Decizia CCR nr. 190 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 - acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945,...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepție ridicată de Bajusz István Zoltán în Dosarul nr. 10.501 /117/2013 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 838D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar autorul excepției a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că stabilirea condițiilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru victimele regimului comunist reprezintă opțiunea legiuitorului. De asemenea, susținerile autorului excepției vizează, în realitate, modificarea soluției legislative potrivit căreia drepturile prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990 se acordă de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 6 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.501/117/2013, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepția a fost ridicată de Bajusz István Zoltán într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 încalcă art. 16 din Constituție, deoarece drepturile prevăzute de actul normativ menționat sunt recunoscute doar de la data înregistrării cererii, iar nu de la data intrării în vigoare a legii. Consideră că aceste drepturi ar trebui considerate imprescriptibile și acordate de la data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990, invocând în acest sens obligația Parlamentului de a armoniza legislația națională cu cea europeană și internațională "în care România este parte".

7. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că aplicarea textului a cărui neconstituționalitate se invocă nu dă naștere unui tratament diferențiat între beneficiarii drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, atât timp cât reparația obținută prin efectul acestei legi se acordă tuturor beneficiarilor, prin raportare la un moment obiectiv - data de 1 a lunii următoare depunerii cererii.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 este neîntemeiată, sens în care arată că aspectele relevate nu pot justifica neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, dat fiind că este vorba despre drepturi care se acordă la cerere și este firesc ca data depunerii acestei cereri să fie și data de la care drepturile pot fi efectiv valorificate de către beneficiar. De altfel, din analiza celor expuse de autor, observă că acesta este nemulțumit de modalitatea în care legiuitorul a reglementat acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constitute în prizonieri și de modalitatea în care se aplică dispozițiile legale criticate.

10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 sunt constituționale, sens în care reține că, prin normele supuse controlului de constituționalitate, legiuitorul a instituit ca termen pentru acordarea drepturilor prevăzute în Decretul-lege nr. 118/1990 data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Apreciază că această reglementare se aplică de la data intrării în vigoare a legii, fără să instituie discriminări între destinatarii cuprinși în ipoteza normei. în plus, fiind în prezența unui act normativ care instituie o serie de drepturi, și nu obligații, legea poate impune doar data de la care titularii au posibilitatea să își exercite dreptul lor, iar exercitarea efectivă a dreptului depinde de voința titularului acestuia. în plus, îndeplinirea condițiilor legale pentru a beneficia de aceste drepturi nu poate fi cunoscută de autoritățile publice care le acordă și nu poate fi stabilită din oficiu. Pentru aceste motive, în art. 15 teza finală din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, se face referire la depunerea cererii, iar stabilirea termenului de la care începe acordarea drepturilor cade în sarcina legiuitorului.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, potrivit cărora "Drepturile prevăzute in prezentul decret-lege se acordă de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii."

14. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990, Curtea reține că aceste norme instituie termenul de la care se acordă drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 beneficiarilor acestei legi, respectiv data de întâi a lunii următoare depunerii cererii. Drepturile prevăzute de actul normativ menționat nu se acordă din oficiu, ci doar pe baza unei cereri formulate de persoana interesată, în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege de către autoritățile publice cu atribuții în materie. în aceste condiții, Curtea reține că soluția legislativă criticată constituie exclusiv opțiunea legiuitorului în domeniul acordării de drepturi persoanelor menționate în Decretul-lege nr. 118/1990 și vizează, în mod nediferențiat, toate persoanele care obțin recunoașterea acestor drepturi, fără privilegii și fără discriminări pe considerente arbitrare.

16. De altfel, Curtea observă că Legea fundamentală nu consacră drepturi din care rezultă măsuri reparatorii pentru persoanele persecutate din motive politice. Asemenea măsuri reparatorii izvorăsc din voința legiuitorului și au întinderea pe care acesta o stabilește prin lege, fără ca astfel să se încalce vreo prevedere constituțională ța se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 134 din 3 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 7 mai 2003). Așadar, prin prisma criticilor de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că dispozițiile art. 15 din Decretul-lege nr. 118/1990 nu încalcă sub niciun aspect principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.

17. Pe de altă parte, Curtea reține că susținerea autorului excepției în sensul stabilirii datei de intrare în vigoare a Decretului-lege nr. 118/1990, ca dată de acordare a drepturilor prevăzute de lege vizează, în realitate, modificarea soluției legislative actuale, aspect de competența exclusivă a legiuitorului, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

18. În final, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) și a art. 20 din Constituție, în absența unei referiri în concret la un tratat internațional privind drepturile omului, la care România este parte, nu are nicio relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.