Art. 28 Completarea cu dreptul comun Dispoziţii tranzitorii şi finale

Comentarii

5

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 28

Completarea cu dreptul comun

(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

(2) Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul – persoană vătămată – stăruie în continuarea judecării pricinii.

(3) Acţiunile introduse de persoanele de drept public şi de orice autoritate publică, în apărarea unui interes public, precum şi cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase, cu excepţia situaţiei în care sunt formulate şi pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune persoanele fizice sau juridice de drept privat.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 28 Completarea cu dreptul comun Dispoziţii tranzitorii şi finale

Nume 

Email

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Comentează

Legislatie conexa 4.08.2016

Reglementari cu caracter special care prevăd expres competenta instanţelor de contencios administrativ

Sunt prezentate numai actele normative - legi, ordonanţe de urgenţă şi ordonanţe - care, în mod expres, fie prevăd competenţa instanţelor de contencios administrativ, fie fac trimitere la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca reglementare cadru în privinţa soluţionării litigiilor născute în aplicarea dispoziţiilor lor. în afara reglementărilor cuprinse în prezentul studiu, există multe alte acte normative, dintre care amintim, cu titlu de exemplu, O.U.G. nr. 194/2002

Citește mai mult

privind regimul străinilor în România, republicată, şi Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, care nu prevăd expres competenţa instanţelor de contencios administrativ, deşi litigiile născute în legătură cu emiterea sau refuzul de a emite acte în aplicarea dispoziţiilor lor sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, având în vedere natura juridică a acestor acte, care se circumscrie definiţiei de la art. 2 alin. (1) Ut. c) din Legea nr. 554/2004.

I. Legi

► Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri (republicat în M. Of. nr. 118 din 18 martie 1998)

Conform art. 8 alin. (5) şi art. 11 alin. (4), persoana interesată poate face contestaţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 atât împotriva deciziei emise de direcţia de muncă şi protecţie socială prin care se soluţionează cererile depuse de persoanele care solicită stabilirea şi acordarea drepturilor în calitate de persoane persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi de cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cât şi împotriva deciziei de revizuire emise de direcţia de muncă şi protecţie socială.

► Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române (republicată în M. Of. nr. 98 din 6 martie 2000)

Conform art. 18 alin. (4), ordinul ministrului justiţiei de respingerea cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secţia de contencios administrativ a curţii de apel de la domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reşedinţa în România, ordinul poate fi atacat, în acelaşi termen, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.

► Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (republicată în M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004)

Conform art. 12 alin. (1), autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încăLegea Contenciosului Administrativrea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii.

► Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice (republicată în M. Of. nr. 888 din 29 septembrie 2004)

Conform art. 10 alin. (2), poate fi contestat, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, decizia primarului prin care se comunică organizatorilor decizia de interzicere a adunării publice.

► Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1952 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1993)

Conform art. 3 alin. (4), împotriva hotărârilor comisiei constituite pe lângă tribunalul judeţean, respectiv Tribunalul Bucureşti, prin care se soluţionează cererile de acordare a drepturilor prevăzute de lege în

274 favoarea magistraţilor care, în perioada anilor 1945-1952, au fost înlăturaţi din justiţie din motive politice, persoana în cauză sau direcţia generală a finanţelor publice judeţeană poate face contestaţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către acestea.

► Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii (republicată în M. Of. nr. 145 din 28 februarie 2007)

Conform art. 9, contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire şi de plată a alocaţiei de stat pentru copii se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (M. Of. nr. 139 din 2 iunie 1994)

Conform art. 20 alin. (1), hotărârea comisiei de soluţionare a întâmpinărilor formulate cu privire la propunerile de expropriere de către proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză poate fi contestată la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război (republicată în M. Of. nr. 783 din 28 octombrie 2002)

Conform art. 20, contestaţiile privind modul de stabilire de către Ministerul Apărării Naţionale a calităţii de veteran de război şi de văduvă de război se soluţionează conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale
(M. Of. nr. 92 din 16 mai 1995)

Conform art. 40, hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, pronunţată în rezolvarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii Consiliului de disciplină prin care se soluţionează acţiunea în răspundere disciplinară a notarului public, poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.

► Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (republicată în M. Of. nr. 113 din 6 martie 2001)

Conform art. 72 alin. (4), împotriva hotărârilor Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, pronunţate în recursul declarat împotriva hotărârilor Comisiei centrale de disciplină, respectiv împotriva deciziilor disciplinare ale Comisiei centrale de disciplină, pronunţate în recursul declarat împotriva hotărârilor comisiilor de disciplină organizate în cadrul fiecărui barou, în privinţa abaterilor disciplinare săvârşite de avocaţi, partea interesată poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre este definitivă şi irevocabilă.

► Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (M. Of. nr. 60 din 26 martie 1996)

Conform art. 1383, decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prin care, în cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 124 şi art. 126 sau încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 130, art. 133, art. 134, art. 134' sau art. 135 din lege, se acordă organismului de gestiune colectivă un termen pentru intrarea în legalitate poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.

► Legea nr. 21/1996 a concurenţei (republicată în M. Of. nr. 742 din 16 august 2005)

Conform art. 20 alin. (6), deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în plen conform prevederilor alin. (4) al aceluiaşi articol pot fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti; sentinţa va fi pronunţată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la înalta Curte de Casaţie şi justiţie.

Conform art. 28 alin. (2), reglementările Consiliului Concurenţei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, respectiv publicarea actului atacat.

Conform art. 47 alin. (4), deciziile luate de Consiliul Concurenţei în aplicarea prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol şi ale art. 45 şi art. 46 pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.

Conform art. 55 alin. (5), deciziile prin care se aplică sancţiuni contravenţionale, emise de comisiile Consiliului Concurenţei, în temeiul art. 55 alin. (3) din lege, respectiv de către Plenul Consiliului Concurenţei, în temeiul art. 55 alin. (4) din lege, pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.

► Legea nr. 107/1996 a apelor (M. Of. nr. 244 din 8 octombrie 1996)

Conform art. 60, avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, precum şi refuzul de emitere a acestora pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 111 /1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare (republicată în M. Of. nr. 552 din 27 iunie 1996)

Conform art. 54, orice persoană fizică sau juridică ce a suferit un prejudiciu ca urmare a abuzurilor săvârşite de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare sau de alt organism prevăzut de Legea nr. 111/1996 poate face plângere, în termen de 30 de zile, la instanţa de contencios administrativ.

► Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă (republicată în M. Of. nr. 184 din 19 mai 1998)

Conform art. 28, împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, partea nemulţumită se poate adresa instanţelor judecătoreşti, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (M. Of.

nr. 158 din 16 iulie 1997)

Conform art. 18, hotărârile prin care se soluţionează contestaţiile privind mobilitatea personalului didactic, cu excepţia celor prevăzute de

art. 12 din lege, pot fi atacate numai prin procedurile contenciosului administrativ.

► Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 (republicată în M. Of. nr. 260 din 18 aprilie 2007)

Conform art. 7 alin. (4), hotărârile comisiei centrale de validare/ invalidare a măsurilor stabilite prin hotărâri ale comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, prin care se rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor (acordate cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940) sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

► Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (M. Of. nr. 448 din 24 noiembrie 1998)

Conform art. 8 alin. (2), hotărârea de trecere a bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora poate fi atacată, în condiţiile legii, la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul.

Conform art. 23, litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judeţelor, comunelor, oraşelor sau al municipiilor sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.

► Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007)

Conform art. 22 alin. (3), Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă cu privire la: a) actele prin care autorităţile sau instituţiile publice încalcă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici, constatate ca urmare a activităţii proprii de control;

278 b) refuzul autorităţilor şi instituţiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici.

Conform art. 80, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.

Conform art. 85 alin. (2), împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Conform art. 104 alin. (8), în cazul în care conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice refuză încadrarea funcţionarilor publici redistribuiţi, funcţionarul public se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente.

Conform art. 106 alin. (1), în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

Conform art. 109, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

► Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice (republicată în M. Of. nr. 157 din 6 martie 2007)

Conform art. 36, decizia emisă de primar sau, după caz, de directorul general al direcţiei judeţene de muncă şi protecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţă socială prevăzute de Legea nr. 1 7/2000 poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil (M. Of. nr. 530 clin 27 octombrie 2000)

Conform art. 21 alin. (3), în cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii şi Cultelor cu privire la ordinul de clasare, de declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil, se poate adresa, în condiţiile Legii contenciosului administrativ, instanţelor judecătoreşti competente.

► Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect (republicată în M. Of. nr. 771 din 23 august 2004)

Conform art. 38 alin. (6), împotriva hotărârii Comisiei naţionale de disciplină, prin care s-a aplicat o sancţiune disciplinară unui membru al Ordinului Arhitecţilor din România, se poate formula contestaţie la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

► Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale (republicată în M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007)

Conform art. 30 alin. (4), ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat la şedinţa de constituire a consiliului locale poate fi atacat de cei în cauză la instanţa de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 31', hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor de consilier local poate fi atacată de cei interesaţi la instanţa de contencios administrativ în termen de 5 zile de la adoptare sau, în cazul celor absenţi de la şedinţă, de la comunicare. Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în cel mult 30 de zile. în acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 46 alin. (2), orice persoană interesată poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ prin care solicită să se constate nulitatea de drept a hotărârilor consiliului local, la a căror deliberare sau adoptare a luat parte consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Conform art. 55 alin. (2), primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile de dizolvare de drept a consiliului local. Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.

Conform art. 69 alin. (4) şi (5), ordinul prin care prefectul ia act de încetarea de drept a mandatului primarului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. în acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 99 alin. (2), secretarul judeţului sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile în care consiliul judeţean se dizolvă de drept. Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului judeţean. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.

► Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (M. Of. nr. 401 din 20 iulie 2001)

Conform art. 30, dispoziţia primarului privind acordarea, neacordarea, modificarea, suspendarea, încetarea plăţii drepturilor prevăzute de Legea nr. 416/2001, schimbarea titularului acestora, precum şi cea de recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
(republicată în M. Of. nr. 938 din 20 noiembrie 2006)

Conform art. 15 alin. (3), în cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit de la Ministerul Culturii şi Cultelor cu privire la contestaţia formulată împotriva comunicării de clasare, de declasare sau răspunsului privind neclasarea sau nedeclasarea bunului imobil în/din categoria monumentelor istorice, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Conform art. 21 alin. (5), împotriva declanşării procedurii de clasare de urgenţă sau a ordinului de clasare de urgenţă a unui imobil în categoria monumentelor istorice, proprietarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

► Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public (M. Of. nr. 663 din 23 octombrie 2001)

Conform art. 22, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în Legea nr. 544/2001, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7 în care autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public. Hotărârea tribunalului este supusă recursului. Decizia curţii de apel este definitivă şi irevocabilă. Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru.

► Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (M. Of. nr. 790 din 12 decembrie 2001)

Conform art. 26, împotriva oricărei decizii emise de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, operatorul (orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacă scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normativ) sau

282 persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă. Fac excepţie de la aceste prevederi prelucrările de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităţilor de prevenire, cercetare şi reprimare a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice, precum şi al altor activităţi desfăşurate în domeniul dreptului penal, în limitele şi cu restricţiile stabilite de lege.

Conform art. 35, împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reglementate de Legea nr. 677/2001 întocmite de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal se poate face plângere la secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

► Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate (M. Of. nr. 248 din 12 aprilie 2002)

Conform art. 20, orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat o informaţie secretă de stat, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ.

► Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi (republicată în M. Of. nr. 150 din 1 martie 2007)

Conform art. 39 alin. (2), persoana angajată care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii - în cazul în care sesizarea/ reclamaţia sa nu a fost rezolvată, prin mediere, la nivelul angajatorului -poate să introducă cerere la instanţa judecătorească competentă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa, respectiv la secţia/ completul pentru conflicte de muncă şi drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei.

► Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 (M. Of. nr. 385 din 6 iunie 2002)

Conform art. 6 alin. (5), împotriva hotărârii emise de casa teritorială de pensii sau de casa de pensii a municipiului Bucureşti privind stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Hotărârea curţii de apel este definitivă.

► Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002)

Conform art. 61 alin. (3), poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziţiei de sancţionare.

► Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (republicată în M. Of. nr. 959 din 29 noiembrie 2006)

Conform art. 16 alin. (6), împotriva deciziei luate de autoritatea publică competentă, prin care se dispune obligarea unui furnizor de servicii să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii ori stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii ori prestarea oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale, persoana interesată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Sentinţa este definitivă.

► Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale (M. Of. nr. 482 din 5 iulie 2002)

Conform art. 10 alin. (2) teza finală, dispoziţia primarului prin care se dispune trecerea vehiculului abandonat în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale poate fi atacată, în termen de 5 zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 504/2002 a audiovizualului (M. Of. nr. 534 din 22 iulie 2002)

Conform art. 15 alin. (7), actele având caracter normativ emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ de către orice persoană care se consideră prejudiciată de acestea.

Conform art. 93 alin. (3), pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare, actele prin care se aplică sancţiunile pentru încăLegea Contenciosului Administrativrea dispoziţiilor Legii nr. 504/2002, emise de către Consiliul Naţional al Audiovizualului sau de către Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, precum şi de către personalul de control anume împuternicit al persoanei juridice de drept public căreia Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii i-a delegat exercitarea atribuţiilor ce îi revin în acest sens.

Conform art. 952alin. (1), (3) şi (4), deciziile emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului, în condiţiile art. 95 şi art. 951 din lege, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel; soluţionarea cauzei se face în cel mult 15 zile de la sesizare. Hotărârea curţii de apel poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie. Hotărârea Curţii Supreme de Justiţie este definitivă şi irevocabilă şi se ia în cel mult 10 zile de la depunerea recursului.

► Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local (M. Of. nr. 803 din 5 noiembrie 2002)

Conform art. 5 alin. (3), prefectul se va putea adresa instanţei de contencios administrativ, în situaţia în care se refuză de către consiliul

local sau consiliul judeţean solicitarea sa de completare sau modificare a listei spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se află în administrarea lor, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, care urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor Legii nr. 550/2002. Sesizarea şi judecata se fac în procedură de urgenţă. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 6 alin. (7), încăLegea Contenciosului Administrativrea dispoziţiilor legale privind constituirea comisiilor comunale, orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii poate fi contestată în termen de 5 zile de la constituirea acestora, de către persoanele interesate, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 48 de ore de la sesizare. Hotărârea este definitivă si irevocabilă.

Conform art. 8 alin. (3), raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare a spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii proprietate privată a statului care intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 550/2002 pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului, judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 9 alin. (3), refuzul comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală şi netemeinică a acestuia poate fi contestată la secţia de contencios administrativ a tribunalului, de către partea interesată, în condiţiile art. 8 alin. (3), care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 10 alin. (2), refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului comercial sau de prestări de servicii poate fi atacat în justiţie, la secţia de contencios administrativ a tribunalului, judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 27, alte litigii decât cele prevăzute la art. 8, art. 9 şi art. 10, cu privire la desfăşurarea procedurilor de vânzare a spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene, a consiliilor locale sau a regiilor autonome de sub autoritatea acestora, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabilă.

► Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizionalăîn administraţia publică (M. Of. nr. 70 din 3 februarie 2003)

Conform art. 13 alin. (1), orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

► Legea nr. 85/2003 a minelor (M. Of. nr. 197 din 27 martie 2003)

Conform art. 32 alin. (4) şi (5), în cazul în care Autoritatea Naţională pentru resurse Minerale refuză să emită decizia de încetare a administrării sau a concesiunii activităţilor miniere de explorare/exploatare pe motiv de renunţare, partea interesată se poate adresa, în termen de 30 de zile de la comunicare, instanţei de contencios administrativ competente, care judecă litigiul şi hotărăşte potrivit legii. Hotărârea instanţei de contencios administrativ este definitivă şi irevocabilă. Procedura prealabilă nu este obligatorie. Hotărârea instanţei de contencios administrativ se duce la îndeplinire de către autoritatea competentă în termen de 15 zile, sub sancţiunea unei amenzi de 500 RON pe zi de întârziere. Amenzile se fac venit la bugetul de stat. Sunt aplicabile şi prevederile legii penale privind neexecutarea hotărârilor judecătoreşti.

Conform art. 35 alin. (1)-(3), în termen de 30 de zi le de la data notificării suspendării licenţei/permisului de desfăşurare a activităţilor miniere, titularul poate cere instanţei de contencios administrativ revocarea măsurii de suspendare. La cererea titularului şi cu audierea autorităţii competente care a dispus măsura suspendării, instanţa poate dispune suspendarea măsurii luate până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei suspendării/ anulării, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor procedurale ale art. 32 alin. (4) şi (5) menţionate anterior.

Conform art. 36 alin. (2), titularul licenţei de activităţi miniere de explorare/exploatare poate cere instanţei de contencios administrativ pronunţarea anulării unilaterale a licenţei pentru caz de forţă majoră, fără obligarea la plata de daune-interese.

► Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003)

Conform art. 91 alin. (5), ordinul emis de prefect prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut de lege, poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.

Conform art. 92 alin. (5), ordinul emis de prefect prin care se constată încetarea de drept a mandatului de consilier local sau consilier judeţean pentru încăLegea Contenciosului Administrativrea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.

► Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 (M. Of. nr. 505 din 14 iulie 2003)

Conform art. 8 alin. (5), pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care se soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de rezolvare a cererilor de acordare a despăgubirilor sau compensaţiilor acordate cetăţenilor români, deposedaţi ca urmare a părăsirii forţate a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, precum şi ca urmare a Celui de-al ll-lea Război Mondial şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

► Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi a colecţiilor publice (republicată în M. Of. nr. 927 din 15 noiembrie 2006

Conform art. 20 alin. (2), persoana nemulţumită de răspunsul primit de la Ministerul Culturii şi Cultelor cu privire la contestaţia formulată împotriva ordinului ministrului culturii şi cultelor de revocare a acreditării muzeelor şi colecţiilor publice se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 238/2004 a petrolului (M. Of. nr. 535 din 15 iunie 2004)

Conform art. 43 alin. (1) şi (2), în cazul în care survine un eveniment (care constituie cauză de forţă majoră şi care determină imposibilitatea obiectivă şi definitivă de îndeplinire a unor obligaţii şi/sau realizare a unor drepturi ale titularului, prevăzute în acordul petrolier şi care sunt esenţiale pentru realizarea operaţiunilor petroliere), titularul notifică autorităţii competente situaţia în termen de 5 zile de la producerea evenimentului; documentele care certifică forţa majoră sunt eliberate de instituţia legal abilitată în acest scop şi se depun în termen de 15 zile de la producerea evenimentului. încetarea concesiunii produce efect după 30 de zile de la data notificării cauzei de forţă majoră. Dacă, în limita termenului de 30 de zile, autoritatea competentă notifică titularului acordului refuzul său de a accepta evenimentul invocat de titular ca fiind o cauză de forţă majoră, provocând imposibilitatea definitivă a iniţierii sau a continuării executării operaţiunilor petroliere, neimputabilă acestuia, titularul acordului petrolier poate cere instanţei de contencios administrativ pronunţarea încetării acordului pentru caz de forţă majoră, fără obligarea la plata de daune-interese.

► Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice (republicată în M. Of. nr. 319 din 23 aprilie 2008)

Conform art. 18 alin. (5), sancţiunile contravenţionale principale şi complementare, precum şi actele cu caracter administrativ emise în temeiul Legii nr. 289/2004 se pot contesta la instanţele de contencios administrativ competente.

► Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (M. Of. nr. 581 din 30 iunie 2004)

Conform art. 70 alin. (2), împotriva dispoziţiei de imputare emise de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor ori de către directorii unităţilor de penitenciare, persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor (M. Of. nr. 583 din 30 iunie 2004)

Conform art. 15 alin. (4), soluţia autorităţii competente (Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul) cu privire la cererea de eliberare a autorizaţiei de procurare a armelor este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, şi poate fi atacată în termen de 15 zile de la data la care a fost adusă la cunoştinţa solicitantului.

Conform art. 47 alin. (5), măsura revocării sau anulării dreptului de port şi folosire a armelor letale este supusă controlului judecătoresc potrivit Legii contenciosului administrativ.

► Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (M. Of. nr. 571 din 29 iunie 2004)

Conform art. 2 alin. (3), orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti.

► Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor (republicată în M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005)

Conform art. 18 alin. (6), hotărârile consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii prin care se aplică sancţiuni disciplinare auditorilor de justiţie pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă.

► Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (republicată în M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005)

Conform art. 113 alin. (3), împotriva sancţiunilor disciplinare aplicate de ministrul justiţiei asistenţilor judiciari se poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat. Hotărârea curţii de apel este definitivă.

► Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (M. Of. nr. 578 din 30 iunie 2004)

Conform art. 30 alin. (3), pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ deciziile autorităţilor competente române (Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România) prin care se soluţionează solicitările asistenţilor medicali general işti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România la una dintre aceste activităţi profesionale.

► Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (republicată în M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005)

Conform art. 29 alin. (7), hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârea prin care se soluţionează recursul prevăzut la alin. (7) este irevocabilă.

► Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 (M. Of. nr. 654 din 20 iulie 2004)

Conform art. 22 alin. (2), împotriva hotărârii pronunţate de direcţia generală de muncă şi protecţie socială judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, prin care se soluţionează cererea de constatare a calităţii de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, persoana care se consideră nemulţumită poate formula acţiune la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

► Legea nr. 351/2004 a gazelor (M. Of. nr. 679 din 28 iulie 2004)

Conform art. 47 alin. (2), împotriva refuzului Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei de acordare a unei autorizaţii/licenţe în domeniul gazelor naturale, solicitantul poate introduce acţiune la instanţa judecătorească de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Conform art. 83 alin. (2), decizia de retragere a concesiunii serviciului de distribuţie a gazelor naturale emisă de concedent poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă. Decizia rămasă definitivă va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

► Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali (M. Of. nr. 912 din 7 octombrie 2004)

Conform art. 9 alin. (4), în cazurile în care mandatul de consilier local sau judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, potrivit art. 9 alin. (2) lit. c)-e) şi h1), hotărârea consiliului local, respectiv judeţean poate fi atacată de consilier, la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se va pronunţa în termen de cel mult 30 de zile. în acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 70, împotriva sancţiunii constând în diminuarea indemnizaţiei cu 5-10% pe timp de 1-3 luni, aplicată viceprimarului, preşedintelui sau vicepreşedintelui consiliului judeţean, persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente. Procedura prealabilă nu este obligatorie.

► Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat (republicată, în M. Of. nr. 482 din 18 iulie 2007)

Conform art. 16 alin. (3), administratorul poate ataca decizia Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private de retragere a autorizaţiei de administrare a fondului de pensii la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Conform art. 22 alin. (1), decizia Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii sau de retragere a autorizaţiei, după caz, poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

Conform art. 83, decizia de respingere a autorizării de constituire, de administrare sau de retragere a autorizaţiei de administrare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

Conform art. 103 alin. (1), măsura dispusă de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private prin care se instituie administrarea specială sau se desemnează administratorului special poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

Conform art. 132, decizia Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private de respingere a cererii de avizare sau retragerea avizului depozitarului activelor fondului de pensii poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze asemenea cauze, potrivit prevederilor art. 22.

► Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare (M. Of. nr. 1193 clin 14 decembrie 2004)

Conform art. 19 alin. (2) şi (3), împotriva deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prin care se dispune, după caz: deschiderea procedurii de redresare financiară, aprobarea planului de redresare financiară, completarea şi/sau modificarea planului de redresare financiară, respingerea planului de redresare financiară ori măsurile în cazul respingerii planului de redresare financiară, societatea de asigurare poate face plângere la Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii. Plângerea se judecă cu celeritate şi cu precădere; plângerea nu suspendă executarea deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Hotărârea instanţei este definitivă şi poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii.

► Legea nr. 551/2004 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Disciplină Sportivă (M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004)

Conform art. 2 alin. (5) teza finală, pot fi atacate la Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, hotărârile pronunţate de Comisia Naţională de Disciplină Sportivă, prin care se soluţionează recursul formulat împotriva hotărârilor definitive pronunţate, prin epuizarea căilor de atac, de comisiile interne de disciplină sau de alte organisme cu atribuţii disciplinare, care sunt organizate şi funcţionează în cadrul federaţiilor sportive naţionale, asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, al ligilor profesioniste şi Comitetului Olimpic Român, precum şi recursul formulat împotriva căilor de atac împotriva hotărârilor Comisiei Naţionale de Acţiune împotriva Violenţei în Sport.

► Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activităţii electronice notariale (M. Of. nr. 1227 din 20 decembrie 2004)

Conform art. 12, actele emise de autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu în exerciţiul atribuţiilor conferite prin prezenta lege sunt acte administrative şi pot fi atacate în condiţiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 109/2005 privind instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi din România (M. Of. nr. 401 clin 12 mai 2005)

Conform art. 8, hotărârea emisă de Comisie (pentru atestarea calităţii de beneficiar al indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor interpreţi sau executanţi), prin care se stabileşte dreptul artiştilor interpreţi sau executanţi de a primi indemnizaţia pentru activitatea desfăşurată în regim de liber-profesionist, poate fi contestată de solicitant, în termen de 15 zile de la primire, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004. Hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă se comunică Comisiei, solicitantului şi casei teritoriale de pensii competente, în termen de 15 zile de la emitere.

► Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate (M. Of. nr. 682 din 29 iulie 2005)

Conform art. 21 alin. (3), decizia de respingere a cererii pentru eliberarea paşaportului sau, după caz, pentru includerea minorilor în paşaportul părintelui este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire (M. Of. nr. 1093 din 5 decembrie 2005)

Conform art. 6 alin. (6), împotriva deciziei de respingere a cererii de intervenţie a autorităţii vamale titularul dreptului poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ competentă.

► Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar (M. Of. nr. 35 din 16 ianuarie 2006)

Conform art. 70, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public parlamentar le consideră neîntemeiate, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, cu plata unor despăgubiri egale cu drepturile băneşti de care acesta ar fi beneficiat pe acea perioadă.

Conform art. 84, funcţionarul public parlamentar nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea ordinului ori dispoziţiei de sancţionare, în condiţiile legii.

► Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică (M. Of. nr. 39 din
17 ianuarie 2006)

Conform art. 3 alin. (2), poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 dovada eliberată de conducerea fiecărei uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 26/2000, prin care se atestă calitatea de membru al uniunii şi care se eliberează în vederea acordării indemnizaţiei reprezentând echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării.

► Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială (M. Of. nr. 239 din 16 martie 2006)

Conform art. 46 alin. (3), pot fi atacate în termen de 30 de zile de la data emiterii lor, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, deciziile Comisiei de mediere socială prin care se soluţionează contestaţiile împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la servicii sociale şi prestaţii sociale emise de structurile deconcentrate ale Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale.

► Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice (M. Of. nr. 254 din 21 martie 2006)

Conform art. 8 alin. (3), împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Conform art. 16 alin. (8), ordinele şi deciziile emise de preşedintele Autorităţi Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Conform art. 30 alin. (6), contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice este asimilat actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 51 alin. (31), soluţionarea litigiilor dintre unităţile admi-nistrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare interco-munitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competenţă teritorială se află sediul operatorului.

► Legea nr. 55/2006 privind siguranţa feroviară (M. Of. nr. 322 din 10 aprilie 2006)

Conform art. 17 alin. (3), contestaţiile împotriva deciziilor luate de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se soluţionează potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.

► Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006)

Conform art. 390 alin. (2), pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ deciziile autorităţilor competente române (Ministerul Sănătăţii Publice şi Colegiul Medicilor din România) prin care se soluţionează solicitările medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul la una dintre activităţile de medic.

► Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor (M. Of. nr. 393 din 8 mai 2006)

Conform art. 7 alin. (2), pot fi atacate la instanţele de contencios administrativ hotărârile consiliilor locale, adoptate în aplicarea Legii nr. 101/2006.

Conform art. 36 alin. (1), soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea şi executarea contractelor reglementate de Legea nr. 101/2006, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi se face, cu precădere, în procedură de urgenţă.

► Legea nr. 122/2006 privind azilul în România (M. Of. nr. 428 din 18 mai 2006)

Conform art. 67, este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului recursul declarat împotriva hotărârii prin care judecătoria soluţionează plângerea formulată împotriva hotărârii emise de funcţionarul desemnat din cadrul Oficiului Naţional pentru Refugiaţi prin care se recunoaşte statutul de refugiat, se acordă protecţia subsidiară sau se respinge cererea de azil.

► Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune (M. Of. nr. 407 din 10 mai 2006)

Conform art. 54 alin. (3), se poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ împotriva ordinului ministrului justiţiei de eliberare din funcţie a personalului din serviciile de probaţiune.

► Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (M. Of. nr. 441 din 22 mai 2006)

Conform art. 41 alin. (1) şi (2), hotărârea Consiliului de mediere (organism autonom cu personalitate juridică, de interes public, înfiinţat în vederea organizării activităţii de mediere) prin care se aplică sancţiuni disciplinare poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Acţiunea exercitată potrivit alin. (1) suspendă executarea hotărârii atacate.

► Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative (M. Of. nr. 470 din 31 mai 2006)

Conform art. 40 alin. (1 )-(3), poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, decizia de respingere a autorizării de constituire ori de administrare sau decizia de retragere a autorizaţiei de administrare a fondurilor facultative de pensii, decizii emise de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Plângerea adresată instanţei de contencios administrativ competente nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsurile dispuse de Comisie. Soluţionarea plângerii se face cu precădere şi de urgenţă

Conform art. 53, poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii, decizia de respingere a cererii de autorizare a fondului de pensii facultative sau de retragere a autorizaţiei, după caz, emisă de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Conform art. 68, poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii, măsura de instituire a administrării speciale (în cazul retragerii autorizaţiei fondului de pensii facultative sau a autorizaţiei de administrare) sau de desemnare a administratorului special.

► Legea nr. 230/2006 a serviciului de iluminat public (M. Of. nr. 517 din 15 iunie 2006)

Conform art. 13, împotriva hotărârilor sau dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale, date în aplicarea Legii nr. 230/2006, persoanele fizice sau persoanele juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare (M. Of. nr. 563 din 29 iunie 2006)

Conform art. 12 alin. (2), împotriva hotărârilor sau dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea Legii nr. 241/2006, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale (M. Of. nr. 618 din 18 iulie 2006)

Conform art. 33 alin. (7), se constată de către instanţa de contencios administrativ, la sesizarea prefectului sau a oricărei alte persoane interesate, nulitatea absolută a deciziilor directorilor direcţiilor generale ale finanţelor publice şi a hotărârilor adoptate de consiliile judeţene, respectiva hotărârilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pentru repartizarea sumelor şi a cotelor defaLegea Contenciosului Administrativte din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.

► Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor (M. Of. nr. 633 din 21 iulie 2006)

Conform art. 30 alin. (8), litigiile generate de eliberarea şi anularea avizului ori autorizaţiei de securitate la incendiu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► Legea nr. 325/2006 a serviciului public de alimentare cu energie termică (M. Of. nr. 651 din 27 iulie 2006)

Conform art. 17 alin. (4), refuzul nejustificat al ANRE de acordare a licenţelor pentru activităţile cuprinse în serviciul public de alimentare cu energie termică poate fi atacat în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti.

Conform art. 32 lit. g), actele emise de autoritatea de reglementare competentă sau de autorităţile administraţiei publice locale în domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică pot fi contestate în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile legii, de către operatorii serviciului (persoana juridică română sau străină care are competenţa şi capacitatea recunoscute prin licenţă de a presta integral activităţile specifice serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat).

► Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (M. Of. nr. 632 din 21 iulie 2006)

Conform art. 19 alin. (4), decizia Autorităţii Electorale Permanente de suspendare temporară a acordării tranşelor lunare ale subvenţiei de la bugetul de stat poate fi contestată de partidul politic în termen de 15 zile de la comunicare la instanţa de contencios administrativ competentă, care trebuie să se pronunţe în termen de 15 zile de la sesizare. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

► Legea nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924 (M. Of. nr. 938 din 20 noiembrie 2006)

Conform art. 8, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin care se soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de rezolvare a cererilor de acordare de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924.

► Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei (M. Of. nr. 892 din 2 noiembrie 2006)

Conform art. 12, dispoziţia scrisă a primarului privind acordarea sau neacordarea sprijinului financiar la constituirea familiei în care fiecare dintre soţi se află la prima căsătorie şi au domiciliul sau reşedinţa în România, indiferent de cetăţenia soţilor, precum şi dispoziţia primarului referitoare la recuperarea sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Răspunde

Legislatie conexa 4.08.2016

► Legea nr. 13/2007 a energiei electrice (M. Of. nr. 51 din 23 ianuarie 2007)

Conform art. 9 alin. (10), ordinele şi deciziile emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de reglementare în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 60 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate.

Conform art. 14 alin. (5), refuzul acordării unei autorizaţii sau licenţe, lipsa de răspuns înăuntrul termenului şi orice altă soluţie a

Citește mai mult

autorităţii competente în domeniul energiei electrice, considerate de solicitant ilegale şi prejudiciabile, pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 92/2007 a serviciilor de transport public local (M. Of. nr. 262 din 19 aprilie 2007)

Conform art. 17 alin. (3), împotriva hotărârilor sau dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale adoptate sau emise în exercitarea atribuţiilor ce le revin acestor autorităţi, potrivit art. 1 7 alin. (1), în privinţa serviciilor de transport public local, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

► Legea nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice (M. Of. nr. 300 din 5 mai 2007)

Conform art. 6 alin. (8), decizia emisă de instituţia publică prin care se soluţionează solicitările de reutilizare a documentelor (aflate în posesia instituţiilor publice pe care acestea din urmă le-au creat în cadrul activităţii publice proprii şi care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau necomerciale şi nu se aplică mijloacelor de informare în masă) poate fi contestată de solicitant, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Atât plângerea împotriva deciziei, cât şi recursul se judecă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru.

► Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate (M. Of. nr. 359 din 25 mai 2007)

Conform art. 46 alin. (1), pentru soluţionarea cererii de confiscare a unei părţi clin avere sau a unui bun determinat, în termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare, Agenţia Naţională de Integritate trimite dosarul curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie locuieşte persoana verificată. Acţiunea este scutită de taxă de timbru. Pentru Preşedintele României, primul-ministru, membrii Guvernului, secretarul general al Guvernului, senatori şi deputaţi, judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătorii curţilor de apel şi procurorii parchetelor de pe lângă aceste instanţe, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, membrii Curţii de Conturi şi judecătorii Curţii Constituţionale, precum şi conducătorii autorităţilor publice numiţi de Preşedintele României, Parlament sau de primul-ministru, aflaţi în funcţie, competenţa de judecată aparţine înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care judecă în complet de 3 judecători.

Conform art. 46 alin. (2), în termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, persoana verificată poate face contestaţie la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie locuieşte. Acţiunea este scutită de taxă de timbru. Prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

► Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România (M. Of. nr. 481 din 18 iulie 2007)

Conform art. 62 alin. (2), actele administrative emise în condiţiile Legii nr. 223/2007 pot fi atacate de persoanele vătămate la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor (M. Of. nr. 899 din 28 decembrie 2007)

Conform art. 12 alin.(3), pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ordinul emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau decizia emisă de conducătorul unităţii cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor prin care se dispun măsuri pentru combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii.

II. Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului

► O.U.G. nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe (M. Of. nr. 386 din 30 decembrie 1997)

Conform art. 11, litigiile dintre investitorii străini şi statul român cu privire la drepturile şi obligaţiile rezultând din prevederile Capitolelor II, III şi V din O.U.G. nr. 92/1997 vor fi soluţionate, la alegerea investitorului, potrivit procedurii instituite prin: a) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat; b) Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965 şi ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat nr. 62/1975, atunci când investitorul străin este cetăţean al unui stat-parte la convenţie şi diferendul este rezolvat prin conciliere şi/ sau arbitraj. în astfel de situaţii, o societate română în care investitorii străini deţin - potrivit legii române - o poziţie de control, aceasta va fi considerată, conform art. 25 alin. (2) lit. b) din convenţie, ca având naţionalitatea investitorilor străini; c) Regulamentul de arbitraj UNCITRAL/ CNUDCI; în cazul în care arbitrii nu vor fi desemnaţi în condiţiile acestui regulament, ei vor fi desemnaţi de către secretarul general al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii.

► O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar (republicată în M. Of. nr. 598 din 22 august 2003)

Conform art. 8 alin. (4), refuzul Camerei Auditorilor Financiari din România de a înscrie ca membri persoane care consideră că întrunesc cerinţele prevăzute de O.U.G. nr. 75/1999 poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

► O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România (republicată în M. Of. nr. 797 din 1 septembrie 2005)

Conform art. 2 alin. (2), deciziile Comisiei speciale de retrocedare, instituită în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România (M. Of. nr. 650 din 30 decembrie 1999)

Conform art. 6 alin. (2), împotriva deciziei Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi în cazul refuzului nejustificat de a rezolva cererea, persoana interesată poate introduce plângere la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.

► O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (M. Of. nr. 238 din 30 mai 2000)

Conform art. 52 alin. (3), personalul silvic nemulţumit de hotărârea consiliului de disciplină poate face plângere la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile legii, în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă. Hotărârea rămasă definitivă după analizarea contestaţiei/ judecarea plângerii se transmite conducerii instituţiei/unităţii silvice la care îşi desfăşoară activitatea cel care a săvârşit fapta incriminată, pentru a se aplica sancţiunea propusă.

► O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România (republicată în M. Of. nr. 797 din 1 septembrie 2005)

Conform art. 3 alin. (7), deciziile Comisiei speciale de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (M. Of. nr. 226 din 4 aprilie 2002)

Conform art. 7 alin. (7) din Statut, actele individuale emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cu privire la interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta, aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate, pot fi atacate cu recurs în faţa înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, Secţia de contencios administrativ. Până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească, executarea actelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nu se suspendă.

► O.U.G. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor (M. Of. nr. 457 din 27 iunie 2002)

Conform art. 36 alin. (4), decizia emisă de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin care se soluţionează un litigiu între furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice în legătură cu obligaţiile impuse acestora prin dispoziţiile O.U.G. nr. 79/2002, ale legislaţiei speciale în domeniul comunicaţiilor electronice ori ale regulamentelor comunitare din domeniul comunicaţiilor electronice sau impuse de către ANRCTI, constituie act administrativ jurisdicţional, putând fi atacată în contencios administrativ.

► O.U.G. nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere (M. Of. nr. 965 din 28 decembrie 2002)

Conform art. 72, în termen de 30 de zile de la data publicării deciziei referitoare la zona costieră, orice persoană fizică sau juridică interesată o poate contesta printr-o acţiune în contencios administrativ.

► O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite (M. Of. nr. 291 din 25 aprilie 2003)

Conform art. 9 alin. (2), cererea de chemare în judecată a autorităţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobării tacite, ca modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice, se introduce la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.

Conform art. 16 alin. (3), împotriva actului administrativ prin care autoritatea administraţiei publice anulează documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, acordat potrivit procedurii aprobării tacite, în cazul în care constată neîndeplinirea unor condiţii care aduc o gravă atingere interesului public, siguranţei naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi remediate sau în cazul în care deficienţele identificate nu au fost remediate în termenul notificat, titularul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente.

► O.U.G. nr. 105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (M. Of. nr. 747 din 26 octombrie 2003)

Conform art. 39, dispoziţia scrisă a primarului privind stabilirea sau respingerea dreptului la alocaţia familială complementară sau la alocaţia de susţinere şi decizia directorului executiv de recuperare a sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Cererile, acţiunile şi căile de atac privind dreptul la alocaţia familială complementară şi la alocaţia de susţinere sunt scutite de taxa de timbru.

► O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă (M. Of. nr. 361 din 26 aprilie 2004)

Conform art. 45 alin. (2), actele administrative emise pe timpul sau în legătură cu situaţiile de urgenţă, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

► O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar (M. Of. nr. 1138 din 2 decembrie 2004)

Conform art. 407 alin. (4), împotriva modului de soluţionarea de către ordonatorii de credite a contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, sporurilor, premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor O.U.G. nr. 115/2004, persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.

► O.U.G. nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (M. Of. nr. 509 din 15 iunie 2005)

Conform art. 19 alin. (3), poate fi contestat la instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, răspunsul Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private cu privire la sesizarea persoanelor interesate şi care se consideră vătămate într-un drept al lor de către o persoană sau o entitate cu atribuţii în sistemul de pensii private.

Conform art. 25 alin. (3), entităţile implicate în sistemul de pensii private controlate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pot contesta măsurile sau sancţiunile aplicate în baza raportului de control, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European (M. Of. nr. 646 din 21 iulie 2005)

Conform art. 6 alin. (4), împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene ori a membrilor familiilor lor se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul organului emitent al actului administrativ contestat. Instanţa soluţionează de urgenţă şi cu precădere, pronunţându-se prin hotărâre. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 8 alin. (2), împotriva refuzului permiterii ieşirii de pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene ori a membrilor familiilor lor se poate face acţiune la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul organului emitent al actului administrativ contestat. Instanţa soluţionează de urgenţă şi cu precădere, pronunţându-se prin hotărâre. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 17 alin. (3), poate fi formulată acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă împotriva refuzului eliberării certificatului de înregistrare solicitat de cetăţenii Uniunii Europene, aflaţi în situaţiile prevăzute de art. 13 din ordonanţă şi care au dreptul de rezidenţă în România pentru o perioadă mai mare de 3 luni.

