Decizia CCR nr. 1.004 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în Dosarul nr. 20.073/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 855D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 888D/2012 și nr. 1.287D/2012, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de același autor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - în Dosarul nr. 23.641/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv în Dosarul nr. 26.307/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.287D/2012 și nr. 888D/2012 la Dosarul nr. 855D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că asupra dispozițiilor de lege criticate s-a conturat o jurisprudență constantă a Curții Constituționale, de pildă deciziile nr. 452 din 8 mai 2012 și nr. 1.083 din 14 iulie 2011, solicitând, în consecință, menținerea soluției de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, pentru considerentele reținute în deciziile menționate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2012, Decizia civilă nr. 1.589 din 6 aprilie 2012 și Sentința civilă nr. 3.036 din 2 martie 2012, pronunțate în dosarele nr. 20.073/300/2011, nr. 23.641/3/2011 și, respectiv, nr. 26.307/300/2011, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de amendare a conducătorului acestei instituții pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, cauze aflate în diferite stadii procedurale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că necomunicarea hotărârilor pronunțate de instanțe în soluționarea recursurilor creează o situație defavorabilă pentru părțile care nu s-au putut prezenta la proces, în comparație cu părțile aflate în procedura de judecată a fondului sau a apelului. Ca urmare a faptului că hotărârile instanței de recurs nu se comunică și nu se publică, se poate pierde termenul de introducere a cererii de contestație în anulare sau de revizuire. În aceste condiții, susține că se încalcă dispozițiile art. 31 alin. (2) și ale art. 124 din Constituție, precum și ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevăd interzicerea oricărei forme de discriminare, enumerând exemplificative, și nu limitative, cele mai frecvente forme de discriminare.

Autorul excepției semnalează o contradicție între prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cele ale art. 21 alin. (2) din aceeași lege, care prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă și irevocabilă se introduce în termen de 15 zile de la comunicare; or, aceste hotărâri nu se comunică, potrivit textului de lege supus examinării. Ca atare, invocând art. 148 din Constituție, apreciază că dispozițiile art. 24 alin. (1) trebuie corijate în acord cu exigențele europene - astfel cum a fost corijat și art. 25 alin. (3) din aceeași lege, ce prevedea exercitarea căii de recurs împotriva hotărârii instanței de executare în termen de 5 zile de la pronunțare, și nu de la comunicare.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în dosarele nr. 855D/2012 și nr. 1.287D/2012, respectiv nr. 888D/2012, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În acest sens, precizează că părțile unui proces au obligația legală, conform art. 129 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, precum și să își exercite drepturile procedurale cu bună-credință. Acestea au obligația de a se interesa de proces, chiar și atunci când solicită judecata în lipsă. Faptul că hotărârile irevocabile nu se comunică nu este de natură a îngreuna părților accesul la soluția pronunțată sau la propriul dosar, acestea având la dispoziție atât mijloace informatice pentru a o afla (portalul instanțelor de judecată de pe site-ul oficial al Ministerului Justiției), cât și posibilitatea de a se adresa serviciului arhivă din cadrul instanțelor. În plus, se arată că nu se procedează la comunicarea hotărârilor instanței de recurs, dat fiind caracterul irevocabil al acestora, comunicarea fiind necesară doar pentru exercitarea în termen a apelului sau recursului. Având în vedere că autoritățile publice pot fi întotdeauna reprezentate de un consilier juridic sau de un avocat, nimic nu le împiedică să facă demersurile necesare pentru a lua cunoștință de soluția pronunțată în recurs și de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, astfel că autorul excepției nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția drepturilor prevăzute de art. 31 alin. (2) și de art. 124 alin. (2) din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat anterior și consemnat prin deciziile Curții Constituționale nr. 1.239 din 18 noiembrie 2008, nr. 914 din 23 iunie 2009, nr. 920 din 23 iunie 2009 sau nr. 739 din 1 iunie 2010, potrivit căruia dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În plus, se arată că autoarea excepției nu formulează o veritabilă excepție de neconstituționalitate, ci critică lipsa unui text de lege care să prevadă în mod expres obligația comunicării hotărârii pronunțate în recurs, aspect ce nu are însă legătură nici cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nici cu competența Curții Constituționale, care nu poate să remedieze omisiunea legislativă invocată fără a încălca prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 24 alin. (1): "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine normelor constituționale ale art. 31 alin. (2) care prevăd obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal și ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - "Nediscriminarea“, coroborate cu cele ale art. 148 din Constituție - "Integrarea în Uniunea Europeană“.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.083 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 29 august 2011, Curtea a statuat că procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedurii civile, și dă expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentală, oferind cadrul constituțional al protejării cetățenilor în fața eventualelor abuzuri ale autorităților publice. În acest context, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităților publice anumite obligații de "a face“ trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabilă a acesteia.

Curtea a mai constatat, cu același prilej, că textul de lege ce formează obiect al excepției nu aduce atingere nici principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, nici dreptului la apărare, garantat la nivel constituțional. În acest sens, Curtea a reținut că autoritățile publice pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care are obligația de serviciu de a depune toate diligențele posibile pentru apărarea intereselor instituției, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistență juridică și reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiție. Așadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea plenară de a-și exercita toate prerogativele dreptului la apărare. În plus, nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare pentru a afla soluția pronunțată de instanță în recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de drept, cărora li se subsumează și conformarea la imperativele cuprinse în hotărârile judecătorești.

Întrucât, față de aspectele analizate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, în cauza de față nu au fost relevate elemente noi, de natură să determine schimbarea soluției adoptate în precedent, rezultă că argumentele la care s-a făcut referire își mențin valabilitatea și în acest dosar.