământul, capacitatea, cauza contractului".

La rândul său, Codul muncii reprezintă dreptul comun pentru acele raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă. Este cazul, de pildă, al raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici reglementate de Legea nr. 188/1999.

Condiţia impusă constă în aceea ca reglementările speciale să nu fie complete, iar aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Răspunde