Decizia CCR nr. 192 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 271 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 - atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Iuniperus - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 256/35/CA/2014 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 917D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Florisal - S.A. din Satu Mare, avocatul Călin V. Stegăroiu cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Precizează că textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile art. 51 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții in termenele și in condițiile stabilite potrivit legii", și că acesta îndeplinește exigențele de previzibilitate a normelor juridice, ținând cont de interesul public și de celeritatea care caracterizează procedura în domeniul achizițiilor publice. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 701 din 27 noiembrie 2014. Depune note scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că textul de lege criticat instituie norme de procedură privind soluționarea contestațiilor. Prin obiectul său de reglementare, textul de lege criticat intră sub incidența dispozițiilor art. 21 și art. 52 din Constituție, astfel încât nu există o legătură între prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate și art. 51 din Constituție privind dreptul de petiționare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin încheierea din 22 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 256/35/CA/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Excepția a fost ridicată de Societatea Iuniperus - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unei decizii a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 încalcă dreptul de petiționare, deoarece Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (C.N.S.C.) are obligația de a soluționa pe fond contestația formulată și depusă în termenul legal, indiferent de depunerea sau nedepunerea acesteia, în același termen, și la autoritatea contractantă. Prevederea legală criticată nu poate să exonereze C.N.S.C. de obligația constituțională stabilită de art. 51 din Constituție, de a răspunde petițiilor care îi sunt înaintate spre soluționare. Ca atare, numai prin încălcarea dispozițiilor art. 51 din Constituție, C.N.S.C. putea respinge ca fiind tardivă contestația depusă în termen, cu motivația că aceasta nu a fost înaintată și autorității contractante.

7. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că textul de lege criticat nu este neconstituțional din perspectiva art. 51 din Constituție. Dreptul de petiționare nu a fost încălcat în vreun fel prin prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 care instituie un termen în care poate fi exercitată calea administrativ-jurisdicțională de atac împotriva unui act administrativ. Or, o astfel de procedură nu are legătură cu dreptul la petiționare al petentei, textul legal criticat putând fi eventual criticat pentru neconstituționalitate din perspectiva accesului liber la justiție.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea prezentă, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Sub sancțiunea respingerii contestației ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât si autorității contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute la art. 256². Contestatorul va atașa la contestație și copia actului atacat, în cazul în care acesta a fost emis, precum și copii ale înscrisurilor prevăzute la art. 270 alin. (1), dacă acestea sunt disponibile."

12. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 51 referitor la dreptul de petiționare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 701 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate prin prisma încălcării art. 21 alin. (3) din Constituție.

14. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că textele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ-jurisdicționale, ci o prevăd ca facultate de care poate beneficia persoana care se consideră vătămată. Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale o constituie specificul și implicațiile sociale, o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluționarea contestațiilor în materia achizițiilor publice este necesar să se desfășoare și să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate.

15. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile criticate satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești.

16. Așadar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, o parte nu este obligată să apeleze la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, dar, din moment ce a ales această cale, trebuie să se conformeze dispozițiilor legale edictate în scopul asigurării celerității procedurilor. De asemenea, în această etapă, autoritatea contractantă are tot interesul să cunoască cu maximă celeritate dacă se contestă rezultatele procedurii de atribuire a contractelor vizate de această ordonanță de urgență, pentru a putea adopta o conduită care să asigure garanția respectării legii.

17. Astfel, respingerea ca tardivă a contestației formulate fără respectarea condițiilor legale, având în vedere că persoana care contestă trebuie să manifeste o minimă diligență, nu apare ca fiind disproporționată față de scopul urmărit, respectiv urmărirea interesului public. Așadar, Curtea nu a reținut încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție.

18. În cauza de față, Curtea reține că autorul excepției invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 prin prisma încălcării dreptului fundamental de petiționare.

19. Referitor la dreptul fundamental de petiționare, prevăzut de art. 51 din Constituție, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acesta reprezintă un drept de care beneficiază cetățenii, în mod individual, sau grupurile de cetățeni, indiferent că sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevăzute de lege. Pe de altă parte, accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, este în sensul că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

20. Așadar, Curtea a reținut că dispozițiile constituționale ale art. 51 alin. (1) se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare.

21. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. în acest sens, Curtea s-a pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 389 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, și Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014.

22. În acest context, având în vedere că prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 se integrează ansamblului regulilor specifice unei căi administrativ-jurisdicționale privind depunerea și soluționarea contestațiilor în materia achizițiilor publice, iar contestația la care prevederile legale criticate fac referire are o natură juridică distinctă de cea a petiției, Curtea constată că textul de referință, reprezentat în cauza de față de dispozițiile art. 51 din Constituție, nu este sub niciun aspect încălcat. în aceste condiții, Curtea constată că textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul de petiționare, din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora.