Decizia CCR nr. 1.052 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Rozalia Gorea în Dosarul nr. 5.230/97/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.2830/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.230/97/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Rozalia Gorea într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a unei pensii de serviciu, în temeiul Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, deoarece este în contradicție cu normele de tehnică legislativă, respectiv cu prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care impun existența unei concordanțe între motivele și/sau scopul actului normativ și efectele acestuia. Or, în opinia autoarei excepției, prin adoptarea actului normativ criticat nu s-a realizat scopul propus, și anume obținerea unor economii semnificative la bugetul de stat. Astfel, se susține că există o discrepanță majoră între cele arătate în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 și previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al acestei legi, pe de o parte, și realitatea bugetară existentă la finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, pe de altă parte, realitate care indică o creștere a cheltuielilor sistemului de pensii publice, iar nu o scădere, așa cum s-a prevăzut, situație determinată de creșterea a 95% din pensiile din sistemul de apărare și ordine publică, în urma recalculării acestora.

În opinia autoarei excepției, actul normativ criticat contravine și dispozițiilor constituționale privind obligația statului de a asigura un nivel de trai decent, dat fiind faptul că recalcularea pensiilor de serviciu nu s-a dovedit a fi o măsură de dezvoltare economică și de protecție socială, ci, dimpotrivă, a accentuat într-un mod nerezonabil într-o societate democratică dezechilibrul preexistent în sistemul de pensii publice între venituri și cheltuieli, cu consecințe implicite pe termen mediu și lung asupra nivelului de trai a cărui finanțare se asigură din bugetul de stat. Mai mult, arată că efectele produse de aplicarea Legii nr. 119/2010 afectează stabilitatea economică a țării și implicit securitatea națională.

Legea nr. 119/2010 contravine și dispozițiilor art. 20 din Constituție, deoarece încalcă prevederile art. G pct. 2 din Partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite și, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din Partea a II-a a aceleiași Carte, raportat la art. 65 pct. 1 și 2 din Partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor de serviciu, cuantumul ce a rezultat din această operațiune nu este cel puțin egal cu 40% din totalul câștigului anterior al beneficiarului pensiei.

De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dat fiind faptul că dreptul la pensie, ca drept fundamental, este un "bun“ în sensul acestei norme internaționale.

Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că măsura transformării pensiei de serviciu într-o pensie contributivă nu afectează obligația statului de a asigura un nivel de trai decent.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora:

"Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (_)

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.“

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. G pct. 2 din Partea V-a a Cartei sociale europene revizuite și, în subsidiar, prevederile art. 12 pct. 2 din Partea a II-a a aceleiași Carte, raportat la art. 65 pct. 1 și 2 din Partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent și în raport de o motivare similară celei invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012 și Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, Curtea a reținut că aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

De asemenea, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, Curtea a examinat critici de neconstituționalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, statuând că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, ci, mai degrabă, o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, fapt care nu reprezintă un aspect de neconstituționalitate.

Tot din perspectiva efectelor generate de actul normativ în discuție, și în prezenta cauză, autoarea excepției consideră că este încălcat art. 47 alin. (1) din Constituție, referitor la dreptul la un nivel de trai decent.

Față de aceleași susțineri, în decizia menționată, Curtea a apreciat că cele arătate în motivarea excepției sunt insuficiente pentru a evalua în mod concret efectele pe care dispozițiile Legii nr. 119/2010 le-au avut asupra economiei. Astfel, împrejurarea că în anul 2011 deficitul sistemului public de pensii a fost superior celui din anii precedenți trebuie raportată la ansamblul măsurilor pe care statutul le-a luat în această perioadă, precum și la contextul social și economic. Or, Curtea a constatat că Legea nr. 119/2010 nu a fost singurul act normativ adoptat în această perioadă în ceea ce privește materia dreptului la pensie, anul 2010 aducând după sine și adoptarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. În același timp, contextul crizei economice pe care România a străbătut-o în această perioadă a produs efecte negative având multiple manifestări. Evoluția socială, creșterea numărului de asigurați și diminuarea numărului de contribuabili pot fi tot atâtea răspunsuri la problema creșterii deficitului sistemului de pensii publice.

De asemenea, în ceea ce privește susținerile privind contrarietatea actului normativ criticat cu prevederile Cărții sociale europene revizuite și ale Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, motivate de o pretinsă nerespectare a cuantumurilor prestațiilor sociale arătate în aceste acte internaționale, prin decizia menționată, s-a reținut că, în sistemul public de pensii întemeiat pe principiul contributivității cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obținute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, ci la veniturile obținute pe întreaga perioadă de contribuție. Prevederile internaționale invocate nu stabilesc nici ele că veniturile în funcție de care se apreciază cuantumul la pensie sunt numai acelea aferente ultimilor ani de contribuție, astfel că apar ca lipsite de temei criticile de neconstituționalitate invocate.

În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin mai multe decizii Curtea, reiterând cele statuate în jurisprudența sa anterioară (spre exemplu, deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, nr. 38 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2012, și nr. 213 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012), a constatat că, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătându-se că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun“, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar eliminarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în deciziile anterior menționate și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.