Decizia CCR nr. 876 din 23.10.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 9 alin. (2) lit. d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Nicanor George Ene și Dragoș Marian Ene în Dosarul nr. 43.901/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 833D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 43.901/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Nicanor George Ene și Dragoș Marian Ene într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate îngrădesc dreptul de a fi ascultat și de a-și exprima punctul de vedere referitor la emiterea de către organul fiscal a unei decizii fiscale, precum și dreptul de acces la o instanță. Potrivit autorilor excepției, dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 124-126 din Constituție.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu următorul cuprins: "(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: (_) d) urmează să se ia măsuri de executare silită.“

Alin. (1) al art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la care fac referire dispozițiile criticate, au următorul conținut: "(1) Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției, art. 125 referitor la statutul judecătorilor și art. 126 referitor la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, prin Decizia nr. 344 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu îngrădește în niciun mod posibilitatea părților de a se adresa instanțelor judecătorești pentru contestarea actelor de executare silită, inclusiv a titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, și de a se prevala, în acest cadru, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, dispozițiile art. 172 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevăd că "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii“, iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege“. De asemenea, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Curtea a statuat că persoanele interesate pot contesta actul administrativ fiscal potrivit art. 205 și următoarele din același cod, făcându-și toate apărările pe care le consideră necesare. În aceste condiții, exprimarea unui punct de vedere cu ocazia executării silite poate părea nerelevant și de aceea legiuitorul a prevăzut doar posibilitatea, iar nu obligația organului fiscal, de a solicita un punct de vedere al persoanei interesate.

Desigur că, în cadrul contestației la executare silită, persoana interesată își poate face toate apărările, putând solicita anularea actului de executare contestat, încetarea executării înseși sau anularea titlului executoriu.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât considerentele, cât și soluția acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.