Decizia CCR nr. 907 din 1.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Uruioc în Dosarul nr. 18.250/180/2011 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 793D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 18.250/180/2011, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Uruioc în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate contravin egalității cetățenilor în fața legii, dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și unicității, imparțialității și egalității justiției, deoarece beneficiul liberării condiționate a celor condamnați pentru fapte săvârșite în timpul minorității este acordat în mod arbitrar în funcție de durata procesului penal, respectiv data pronunțării hotărârii de condamnare. Astfel, dacă minorii condamnați în timpul minorității pot beneficia în anumite condiții personale de liberarea condiționată după executarea unei treimi din pedeapsă, o eventuală cale de atac ar conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă în timpul cât au devenit majori, situație în care pot beneficia de aceeași liberare condiționată doar după executarea a două treimi din pedeapsă, cu toate că nu le pot fi imputabile aspectele legate de celeritatea procesului. În opinia autorului, textul criticat nu ar mai fi susceptibil de niciun viciu de neconstituționalitate dacă în loc de cei condamnați în timpul minorității s-ar fi menționat cei condamnați pentru fapte săvârșite în timpul minorității.

Tribunalul Bacău - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece liberarea condiționată se aplică facultativ, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 alin. 2 teza întâi din Codul penal, cu denumirea marginală Liberarea condiționată în cazuri speciale, care au următorul conținut: "Cei condamnați în timpul minorității, când ajung la vârsta de 18 ani, precum și condamnații trecuți de vârsta de 60 de ani pentru bărbați și de 55 de ani pentru femei, pot fi liberați condiționat, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau a unei jumătăți în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în art. 59 alin. 1.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 96 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 19 martie 2004, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 60 alin. 2 din Codul penal nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât condamnații minori care, la împlinirea vârstei de 18 ani, au executat o treime din durata pedepsei se află într-o situație juridică diferită față de condamnații minori care, până la împlinirea aceleiași vârste - de 18 ani -, nu au executat aceeași fracțiune de pedeapsă. Această diferență de situație juridică a celor două categorii de condamnați justifică în mod obiectiv și rezonabil tratamentul juridic neomogen la care se referă autorul excepției, principiul egalității în fața legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, iar legea poate să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații sau în condiții diferite, așa cum este și în cazul în speță.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.