Decizia CCR nr. 170 din 20.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 46 alin. (1) lit. e) şi f), art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. e) și f), art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, invocată de intimatul Partidul "Totul pentru Țară“ (fostul Partid "Pentru Patrie“), prin președinte Grigore Coriolan Baciu, în Dosarul nr. 15.929/3/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, și care formează obiectul Dosarului nr. 774 D/2013 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul Florin Dobrescu, președinte executiv al Partidului "Totul pentru Țară“. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției. Domnul Florin Dobrescu arată că nu are studii juridice și depune concluzii scrise la dosarul cauzei, prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 46 și art. 48“ din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că aceasta nu a fost motivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 3 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15.929/3/2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 46 lit. e) și f), cu aplicarea dispozițiilor art. 47 lit. b) și art. 48“ din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

6. Excepția a fost invocată de intimatul Partidul "Totul pentru Țară“, (fostul Partid "Pentru Patrie“), prin președinte Grigore Coriolan Baciu, într-o cauză având ca obiect, potrivit celor reținute în încheierea de sesizare "Legea 10/2001 - disjungere cerere conexă/cerere reconvențională“. Examinând actele dosarului, comunicate de instanța de judecată la cererea Curții Constituționale transmisă cu Adresa nr. 546 din 10 februarie 2014, se constată că obiectul cauzei îl constituie dizolvarea și radierea din Registrul partidelor politice a Partidului "Totul pentru Țară“. Acțiunea Ministerului Public este întemeiată pe dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. b), art. 46 alin. (1) lit. e) și f) și alin. (2), art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține încălcarea, prin textele de lege criticate, a dispozițiilor constituționale care consacră dreptul la asociere, precum și a celor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocă încălcarea dreptului de a fi ales. În cadrul întâmpinării depuse de acesta la dosarul cauzei se arată că "acțiunea introdusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, privind dizolvarea Partidului Totul pentru Țară, în temeiul dispozițiilor art. 47 și art. 48, coroborat cu art. 46 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, restrânge fără temei dreptul de asociere al membrilor Partidului Totul pentru Țară, fără a fi justificate niciuna dintre prevederile art. 53 din Constituție“. Dreptul de asociere, fiind un drept fundamental, "nu poate fi restrâns decât în anumite situații limită și pentru anumite scopuri care nu se realizează prin restricțiile existente în cadrul Legii nr. 14/2003“.

8. Tribunalul București - Secția a V-a civilă, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în cauză, arată că textele de lege criticate privesc două condiții formale impuse de legiuitorul român pentru a permite existența unui partid politic: desemnarea candidaților în condițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 14/2003 și obținerea unui anume număr de voturi (potrivit dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 14/2003). Cele două prevederi legale au în vedere o obligație de participare într-o anumită modalitate în viața politică (desemnarea candidaților) și o obligație de rezultat: obținerea unui anumit număr de voturi. Prima dintre obligații este expresia unei activități obligatorii, impuse de lege unui partid politic, iar cea de-a doua este expresia unui obiectiv obligatoriu impus de lege unui partid politic. Ambele restricții privesc dreptul de asociere, astfel cum este prevăzut de art. 40 din Constituție. Cu privire la aceasta, se reține că instanța de contencios constituțional "urmează să analizeze excepția din perspectiva respectării documentelor adoptate de Comisia de la Veneția în materia partidelor politice și a Curții Europene a Drepturilor Omului“. Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Constituție, instanța de judecată arată că nu poate fi reținută, întrucât prin dizolvarea partidului nu se aduce atingere dreptului membrilor acestuia de a fi aleși, câtă vreme aceștia pot participa la alegeri independent de existența unui anume partid.

9. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit încheierii de sesizare, acesta îl constituie dispozițiile art. 46 alin. (1) lit. e) și f), art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012.

13. Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată, autorul excepției a solicitat analizarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 46 alin. (1) lit. f), art. 46 alin. (2) și art. 48“ din Legea nr. 14/2003, și admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 46 și art. 48“ din Legea partidelor politice nr. 14/2003.

14. Examinând actele dosarului și văzând prevederile art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, potrivit cărora Curtea se pronunță "asupra excepțiilor de neconstituționalitate [_] ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial“, precum și ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți[_]“, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. e) și f), art. 47 alin. (1) lit. b) și art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, reținute în dispozitivul încheierii de sesizare.

15. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 46 alin. (1) lit. e) și f):

"Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiții:

[_] e) ca urmare a inactivității constatate de Tribunalul București conform art. 47 alin. (1);

f) ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite la art. 1 și 2, constatată de Tribunalul București conform art. 48.“

- Art. 47 alin. (1) lit. b):

"Inactivitatea unui partid politic se poate constata în următoarele situații: [_]

b) nu a desemnat candidați, singur sau în alianță, în două campanii electorale parlamentare succesive, în cel puțin 18 circumscripții electorale“;

- Art. 48:

"(1) Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 și 2, se poate constata când un partid politic nu obține la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi.

(2) Numărul minim necesar îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 1 și 2 este de cel puțin 50.000 de voturi la nivel național, pentru candidaturile depuse în oricare dintre scrutinuri: consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților, Senat.“

16. Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, 40 - Dreptul de asociere și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

18. Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, motivele și condițiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exercițiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală a acestui drept, circumscrise regimului constituțional al partidelor politice. Partidele politice constituie forme de asociere ale cetățenilor care au un regim constituțional și legal special, determinat de scopul acestora, eminamente politic, definit în esență de art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia partidele politice contribuie "la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, respectând suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației.“ Dând expresie textului constituțional de referință, Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede în art. 1 că "Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată deConstituție.Ele sunt persoane juridice de drept public“, iar în art. 2 că, "Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii.“

19. Partidele politice au, așadar, un important rol în transpunerea valorilor naționale și a democrației din concepte teoretice și abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetățenilor. Exprimarea voinței politice a membrilor partidului și punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocația guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaților pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu desemnează candidați la alegeri și, în consecință, nu obține voturi, activitatea pe care o desfășoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menționat. Asemenea organizații nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să își continue existența ca simple forme de asociere a cetățenilor, cu condiția ca înființarea și desfășurarea activității lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor și în conformitate cu opțiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic și chiar politic.

20. Astfel fiind, nu poate fi reținută pretinsa încălcare, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 40 din Constituție privind dreptul de asociere. Faptul că legea impune îndeplinirea anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condițiilor prevăzute de Constituție pentru realizarea acestui drept.

21. Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută, de asemenea, întrucât prin dizolvarea partidului nu se aduce atingere dreptului membrilor de a fi aleși, câtă vreme aceștia pot participa la alegeri independent de existența unui anume partid.

22. Întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept constituțional, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză.

23. În același sens este, de altfel, jurisprudența Curții Constituționale, care s-a mai pronunțat asupra constituționalității art. 48 din Legea nr. 14/2003 prin raportare la aceleași dispoziții constituționale care consacră dreptul de asociere și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, pentru considerente similare celor mai sus reținute, prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) și art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Partidul "Pentru Patrie“ în Dosarul nr. 28.005/3/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, soluția și considerentele acestei decizii [care continuă o practică a Curții creată cu privire la dispoziții similare cuprinse și în precedenta reglementare a partidelor politice - a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 147 din 27 octombrie 1998 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. b), ale art. 31 și ale art. 46 alin. (2) și (3) din Legea partidelor politice nr. 27/1996, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/1996, aprobată prin Legea nr. 46/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 1 martie 1999] sunt valabile și în prezenta cauză.