Conform art. 19 alin. (8), poate fi formulată acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă împotriva refuzului eliberării cărţii de rezidenţă solicitate de membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, dacă însoţesc sau se alătură ulterior cetăţeanului Uniunii Europene care îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a)-c) din ordonanţă.

Conform art. 24 alin. (5), poate fi formulată acţiune la instanţa ele contencios administrativ competentă împotriva refuzului eliberării cărţii de rezidenţă permanentă pentru cetăţenii Uniunii Europene, respectiv a cărţii de rezidenţă permanentă pentru membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene.

Conform art. 242 alin. (4), poate fi formulată acţiune la instanţa de contencios administrativ competentă împotriva deciziei de părăsire a teritoriului României, emisă cu privire la cetăţenii Uniunii Europene sau la membrii de familie ai acestora care nu îndeplinesc condiţiile de exercitare a dreptului de rezidenţă.

► O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere (M. Of. nr. 655 din 22 iulie 2005)

Conform art. 64, împotriva măsurii de retragere sau suspendare a unuia dintre documentele prevăzute în O.U.G. nr. 109/2005 sau de respingere a cererii de eliberare a unuia dintre documentele respective, operatorul de transport rutier sau întreprinderea, după caz, se poate adresa cu plângere instanţelor de contencios administrativ, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului (M. Of. nr. 1008 din 14 noiembrie 2005)

Conform art. 9 alin. (5), se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 contestaţia formulată împotriva deciziei emise de directorul executiv al direcţiei teritoriale (direcţia judeţeană de muncă şi protecţie socială, respectiv direcţia de muncă şi protecţie socială a municipiului Bucureşti) prin care se admite sau se respinge cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 148//2005, reprezentând indemnizaţie, stimulent sau alocaţie de stat pentru copii.

► O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (M. Of. nr. 1078 din 30 noiembrie 2005)

Conform art. 34, orice persoană care face parte din publicul interesat (publicul afectat sau posibil a fi afectat ori care are un interes în luarea unei decizii privind emiterea sau reactualizarea unei autorizaţii ori a condiţiilor unei autorizaţii; în accepţiunea acestei definiţii, organizaţiile neguvernamentale în domeniul protecţiei mediului, care îndeplinesc condiţiile cerute de legislaţia naţională, sunt considerate public interesat) şi care are un interes legitim sau se consideră lezată într-un drept al său se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a contesta, din punct de vedere procedural sau substanţial, deciziile, actele sau omisiunile care fac obiectul participării publicului, prevăzute de O.U.G. nr. 152/2005, cu respectarea dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente şi orice organizaţie neguvernamentală care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. k) din O.U.G. nr. 152/2005, considerându-se că acestea au un interes legitim sau sunt lezate într-un drept al lor. Soluţionarea cererii se face potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului (M. Of. nr. 1196 din 30 decembrie 2005)

Conform art. 18, litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare (avizele de mediu, avizul Natura 2000, acordul de mediu, acordul de import/export plante şi/sau animale sălbatice non-CITES, permisul CITES, autorizaţia privind emisiile de gaze cu efect de seră, acordul de import pentru organisme modificate genetic, autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu, autorizaţia privind activităţile cu organisme modificate genetic) se soluţionează de instanţele de contencios administrativ competente.

► O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei (M. Of. nr. 314 din 7 aprilie 2006)

Conform art. 36 alin. (2), împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie ori, după caz, ale Colegiului de conducere al înaltei Curţi

de Casaţie şi Justiţie, prin care se soluţionează contestaţiile formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.

► O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (M. Of. nr. 418 din 15 mai 2006)

Conform art. 255 alin. (1), persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, cu încăLegea Contenciosului Administrativrea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Despăgubirile se solicită numai prin acţiune în justiţie, în conformitate cu dispoziţiile legii contenciosului administrativ.

Conform art. 283, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliu Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care se soluţionează, pe cale administrativ-jurisdicţională, contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, este curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe raza căreia se află sediul autorităţii contractante. Consiliul National de Soluţionare a Contestaţiilor nu are calitate de parte în proces. Plângerea va fi soluţionată în complet format din 3 judecători. Plângerea formulată împotriva deciziilor pronunţate de Consiliu se judecă de urgenţă şi cu precădere. Partea nu poate, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 118 alin. (3) C. proc. civ., să ceară amânarea judecăţii pentru pregătirea apărării sau pentru a lua cunoştinţă de cererile ori înscrisurile comunicate, dacă dovada citării sau comunicării făcute cu cel puţin 5 zile înainte de

312 termenul de judecată este depusă la acel termen. Cu excepţia citării la primul termen de judecată, oricare dintre părţi poate cere încuviinţarea instanţei pentru a îndeplini, prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de citare sau de comunicare a înscrisurilor către cealaltă parte. Procedura de soluţionare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 304' C. proc. civ.

Conform art. 287 alin. (1) şi (3), pentru procedurile privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate de un act al autorităţii contractante, cu încăLegea Contenciosului Administrativrea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, se aplică dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Părţile nu se pot adresa atât Consiliului, cât şi instanţei de judecată. în cazul în care mai multe părţi se adresează concomitent Consiliului şi instanţei de judecată, instanţa va suspenda judecata până la soluţionarea cauzei pe cale administrativ-jurisdicţională.

Conform art. 296' alin. (2), instanţa competentă să constate, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, nulitatea absolută a contractelor (contract de achiziţie publică, contract de concesiune de lucrări publice, contract de concesiune de servicii) sau a acordurilor-cadru (înţelegerea scrisă intervenită între una sau mai multe autorităţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici, al cărei scop este stabilirea elementelor/condiţiilor esenţiale care vor guverna contractele de achiziţie publică ce urmează a fi atribuite într-o perioadă dată, în mod special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere) este secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui arie de competenţă se află sediul autorităţii contractante.

► O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică (M. Of. nr. 569 din 30 iunie 2006)

Conform art. 66, soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de

contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului. împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, conform prevederilor legale.

► O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă (M. Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006)

Conform art. 52 alin. (1) lit. g), hotărârile Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România prin care se aplică sancţiuni disciplinare membrilor Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi ai consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la data comunicării oficiale, în scris, la Curtea de Apel Bucureşti, conform procedurii contenciosului administrativ. Plângerea administrativă prealabilă nu este necesară.

Conform art. 64 alin. (3), deciziile Consiliului naţional de conducere al UNPIR, prin care se soluţionează contestaţiile împotriva deciziilor de respingere/admitere a cererii de înscriere în Tabloul UNPIR, sunt definitive şi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti. Dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 69 alin. (6), împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină din cadrul UNPIR prin care se aplică sancţiuni disciplinare practicienilor în insolvenţă, persoana lezată poate formula acţiune în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

► O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat (M. Of. ne. 1042 din 28 decembrie 2006)

Conform art. 29, în cazul în care beneficiarul nu rambursează ajutorul de stat, furnizorul, în baza deciziei Comisiei Europene, se va adresa Curţii de Apel Bucureşti pentru ca aceasta să dispună anularea actului prin care a fost acordat ajutorul de stat şi, pe cale de consecinţă, recuperarea acestuia şi a dobânzii aferente. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este supusă recursului. Recursul se judecă la înalta Curte de Casaţie şi justiţie.

Dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

► O.U.G. nr. 124/2006 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase şi alte produse agroalimentare (M. Of. nr. 1051 din 29 decembrie 2006)

Conform art. 1 3 alin. (5), poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă decizia directorului general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură prin care se aprobă hotărârea Comisiei centrale pentru stocuri de soluţionare a contestaţiei formulate de operatorul economic deţinător de stocuri excedentare cu privire la decizia de stabilire a cantităţii excedentare şi a valorii garanţiei de eliminare de pe piaţă.

► O.U.G. nr. 129/2006 privind regimul de control al exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare (M. Of. nr. 1045 din 29 decembrie 2006)

Conform art. 26, respingerea cererii de eliberare a licenţei pentru operaţiunile cu produse cu dublă utilizare, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor, precum şi neeliberarea licenţei în termenul de 45 de zile de la data depunerii documentaţiei complete necesare se pot contesta în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► O.U.G. nr. 134/2006 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (M. Of. nr. 1046 din 29 decembrie 2006)

Conform art. 7 alin. (7), deciziile emise de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, inclusiv cele adoptate în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 34/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la publicare sau de la comunicare, după caz, fără parcurgerea

procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

► O.U.G. nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului (M. Of. nr. 446 din 29 iunie 2007)

Conform art. 8, deciziile conducătorului agenţiei judeţene pentru protecţia mediului privind stabilirea măsurilor preventive (orice măsuri luate ca răspuns la un eveniment, o acţiune sau o omisiune care a creat o ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului, în scopul prevenirii sau diminuării prejudiciului) sau reparatorii (orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv măsuri de reducere a prejudiciului sau măsuri interimare menite să refacă, să reabiliteze sau să înlocuiască resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate sau să furnizeze o alternativă echivalentă pentru aceste resurse sau servicii) pot fi contestate în procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Conform art. 25, orice persoană fizică sau juridică care este afectată sau posibil a fi afectată de un prejudiciu asupra mediului sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile sau omisiunile autorităţilor competente prevăzute de O.U.G. nr. 68/2007.

► O.U.G. nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor proprietari (M. Of. nr. 444 din 29 iunie 2007)

Conform art. 2 alin. (4), se adresează instanţei de contencios administrativ competente, potrivit legii, contestaţiile împotriva hotărârilor consiliilor locale şi, respectiv, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti cu privire la lista cuprinzând solicitanţii îndreptăţiţi să primească o locuinţă în condiţiile şi în ordinea de prioritate stabilite potrivit prevederilor O.U.G. nr. 74/2007.

► O.U.G. nr. 127/2007 privind Gruparea europeană de cooperare teritorială (M. Of. nr. 769 din 13 noiembrie 2007)

Conform art. 7 alin. (5), decizia autorităţii de notificare (Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor) privind avizul de participare a membrilor români (autorităţi publice centrale, unităţi administrativ-teritoriale, organisme de drept public şi asociaţii constituite de acestea în România cu structuri similare din alte state membre ale Uniunii Europene pentru facilitarea şi promovarea cooperării teritoriale), respectiv membrii străini (structuri aparţinând unor state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, numai dacă legislaţia naţională a acestora prevede dreptul lor de a participa la acest tip de asocieri) la Gruparea europeană de cooperare teritorială poate fi contestată în condiţiile legii contenciosului administrativ.

Conform art. 9 alin. (4), decizia de respingere a funcţionării Grupării europene de cooperare teritorială emisă de autoritatea de notificare (Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor) poate fi contestată în condiţiile legii contenciosului administrativ.

► O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii (M. Of. nr. 182 din 10 martie 2008)

Conform art. 4 alin. (4), în privinţa persoanelor care candidează la Preşedinţia României, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori contestaţia împotriva adeverinţei emise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din care rezultă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori a adeverinţei care atestă faptul că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării se introduce în cel mult 48 de ore de la aprobarea notei de constatare, respectiv de la publicarea pe internet a adeverinţei, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Aceasta se pronunţă în 48 de ore. Hotărârea instanţei se atacă cu recurs în 24 de ore, recursul soluţionându-se în 48 de ore de Completul de 9 judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea instanţei, rămasă irevocabilă, se publică de îndată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Conform art. 10 alin. (2) adeverinţa emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din care rezultă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori adeverinţa care atestă faptul că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării poate fi contestată în faţa instanţei de contencios administrativ de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor pe pagina de internet a Consiliului. Conform art. 11 şi art. 12, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs, în condiţiile legii. Hotărârea judecătorească irevocabilă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a 11l-a, şi se pune la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Publicarea se face cu respectarea confidenţialităţii informaţiilor privind terţele persoane.

III. Ordonanţe ale Guvernului

► O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi (republicată în M. Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2008)

Conform art. 31 lit. g), sancţiunile disciplinare hotărâte de Conferinţa naţională a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi şi aplicate membrilor Consiliului superior şi ai consiliilor filialelor pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în termen de 30 de zile de la data înştiinţării oficiale.

Conform art. 39 lit. b), la sesizarea persoanele desemnate de Ministerul Economiei şi Finanţelor să efectueze supravegherea publică a activităţii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, hotărârile C.E.C.C.A.R. ce contravin reglementărilor legale pot fi atacate de Ministerul Economiei şi Finanţelor la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii. Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea 8 contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, procedura prealabilă nu este obligatorie.

► O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice (M. Of. nr. 426 din 31 august 1999)

Conform art. 7 alin. (4), împotriva hotărârii emise de casa judeţeană de pensii sau, după caz, de Casa de pensii a municipiului Bucureşti pentru stabilirea şi plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Hotărârea curţii de apel este definitivă. Contestaţiile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

► O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (republicată în M. Of. nr. 799 din 12 noiembrie 2003)

Conform art. 22 alin. (8), împotriva deciziei emise de structura din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor prin care se soluţionează contestaţia împotriva procesului-verbal de inspecţie în care sunt consemnate constatările cu privire la abateri de la legalitate în privinţa utilizării fondurilor publice şi administrării patrimoniului public şi care au produs pagube pe seama acestor fonduri sau a patrimoniului public, se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

► O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii (M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000)

Conform art. 44, litigiile referitoare la recunoaşterea utilităţii publice a asociaţiilor şi fundaţiilor se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

► O.G. nr. 38/2000 privind implementarea standardelor internaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelor maritime sub pavilion străin care utilizează porturile sau instalaţiile româneşti din largul mării, care operează pe sau deasupra platoului continental românesc (republicată în M. Of. nr. 71 7 din 2 octombrie 2002)

Conform art. 10 alin. (1) şi (2), proprietarul sau operatorul unei nave ori reprezentanţii acestora în România au dreptul de a contesta, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nota de reţinere a navei emisă de autoritatea competentă - Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

► O.G. nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială (republicată în M. Of. nr. 1019 din 21 decembrie 2006)

Conform art. 34 alin. (1) şi (2), împotriva hotărârii comisiei de disciplină a Camerei Naţionale a Consilierilor în Proprietate Industrială din România, prin care s-a aplicat consilierului în proprietate industrială sancţiunea interdicţiei exercitării dreptului de a profesa pe o perioadă de 3-12 luni sau a interdicţiei definitive a exercitării dreptului de a profesa, se poate formula contestaţie la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Procedura prealabilă nu este obligatorie.

► O.G. nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (M. Of. nr. 423 din 1 septembrie 2000)

Conform art. 4, deciziile adoptate de Ministerul justiţiei, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în calitate de Autoritate de Supraveghere a Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare, sunt acte administrative, care pot fi atacate de partea interesată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind obligatorie procedura prealabilă.

► O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (republicată în M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007)

Conform art. 20 alin. (9), hotărârea Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care se soluţionează sesizările persoanelor care se consideră discriminate, poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.

► O.G. nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală (M. Of. nr. 538 din 1 septembrie 2001)

Conform art. 20 alin. (2), împotriva deciziei emise de Camera Consultanţilor Fiscali privind retragerea carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizaţiei de funcţionare se poate formula plângere în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001)

Conform art. 2 alin. (5), hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin care s-au stabilit contravenţii cu nesocotirea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2)-(4) din ordonanţă, sunt nule de drept, iar nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate.

Conform art. 34 alin. (2), hotărârea judecătorească pronunţată de judecătorie prin care s-a soluţionat plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului.

► O.G. nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal (republicată în M. Of. nr. 664 din 23 iulie 2004)

Conform art. 11, contribuabilii care figurează în evidenţa cazierului fiscal şi cărora li s-a respins cererea de rectificare pot introduce contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare. Contestaţia se soluţionează de

către tribunal, secţia de contencios administrativ, în a cărui rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul contribuabilii, tară procedura prealabilă. Contestaţia este scutită de taxa de timbru. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă şi irevocabilă. In caz de admitere a contestaţiei, instanţa va trimite o copie de pe hotărâre organului fiscal în vederea rectificării cazierului fiscal.

► O.G. nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (M. Of. nr. 88 din 2 februarie 2002)

Conform art. 20 alin. (6), orice decizie a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii poate fi atacată în contencios administrativ, în condiţiile legii.

► O.G. nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale (M. Of. nr. 90 din 2 februarie 2002)

Conform art. 1 alin. (3) din Regulamentul-cadru, poate fi atacat de cei interesaţi la instanţa de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare, ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor locali declaraţi aleşi, care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocări succesive anterioare ale şedinţei de constituire a consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

► O.G. nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri (M. Of. nr. 646 din 30 august 2002)

Conform art. 5 alin. (3), nulitatea hotărârilor consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale pentru atribuirea sau schimbarea de denumiri pentru instituţiile publice şi obiectivele de interes judeţean, respectiv pentru parcuri, pieţe, oboare, cartiere, străzi, staţii ale mijloacelor de transport în comun, precum şi pentru obiective şi instituţii de interes local aflate în subordinea lor, adoptate fără solicitarea avizului comisiei de atribuire de denumiri, se constată de către instanţa de contencios administrativ, la sesizarea prefectului sau a oricărei persoane interesate.

► O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale (M. Of. nr. 619 din 30 august 2003)

Conform art. 41 alin. (1) şi (3), actele administrative emise de autorităţile publice locale privind furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei alte instanţe judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru şi se soluţionează cu celeritate.

► O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (republicată în M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007)

Conform art. 215 alin. (2), contribuabilul poate solicita, în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ fiscal, contestat pe cale administrativă. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.

Conform art. 218 alin. (2), deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare administrativă a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

► O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituţiilor publice de cultură (M. Of. nr. 635 din 19 iulie 2005)

Conform art. 5 alin. (5), decizia emisă de ordonatorul principal de credite prin care se soluţionează contestaţiile cu privire la rezultatele concursului pentru ocuparea funcţiei de manager al instituţiei publice de cultură poate fi atacată în instanţă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

► O.G. nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic (M. Of. nr. 82 din 2 februarie 2007)

Conform art. 8 alin. (6), pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, hotărârile adoptate de Guvern sau de autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, ordinele emise de autorităţile administraţiei publice locale, potrivit art. 8 alin. (2)-(4) din ordonanţă, privind încadrarea instituţiilor de spectacole sau concerte în categoriile prevăzute la art. 5-7 din ordonanţă.

Răspunde

Jurisprudenţă 4.08.2016

1. Articolul 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Instituţie publică. Neîndeplinirea integrală a atribuţiilor. Cerere de despăgubiri materiale şi morale. Instanţa competentă. Cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea unei instituţii publice la plata de despăgubiri materiale şi morale, întemeiată pe aprecierea subiectivă a neînde-plinirii în integralitatea lor a atribuţiilor ce îi revin, are natură juridică civilă, astfel că se stabileşte potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a pricinii (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 4057 din 21

Citește mai mult

noiembrie 2006, în Jurisprudenţă 2006 II, p. 353-355).

2. Articolul 20 C. proc. civ. Conflict negativ de competenţă. Pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesar ca cel puţin una dintre jurisdicţiile care şi-au repudiat reciproc competenţa să fie competentă să soluţioneze litigiul. Nu există conflict negativ de competenţă în situaţia în care se constată, de către instanţa învestită cu pronunţarea regulatorului de competenţă, că nici una dintre instanţele care şi-au declinat competenţa reciproc nu este competentă să soluţioneze litigiul (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3811 din 9 octombrie 2007, în Jurisprudenţă 2007II, p. 384).

3. Articolul 34 alin. (2), art. 299 şi art. 282 alin. (2) C. proc. civ. încheiere premergătoare. Recurs inadmisibil. In sensul art. 28 alin. (1), sunt compatibile cu prevederile Legii nr. 554/2004 dispoziţiile art. 34 alin. (2), art. 299 şi art. 282 alin. (2) C. proc. civ. Având în vedere dispoziţiile respective din Codul de procedură civilă, este inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii pronunţate de curtea de apel prin care a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a unui judecător, întrucât această încheiere este premergătoare şi nu întrerupe cursul judecăţii, astfel că poate fi atacată cu recurs doar odată cu fondul (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 4650 din 20 decembrie 2006, nepublicată).

