Decizia CCR nr. 234 din 7.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de procuror în Dosarul nr. 6.943/55/2014 al Judecătoriei Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 749D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată, astfel, că Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, care interzice crearea unei lех tertia în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, se referă în mod exclusiv la instanțele judecătorești, așa cum reiese din paragrafele 45-49 ale acestei decizii, iar nu la legiuitor. Or, art. 10 din Legea nr. 187/2012 reprezintă o opțiune a legiuitorului, care stabilește, într-o ipoteză particulară de succesiune a legilor penale în timp, modalitatea de rezolvare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin încheierea din 12 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.943/55/2014, Judecătoria Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de procuror cu ocazia soluționării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, anterior datei de 1 februarie 2014, a infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și de conducere sub influența alcoolului, infracțiuni aflate în concurs ideal, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 încalcă Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, prin care aceasta a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Arată că dispozițiile de lege criticate obligă instanța de judecată să aplice două legi penale în cazul concursului de infracțiuni, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile aflate în concurs a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni aplicându-se potrivit legii noi. Susține că devin astfel incidente rațiunile care au condus Curtea Constituțională la constatarea ca neconstituțională a dispozițiilor art. 5 din Codul penal în varianta interpretativă care permite aplicarea legii penale mai favorabile conform tezei "instituțiilor autonome".

6. Judecătoria Arad - Secția penală apreciază că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu înfrâng nicio dispoziție constituțională, fiind o aplicație particulară a principiului potrivit căruia, în situația unei pluralități infracționale sub forma concursului real, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu fiecare infracțiune componentă a concursului. în acest sens, instanța de judecată arată că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a invalidat, de principiu, teoria aplicării în timp a legii penale pe "instituții autonome". Apreciază că teza generală a aplicării globale a legii penale mai favorabile trebuie să cunoască o limitare în cazul concursului real de infracțiuni, iar referirile la pluralitatea de infracțiuni din cuprinsul motivării deciziei menționate a Curții Constituționale vizează situația concursului ideal de infracțiuni - această formă de pluralitate de infracțiuni reprezentând, în realitate, calificative juridice multiple ale unei fapte materiale unice - precum și situația recidivei și a pluralității intermediare. Spre deosebire de concursul real de infracțiuni - de a cărui specificitate ține judecarea în cadrul aceleiași cauze penale a mai multor fapte materiale infracționale - toate celelalte forme ale pluralității infracționale presupun o acțiune penală ce are ca obiect o faptă infracțională unică, care fie prezintă o calificare juridică complexă, întrucât întrunește elementele constitutive a două sau mai multe infracțiuni - concursul ideal de infracțiuni, fie este corelată cu alte infracțiuni distincte, definitiv judecate, care atrag consecințe juridice asupra situației persoanei cercetate în dosarul penal și care se prezintă drept circumstanțe personale ale autorului (situația recidivei și a pluralității intermediare). Prin urmare, în toate aceste situații este pe deplin justificată aplicarea unitară a legii penale - fiind, de fapt, în prezența unei singure fapte infracționale supuse judecății.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt constituționale. Arată că nu se poate susține că, prin aplicarea tratamentului sancționator potrivit legii noi în cazul pluralității de infracțiuni, s-ar ajunge la nerespectarea Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, prin care instanța de contencios constituțional a consacrat imposibilitatea combinării prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. în cazul succesiunii de legi penale în timp cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, se va aplica legea penală mai favorabilă, independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport cu fiecare dintre infracțiunile concurente, fără a se putea spune că astfel s-ar crea o lех tertia prin combinarea prevederilor din legi succesive. Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancționator al concursului se va face in concreto, contopind pedepsele stabilite mai întâi potrivit legii vechi și apoi potrivit legii noi. Legea incidență în privința operației de contopire a pedepselor și de stabilire a tratamentului sancționator este distinctă în raport cu una dintre legile aplicate pentru judecarea fondului infracțiunilor concurente, urmând a fi, în mod firesc, legea nouă, sub imperiul căreia a fost săvârșită una dintre infracțiunile din structura pluralității.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, având următorul cuprins: "Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă."

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată de procuror cu ocazia soluționării unei cauze penale în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, anterior datei de 1 februarie 2014, a infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis și de conducere, sub influența alcoolului, cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) din Codul penal din 1969, infracțiunile fiind săvârșite în concurs ideal, astfel încât dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 - care prevăd tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă ulterior datei de 1 februarie 2014 - nu au legătură cu soluționarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [_]." Prin urmare, ținând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 este inadmisibilă.