Decizia CCR nr. 158 din 17.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 74/2013 - unele măsuri pt. îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, precum şi pt. modificarea şi completarea unor acte normative, în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Cătălina Grecu în Dosarul nr. 1.062/89/2014 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 809D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența, în materie, a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 august 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.062/89/2014, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Cătălina Grecu într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ privind eliberarea din funcție.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin ordonanța de urgență criticată s-a intervenit într-un domeniu pentru care Guvernul nu avea competența constituțională materială. Așa cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 5 februarie 2014, prin soluția legislativă aleasă se afectează grav activitatea instituțiilor statului, contrar art. 115 alin. (6) din Constituție, care prevede că ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, această sintagmă vizează structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea și categoria de acte juridice pe care instituția respectivă le adoptă. Așadar, condițiile impuse de art. 73 și art. 115 alin. (6) din Constituție constituie veritabile limitări ale competenței atribuite Guvernului. Invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 și Decizia nr. 1. 189 din 6 noiembrie 2008, arată că instituțiile fundamentale ale statului au statut constituțional, iar în raport cu dispozițiile art. 123 alin. (2) din Constituție, se poate conchide că organele administrației publice centrale sunt încadrate printre instituțiile fundamentale ale statului. Or, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au fost reorganizate structurile de specialitate din teritoriu ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, unele fiind desființate, iar în cazul altora atribuțiile au fost redistribuite, personalul existent în cadrul direcțiilor generale fiind preluat de direcțiile regionale, în limita numărului de posturi aprobat. În contextul în care Guvernul, prin ordonanța de urgență criticată, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea "competența constituțională materială", consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

7. Tribunalul Vaslui - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituție. Acest text constituțional stabilește limitele competenței Guvernului în materie de legiferare, ordonanța de urgență neputând fi adoptată în domeniile menționate. Astfel, în jurisprudența Curții Constituționale, s-a statuat că sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic (instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale). Printre instituțiile fundamentale ale statului pot fi încadrate și organele administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constituție. Cu toate acestea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au fost reorganizate structurile de specialitate din teritoriu ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în sensul că unele au fost desființate, iar în cazul altora atribuțiile au fost redistribuite. În același timp, personalul existent în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice, precum și personalul direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, care se reorganizează prin fuziune prin absorbție, a fost preluat în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, în limita numărului de posturi aprobat, în condițiile legii. Ținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în reglementarea de către Guvern printr-o ordonanță de urgență a unui domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, instanța judecătorească apreciază că art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 este neconstituțional.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere formulat anterior în dosarele Curții Constituționale nr. 351D/2014, nr. 353D/2014 și nr. 370D/2014, exprimat în sensul constituționalității prevederilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,

precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. Având în vedere criticile de neconstituționalitate aduse de autorul excepției, Curtea reține că, în realitate, obiect al excepției îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, în ansamblu, precum și art. 13, în special, text de lege criticat care are următorul cuprins: "(1) Organizarea, modul de funcționare, numărul de postur al Agenției, inclusiv cele aferente structurii antifraudă, precum și alte aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se reglementează prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(2) În cadrarea personalului Agenției în numărul maxim de posturi aprobat și în noua structură organizatorică se face în termenele și cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația în vigoare."

13. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 73 privind categoriile de legi și art. 115 alin. (6) potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, Decizia nr. 652 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2015, și Decizia nr. 679 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2015.

15. Cu acele prilejuri, referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 are ca obiect de reglementare reorganizarea unor autorități ale administrației publice centrale și locale din subordinea Ministerului Finanțelor Publice: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și direcțiile generale ale finanțelor publice județene. Aceste autorități sunt prevăzute la art. 116-117 și art. 120-123 din Constituție, fiind calificate, în jurisprudența Curții Constituționale, instituții fundamentale ale statului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010). De asemenea, ordonanța de urgență criticată prevede desființarea Gărzii Financiare, instituție publică de control care se afla în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă această instituție nu poate fi încadrată în categoria instituțiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, și-a desfășurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administrației publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, așa cum prevăd dispozițiile art. 116-117 din Constituție, și nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă.

16. În acest context, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

17. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18. În final, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 73 din Constituție referitor la categoriile de legi nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.