4. Articolul 41 C. proc. civ. Consiliul General al Municipiului Bucureşti. în raport cu prevederile art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954 n, coroborat cu art. 19 şi art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 2), Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca organ deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale, nu este persoană juridică de drept civil, nu are capacitate civilă de folosinţă şi nici buget propriu de venituri şi cheltuieli, ci este o autoritate a administraţiei publice locale, având doar capacitate de drept administrativ. Consiliul General al Municipiului Bucureşti nu poate fi obligat să execute o obligaţie civilă, în speţă constând în plata unei amenzi civile, atâta timp cât nu este chemată în judecată unitatea administrativ-terito-rială - municipiul Bucureşti -, care este persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1361 din 6 martie 2007, în Jurisprudenţă 2007 I, p. 40-44).

5. Articolul 50 C. proc. civ. Cerere de intervenţie în interes propriu. Condiţii speciale în materia contenciosului administrativ. în materia contenciosului administrativ, în cazul cererii de intervenţie principală (în interes propriu), care trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la acţiune, intervenientul este tinut să facă inclusiv dovada îndepliniri i procedurii prealabile în privinţa actului contestat, obligatorie de urmat potrivit art. 7 Legea Contenciosului Administrativ, spre deosebire de situaţia cererii de intervenţie în interesul reclamantului, prin care se urmăreşte ca soluţia să fie favorabilă părţii pentru care s-a intervenit şi pentru a cărei admisibilitate intervenientul accesoriu nu trebuie să fi exercitat recursul administrativ (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1895 din 30 martie 2007, în Jurisprudenţă 2007 I, p. 115-121).

6. Articolul 67 alin. (1) şi art. 68 alin. (1) C. proc. civ. Reprezentarea în justiţie. Reprezentarea în justiţie a ministerelor se face de către ministru, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 1). Reprezentarea ministerului de către o altă persoană decât ministrul se poate face numai pe bază de mandat de reprezentare acordat de ministru în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) şi art. 68 alin. (1) C. proc. civ. Reprezentarea în justiţie a ministerului de către conducătorul compartimentului de specialitate juridică se poate face numai cu respectarea dispoziţiilor susmenţionate (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 4881 din 13 octombrie 2005, în Jurisprudenţă 2005, p. 341 -343; dec. nr. 1291 din 13 aprilie 2006, în Jurisprudenţă 2006 I, p. 498-501).

7. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Reprezentarea de către direcţia generală a finanţelor publice judeţeană. Mandat de reprezentare. Sunt compatibile cu Legea nr. 554/2004 prevederile Capitolului VI - „Reprezentarea părţilor în judecată" din Codul de procedură civilă. în acest sens, o direcţie generală a finanţelor publice judeţeană poate reprezenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în faţa instanţelor judecătoreşti numai dacă primeşte mandat special în acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) pct. 42 din H.G. nr. 208/2005 * 2). Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sunt subiecte de drept distincte, care se citează separat (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3566 din 24 octombrie 2006, în Jurisprudenţă 2006 II, p. 378-379).

8. Articolul 82 C. proc. civ. Principiul disponibilităţii. Recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată titularului acţiunii în contencios administrativ nu se fac de către instanţa de contencios administrativ din oficiu, ci la cererea expresă a persoanei vătămate, prevederi în acest sens existând în art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) şi (3) Legea Contenciosului Administrativ (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3045 din 13 iunie 2007, în Jurisprudenţă 20071, p. 74).

9. Articolul 111 C. proc. civ. Este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., prin care se solicită instanţei de contencios administrativ să constate cesiunea de datorie, constând în obligaţia de locaţiune, intervenită între statul român, în calitate de cedent, şi o unitate administrativ-teritorială, în calitate de cesionar, ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului cu privire la care persoana vătămată este titulara unui contract de închiriere. Titularul contractului de închiriere are deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului, având posibilitatea să ceară instanţei de drept comun să îl oblige pe actualul titular al dreptului de proprietate asupra bunului imobil să respecte contractul de locaţiune încheiat anterior (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3425 din 19 septembrie 2007, în Jurisprudenţă 2007 II, p.114).

10. Articolul 129 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Rolul activ al instanţei. Calificarea în drept a acţiunii. Instanţa de contencios administrativ nu este tinută de temeiul de drept invocat de reclamant, având posibilitatea ca, în exercitarea rolului său activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., să dea propria sa calificarea în drept a acţiunii, în funcţie de scopul urmărit de părţi şi, conform art. 1 58 alin. (3) C. proc. civ., să decline cauza spre soluţionare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 223 din 17 ianuarie 2007, în Jurisprudenţă 20071, p. 152-154).

11. Articolul 1551 C. proc. civ. Act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept. Dacă se constată că persoana vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept a depus diligenţele necesare în vederea obţinerii actului pe care îl contestă în temeiul art. 1 alin. (2) Legea Contenciosului Administrativ, nu se poate reţine culpa sa ca una dintre condiţiile prevăzute de art. 155' C. proc. civ. pentru a fundamenta dispunerea de către instanţă a suspendării judecăţii. într-o astfel de situaţie, instanţa de contencios administrativ are obligaţia de a face aplicarea art. 13 alin. (2) Legea Contenciosului Administrativ (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1390 din 6 martie 2007, în Jurisprudenţă 20071, p. 47-50).

12. Articolul 168 alin. (3) C. proc. fisc. şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Titlu de creanţă. Titlu executoriu. Contestaţie la executare. Instanţa competentă. Acţiunea având ca obiect, în principal, anularea unui titlu de creanţă în privinţa căruia s-a împlinit termenul de plată şi care astfel a devenit titlu executoriu şi, în subsidiar, suspendarea executării acestui titlu reprezintă o contestaţie la executare, şi nu o acţiune întemeiată pe art. 1 Legea Contenciosului Administrativ, astfel că, potrivit 11 art. 168alin. (3) C. proc. fisc. "raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acesteia revine judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3395 din 12 octombrie 2006, în Jurisprudenţă 2006 II, p. 342-344).în acelaşi sens,

I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 5616 din 23 noiembrie 2005, în Jurisprudenţă 2005, p. 361-363.

13. Articolul 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro" sau „contra" care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea dispo-ziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3746 din 14 iunie 2005> în Jurisprudenţă 2005, p. 349-351).

14. Articolul 318 C. proc. civ. Contestaţie în anulare. Greşeală materială
► a) Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare şi este admisibilă numai în situaţia în care soluţia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale. Textul legal citat vizează numai erorile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori care trebuie însă să fie evidente şi în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea greşită a unei cereri ca netimbrată sau greşita respingere a unui recurs ca tardiv formulat (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 4339 din 16 septembrie 2005> în Jurisprudenţă 2005, p. 351-353).
► b) Potrivit doctrinei şi practicii constante a instanţelor de judecată, noţiunea de greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ. presupune existenţa unei greşeli materiale, cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, greşeală pe care instanţa a comis-o prin confundarea unor elemente sau date materiale care au legătură cu aspecte formale ale judecăţii.

Articolul 318 C. proc. civ. nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul în care instanţa a înţeles să interpreteze un text de lege, situaţii în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a recursului. Textul art. 318 C. proc. civ. fiind un text de excepţie, noţiunea de „greşeală materială" nu trebuie şi nu poate fi interpretată extensiv (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 349 din 25 ianuarie 2005, în Jurisprudenţă 2005, p. 357-358).

15. Articolul 322 C. proc. civ. Cerere de revizuire. Admisibilitate.

Cu ocazia soluţionării cererii de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru existenţa unor „hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate", instanţa trebuie să verifice doar dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încăLegea Contenciosului Administrativrea puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare, nefiind abilitată să exercite un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor respective.

Admisibilitatea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este condiţionată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea litigiu să nu fi fost invocată şi respinsă excepţia puterii de lucru judecat în raport cu prima hotărâre (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 4118 din 26 octombrie 2007, în Jurisprudenţă 2007II, p. 389).

16. Articolul 3712 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. Prejudiciu iniţial. Actualizare. Procedură. Dacă se consideră că valoarea prejudiciului calculat iniţial şi acoperit prin măsurile luate de instanţa de contencios administrativ şi fiscal prin hotărârea definitivă şi revocabilă pronunţată a crescut datorită refuzului debitorului obligaţiei de a se conforma măsurilor dispuse de instanţă, persoana vătămată poate cere organului de executare actualizarea valorii obligaţiei, conform art. 3712 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1 din 10 ianuarie 2006, nepublicată).

17. Articolul 399 C. proc. civ. Contestaţie la executare. Motive. Faţă de prevederile art. 399 C. proc. civ., pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate motive de fond

190 care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, tinzând la stabilirea unei alte situaţii de fapt sau la modificarea cuantumului despăgubirilor prevăzute în titlul executoriu. Altfel spus, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate critici care tind să repună în discuţie natura juridică şi modul de stabilire a despăgubirilor acordate prin titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată de instanţa de contencios administrativ (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3922 din 10 noiembrie 2006, nepublicată).

18. Articolul 403 alin. (4) C. proc. civ. Hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Cerere de suspendare provizorie a executării

► a) Competenţă. Este admisibilă cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cerere formulată în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Cererea de suspendare provizorie a executării este de competenţa exclusivă a preşedintelui instanţei (încheierea din camera de consiliu din 14 noiembrie 2006, nepublicată).

► b) Caz urgent. Suspendarea provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi fiscal, care se dispune de către preşedintele instanţei în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă se poate dispune numai în cazuri de urgente. Urgenţa se apreciază în raport cu situaţia concretă ce derivă din natura juridică a hotărârii ce urmează a fi executată şi care, în speţă, este titlu executoriu potrivit legii şi se execută în mod obligatoriu în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile. Iminenţa executării hotărârii constituie dovada urgenţei în sensul art. 403 alin. (4) C. proc. civ. (încheierea din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2006, nepublicată).

► c) Natură juridică. Scop. Suspendarea provizorie a executării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, cum este în prezent reglementată în Codul de procedură civilă, este în fapt o măsură administrativă, care are drept scop o mai bună administrare a justiţiei, concept consacrat şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, lăsându-se posibilitatea instanţei învestite să analizeze condiţiile de fond care ar putea impune o eventuală suspendare a
executării hotărârii. In caz contrar, cererea de suspendare formulată în condiţiile art. 325 C. proc. civ. ar fi practic inutilă (încheierea din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2006, nepublicată).

► d) Cale de atac. Cerere de revocare-reve-nire. încheierea prin care, în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ., se soluţionează cererea de suspendare provizorie a executării nu este supusă niciunei căi de atac. Este inadmisibilă cererea prin care se solicită „revocarea-revenirea" asupra măsurii de suspendare provizorie a executării dispuse de preşedintele instanţei până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul cererii de revizuire, întrucât instituţia revocării este specifică actelor administrative şi nu poate fi aplicată încheierilor pronunţate conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi care au natura hotărârii judecătoreşti definite astfel de art. 255 alin. (2) din acelaşi cod (încheierea din camera de consiliu de la 20 noiembrie 2006, nepublicată).

