Decizia CCR nr. 936 din 13.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 6 şi art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Iulian Sevastian Măgherușan și Ladislau Horvath în Dosarul nr. 1.469/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.007D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepției, Ladislau Horvath, a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorii invocă în susținerea acesteia aspecte ce vizează fondul cauzei și că aceștia au o obligație de diligență în privința asigurării fondurilor necesare plății impozitelor și a altor contribuții cu reținere la sursă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.469/320/2012, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Iulian Sevastian Măgherușan și Ladislau Horvath într-o cauză penală având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de stopaj la sursă, prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale invocate, arătând că Legea fundamentală stabilește drepturile și obligațiile cetățenilor corelativ cu cele ale statului, pe baza principiului egalității, echivalenței și proporționalității, că una dintre obligațiile asumate de stat este asigurarea unui nivel de trai decent și stabilirea justă a sarcinilor fiscale și că, atâta vreme cât statul nu își îndeplinește aceste obligații, nu este îndreptățit, la rândul său, să își exercite dreptul de a trage la răspundere cetățenii pentru săvârșirea unor fapte de natură penală. Se mai arată că o astfel de conduită reprezintă o încălcare de către stat a caracterului de stat de drept, democratic și social asumat prin dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și că interdicția prevăzută la art. 12 din Legea nr. 241/2005, pentru persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunii reglementate la art. 6 din aceeași lege, constituie o încălcare a art. 45 din Constituție. Se susține, de asemenea, că sumele în cauză, reținute la sursă, în cazul agenților economici privați, reprezintă venituri obținute din activitatea economică desfășurată și că acestea, prin reducerea activității sau prin neefectuarea de către furnizori a plăților datorate, pot fi diminuate până la un nivel la care să nu mai permită plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă prevăzute de textele de lege criticate.

Judecătoria Târgu Mureș opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că obligațiilor statului invocate de autorul excepției le corespund, în mod corelativ, obligațiile de diligență ale celor cărora norma juridică imperativă li se adresează.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că prevederile art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu încalcă normele constituționale invocate. Se arată în acest sens că plata impozitelor sau a altor contribuții la bugetul de stat reprezintă o obligație a cetățenilor, că prin textele criticate este sancționată neîndeplinirea acestei obligații, că libertatea economică presupune exercitarea liberei inițiative și desfășurarea activităților economice în condițiile legii și că interdicția de la art. 12 din Legea nr. 241/2005 a fost reglementată ca efect al faptului că persoanele vinovate de săvârșirea anumitor infracțiuni sunt considerate nedemne de ocuparea anumitor funcții sau de a desfășura anumite activități. Se mai arată că dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 6:"Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.“;

- Art. 12:"Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege.“.

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul român, ale art. 45 cu privire la libertatea economică, ale art. 56 alin. (2) privind contribuțiile financiare și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la economie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la pretinsa încălcare prin dispozițiile art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 a prevederilor art. 45 din Constituție, Curtea reține că libertatea economică este un drept ce se exercită, potrivit aceleiași dispoziții constituționale, în condițiile legii și că legiuitorul este singurul în măsură să reglementeze cadrul și să fixeze limitele exercitării acestui drept. Astfel, libertatea economică este condiționată de obligația plății impozitelor și a taxelor impuse de legislația fiscală în vigoare, care prevede, printre altele, și plata de către operatorii economici a impozitelor și a celorlalte contribuții cu reținere la sursă.

Cu privire la critica potrivit căreia dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele vinovate de săvârșirea unor infracțiuni îi corespunde obligația corelativă de asigurare a unui nivel de trai decent și de stabilire justă a sarcinilor fiscale, Curtea reține că drepturilor invocate de autorii excepției le revine obligația corelativă a titularilor de a manifesta diligență în desfășurarea activităților economice în care sunt implicați.

Pentru aceste motive, Curtea nu poate reține încălcarea prin textele de lege criticate a dispozițiilor art. 45 din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 135 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât lipsa lichidităților necesare plății impozitelor sau a altor contribuții cu reținere la sursă, chiar și în condițiile crizei economice, este, de cele mai multe ori, rezultatul unei inadecvate administrări a activităților economice desfășurate și a lipsei de diligență în alegerea clienților sau a furnizorilor, iar interdicțiile reglementate la art. 12 din Legea nr. 241/2005 - potrivit cărora persoanele care au fost condamnate pentru infracțiunile prevăzute de această lege nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi - apar ca un mijloc firesc de protecție a relațiilor economice desfășurate la nivel microeconomic și prin aceasta a sistemului macroeconomic în ansamblul său, prin înlăturarea unor astfel de persoane de la dreptul de a deține funcțiile expres enumerate.

De aceea, lipsa lichidităților de care dispun operatorii economici, determinată de reducerea activității și de neîncasarea la timp a creanțelor exigibile, nu îi exonerează pe aceștia de plata impozitelor și a altor contribuții cu reținere la sursă și nu constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale sau a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Referitor la pretinsa încălcare prin textele de lege criticate a dispozițiilor constituționale ale art. 56, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece prevederile art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 nu stabilesc impozite sau taxe și nu vizează principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, ci reglementează consecințele neplății de către operatorii economici a unor astfel de contribuții la bugetul de stat.

Întrucât textele criticate nu încalcă niciunul dintre drepturile reglementate prin Legea fundamentală, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare prin dispozițiile art. 6 și art. 12 din Legea nr. 241/2005 a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție.