Art. 29 Corelarea terminologică Dispoziţii tranzitorii şi finale

Textul este necesar pentru a face legile aplicabile într-o concepţie unitară. La prima vedere, textul pare inofensiv, cu o conotaţie exclusiv tehnico- legislativă. în realitate, este un text cu serioase implicaţii dacă avem în vedere numărul aplicabil de acte normative, câteva zeci, care reglementează competenţa instanţelor de contencios administrativ în diferite materii.

Prin urmare, o primă problemă o reprezintă delimitarea sferei acestor acte normative, punându-se problema de a şti dacă în această sferă pot fi incluse şi actele administrative cu caracter normativ (hotărâri de Guvern, ordine

Citește mai mult

şi instrucţiuni ale miniştrilor) care reglementează, primar, competenţa instanţelor de contencios administrativ. Răspunsul este negativ, competenţa instanţelor de contencios administrativ este stabilită, ca principiu, prin art. 52 coroborat cu art. 126 alin. 6 din Constituţie şi prin Legea contenciosului administrativ sau prin altă lege organică, cum se menţionează în mod expres în art. 5 alin. 2. De vreme ce legea contenciosului administrativ este lege organică, potrivit art. 73 alin. 3 lit. k) din Constituţie, este, logic, ca întregirea acestei legi prin reglementări specializate în materie de contencios administrativ, ca şi derogările de la regimul său, stabilindu-se competenţele instanţelor de drept comun, să se facă tot prin lege organică.

Rezultă de aici că interpretarea şi aplicarea art. 29 la care ne referim trebuie făcută în corelare cu cea a art. 31 alin. 2.

Din această regulă a interpretării tragem concluzia că, odată ce Legea actuală a contenciosului administrativ introduce obligativitatea acţiunii prealabile, abrogând orice alte dispoziţii contrare, se subînţelege că „trimiterea din legea specială anterioară" se va socoti făcută şi la dispoziţiile art. 7 din prezenta lege, chiar dacă legea specială nu prevede obligaţia acţiunii prealabile. Problema se pune în termeni similari şi cu privire la termene, la competenţa materială sau teritorială ş.a.m.d. Suntem conştienţi de faptul că se poate interpreta şi în sensul că legile speciale pot conţine soluţii derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Corect, aşa este, numai că nu poate fi vorba decât de legi speciale ulterioare dreptului comun nu şi de cele anterioare. Intrarea în vigoare a unei noi legi cadru într-o anumită materie rămîne fără nici o relevanţă juridică dacă reglementările anterioare nu sunt expres sau implicit abrogate ori, după caz, numai modificate.