► e) Suspendarea executării actului administrativ dispusă în temeiul art. 15 Legea Contenciosului Administrativ. întrucât hotărârea dată cererii de suspendare în temeiul art. 15 Legea Contenciosului Administrativ este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspendă executarea, voinţa legiuitorului a fost aceea de a exclude această categorie de hotărâri de la posibilitatea de a se dispune suspendarea executării lor prin exercitarea căilor de atac. A fortiori,nu poate fi acceptată ipoteza suspendării provizorii a executării unei astfel de hotărâri pe calea unei măsuri administrative, cum este cea prin care se soluţionează o astfel de cerere în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc. civ. (încheiere din 10 iulie 2007, în Jurisprudenţă 20071, p. 309-313).

19. Articolul 581 C. proc. civ. Cerere de ordonanţă preşedinţială. Inadmisibilitate

► a) Este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanţă preşedinţială reglementată de art. 581 C. proc. civ. (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1648 din 15 martie 2005, dec. nr. 4189 din 1 iulie 2005, dec. nr. 5541 din 18 noiembrie 2005, dec. nr. 5913 din 13 decembrie 2005, în Jurisprudenţă 2005, p. 363-370; dec. nr. 1569 din 3 mai 2006, în Jurisprudenţă 2006 I, p. 527-529).

► b) Este inadmisibilă cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul prevederilor art. 581 C. proc. civ., prin care se solicită suspendarea executării deciziei emise de o autoritate de reglementare, în speţă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii (C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., dec. nr. 676 din 21 martie 2006, în C.P.J.C.A.F. 2006, p. 201-203).

20. Articolul 1201 C. civ. Autoritate de lucru judecat. Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate cu privire la cele două hotărâri, şi anume părţi, obiect şi cauză, fiind, totodată, imperios necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi. Condiţiile ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor susmenţionate nu sunt îndeplinite atunci când prin prima hotărâre a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă pentru considerente procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate în fond, fiind astfel evident faptul că existenta unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acţiuni (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3527 din 25 septembrie 2007, în Jurisprudenţă 2007II, p. 371).

Răspunde

Decizii CCR 4.08.2016

Decizii ale Curţii Constituţionale

1. Curtea Constituţională a constatat, ca o consecinţă a aprecierii caracterului constituţional al dispoziţiilor art. 1 alin. (3) Legea Contenciosului Administrativ, că şi prevederile art. 28 alin. (2) din aceeaşi lege sunt constituţionale şi nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie.

Curtea Constituţională a retinut, în principal, următoarele aspecte: -textul de lege „instituie o excepţie de la principiul disponibilităţii prevăzut în dreptul procesual comun, în sensul că are în vedere numai acele acţiuni

Citește mai mult

de contencios obiectiv introduse de Avocatul Poporului, ce se întemeiază pe apărarea interesului public, care nu poate fi lăsat la aprecierea persoanelor fizice";

- „nu pot fi retrase acţiunile introduse de Avocatul Poporului care au ca obiect legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, indiferent dacă acestea au fost introduse la instanţa de contencios administrativ pe baza sesizării unei persoane fizice în temeiul alin. (3) al art. 1 sau au fost introduse din oficiu. în virtutea principiului disponibilităţii, cetăţeanul care a făcut plângerea ce a stat la baza acţiunii introduse de Avocatul Poporului poate să renunţe, în orice fază a procesului, la judecata pricinii;

- „interdicţia retragerii acţiunii priveşte numai subiectele de sezină enumerate expres în cuprinsul (...) (textului de lege - n.a.), şi anume Avocatul Poporului, Ministerul Public, prefect şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici" (dec. nr. 507 din 17 noiembrie 2004> în

M. Of. nr. 1 7 54 din 7 decembrie 2004). 2$ La Decizia Curţii Constituţionale nr. 507/2004, a fost exprimată o opinie separată în care s-a argumentat teza neconstituţio-nalităţii prevederilor art. 7 alin. (3), art. 7 alin. (5), art. 7 7 alin. (3), art. 13 alin. (2) şi art. 28 alin. (2) Legea Contenciosului Administrativ în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală.

2. Prevederile art. 28 alin. (1) Legea Contenciosului Administrativ sunt constituţionale în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi

(3), art. 53, art. 124 alin. (1) şi (2) şi ale art. 129 din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ca regulă generală, normele legilor speciale se completează cu normele dreptului comun, însă compatibilitatea dispoziţiilor legii contenciosului administrativ cu dreptul comun procesual se stabileşte, potrivit textului de lege criticat, de către instanţă, cu prilejul soluţionării excepţiilor, în măsura în care normele Codului de procedură civilă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată prin Legea nr. 554/2004. Ca atare, numai judecătorul, în calitate de suveran al actului de justiţie, poate decide asupra acestui aspect, care nu se constituie, aşadar, într-un motiv de neconstituţional itate (dec. nr. 673 din 10 octombrie 2006, în M. Of. nr. 937 din 20 noiembrie 2006; dec. nr. 1186 din 13 decembrie 2007, în M. Of. nr. 62 din 28 ianuarie 2008).

Răspunde

A.I. 4.11.2013

1. Precizări de ordin principial. Prima parte a textului reglementează regula întregirii Legii contenciosului administrativ cu dreptul comun procesual, respectiv cu normele Codului de procedură civilă, iar la alin. 2 se reglementează o excepţie de la Dreptul comun procesual, adică o excepţie de la principiul disponibilităţii. Aşa cum s-a arătat, alin. 2 se referă la contenciosul obiectiv, fiind vorba de acţiunile introduse de către Avocatul Poporului ca „orice persoană de drept public, în baza alin. 8 al art. 1 şi nu de acţiunile pe care le introduce în numele cetăţeanului, potrivit alin. 3

Citește mai mult

al art. 1, care sunt supuse principiului disponibilităţii, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională.

La fel se pune problema şi pentru acţiunile introduse de Ministerul Public ori de către prefect, care, cum s-a arătat, este titularul tipic al acţiunilor în contenciosul administrativ obiectiv. Cât priveşte Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, trebuie, de asemenea, să interpretăm că interdicţiile vizează, logic, tot acţiunile „de contencios obiectiv, adică acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes public şi nu acţiunile intentate pentru apărarea drepturilor sau a intereselor legitime ale unui funcţionar din sistem.

Legea introduce în sfera contenciosului obiectiv şi, deci, a litigiilor de ordine publică toate litigiile care au ca obiect acte normative, indiferent cine este titularul acestei acţiunii, o persoană fizică, o persană juridică de drept privat, o autoritate publică dintre cele nominalizate sau orice altă persoană de drept public. Odată ce a fost sesizată instanţa de contencios administrativ asupra legalităţii unui act

administrativ unilateral cu caracter normativ, la fel ca şi în cazul introducerii unei excepţii de neconstituţionalitate, problema dedusă judecăţii nu vizează numai interesele părţilor din litigii, ci ordinea de drept în general, principiul legalităţii, pentru că aceste acte administrative produc efecte juridice faţă de toţi - erga omnes

Se deduce din interpretarea sistematică a legii că, atunci când, în baza art. 1 alin. 3, Avocatul Poporului introduce acţiune în numele cetăţeanului împotriva unui act administrativ normativ operează în mod absolut principiul disponibilităţii, cetăţeanul poate pentru sine să renunţe la judecată, dar nu şi pentru Avocatul Poporului.

Este, de fapt, concluzia care se desprinde şi din Decizia nr. 507/17.11.2004 a Curţii Constituţionale.

Cât priveşte soluţia întregirii cu dreptul comun, care a fost foarte sever criticată de Prof. Tudor Drăganu, ne-am menţinut pe poziţia iniţială, practica îşi va face datoria, dacă doctrina ne va oferi indicii solide de clarificare. în aceste consideraţii, ne limităm să precizăm că soluţia la care s-a oprit noua lege a contenciosului administrativ nu reprezintă o noutate pentru legislaţia românească. O soluţie de acest gen a conţinut şi vechiul Cod al muncii, fiind preluată şi de noul Cod al muncii în vigoare.

2. Care este sensul incompatibilităţii? La unele comentarii s-au făcut anumite precizări, fiind de la sine înţeles că din Codul de procedură civilă nu se pot aplica în litigiile de contencios administrativ normele care vizează exclusiv litigiile civile axate pe egalitatea părţilor. Părţile într-un litigiu de contencios administrativ nu sunt pe picior de egalitate; în sistemul dreptului exorbitant aplicabil administraţiei publice de tip francez, se susţine că administraţia este un colos, în timp ce persoana vătămată este un pigmeu.

Apoi, problema nu este atât de aplicare sau neaplicare a unei norme din Codul de procedură civilă (ex. o normă care dă dreptul la un termen pentru lipsă de apărare), ci problema interpretării acestei norme, ţinându-se seama de faptul că litigiul este între inegali, între un colos şi un pigmeu. Aici intervine regula rezonabilităţii, care se desprinde din spiritul art. 21 alin. 3 din Constituţie, dreptul la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

Este rezonabil, în sens de echitabil, ca Guvernul să ceară şi să primească termen pentru lipsă de apărare, când în aparatul acestuia există o direcţie juridică cu zeci de consilieri juridici?

Este clar că, în timp, anumite norme şi chiar instituţii ale procedurii civile vor fi considerate în întregime incompatibile şi nu se vor aplica, iar altele numai

sub anumite aspecte. Cum este la fel de clar că majoritatea instituţiilor Codului de procedură civilă îşi vor găsi aplicarea fără probleme.

Se înţelege din logica internă a art. 28 la care ne referim că în aceste litigii nu-şi vor găsi aplicarea normele privind ordonanţe preşedinţiale, precum şi cele care privesc executarea silită. Acţiunile în faţa instanţelor care sunt introduse în baza art. 581 şi urm. Cod proc.civ., precum şi acţiunile care au ca obiect contestaţia în executare trebuie respinse ca inadmisibile, atunci când vizează litigii de contencios administrativ. Cum, de asemenea, rămân de discutat unele motive ale contestaţiei în anulare (ex. art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod proc.civ.) sau ale revizuirii (ex. art. 322 pct. 5). în schimb, este previzibil că se va aplica instituţia recursului în interesul legii, mai ales că multe categorii de litigii se finalizează la nivelul Curţilor de Apel.

Răspunde