Decizia CCR nr. 1.049 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 26 alin. (1) sintagma „vânzare silită“ din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție invocată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo Bank România - S.A. din Arad - Sucursala Baia Mare în Dosarul nr. 1.573/307/2009* al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.2380/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Petru Botiș a depus la dosarul cauzei un înscris prin care învederează Curții Constituționale aspecte referitoare la fondul cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.573/307/2009*, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție invocată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo Bank România - S.A. din Arad - Sucursala Baia Mare într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat asigură o protecție suplimentară drepturilor de proprietate dobândite prin adjudecare în cazul unei vânzări silite, instituind o discriminare bazată pe modul de dobândire a proprietății, în contradicție cu dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular.

Astfel, se arată că, potrivit textului de lege criticat, drepturile reale imobiliare provenite din vânzare silită sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea funciară. În aceste condiții, dacă proprietarul tabular a înstrăinat, cu rea-credință, același bun unor terți de bună-credință, actul juridic astfel încheiat poate fi anulat în temeiul prevederilor legale criticate, având în vedere că adevăratul proprietar poate opune dreptul său chiar dacă nu a fost înscris în cartea funciară. În aceste condiții, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, terțelor persoane de bună-credință, care au dobândit un astfel de drept întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare, nu li se asigură o protecție nediscriminatorie a dreptului lor de proprietate.

Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate. În acest sens, arată că, în temeiul textului de lege criticat, un drept real imobiliar provenit din vânzare silită este opozabil față de terți fără înscriere în cartea funciară. Textul de lege criticat instituie însă o excepție aparentă de la regula inopozabilității față de terți a drepturilor reale imobiliare neînscrise în cartea funciară, dat fiind faptul că formalitățile de publicitate și procedurale la care sunt supuse imobilele scoase la vânzare silită prin licitație sunt suficient de ample pentru a asigura terților o protecție sporită.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că textul de lege criticat și-a încetat aplicabilitatea, fiind abrogat prin dispozițiile art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 26 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006.

Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1) sintagma "vânzare silită“ din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, potrivit căruia: "(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele.“

Prevederea legală criticată a fost abrogată prin dispozițiile art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, în prezent dispoziția legală corespondentă fiind cuprinsă în art. 887 - Dobândirea unor drepturi reale fără înscriere din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, potrivit căruia:

"(1) Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

(2) Cu toate acestea, în cazul vânzării silite, dacă urmărirea imobilului nu a fost în prealabil notată în cartea funciară, drepturile reale astfel dobândite nu vor putea fi opuse terților dobânditori de bună-credință.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobândite nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară decât după ce s-a făcut înscrierea.“

Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, respectiv asupra art. 26 alin. (1) sintagma "vânzare silită“din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, deoarece, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, controlul de constituționalitate privește textele de lege aplicabile direct cauzei deduse judecății, iar pronunțarea asupra altor dispoziții legale, chiar dacă acestea din urmă ar conține prevederi asemănătoare, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de către autorul excepției, ceea ce este inadmisibil, fiind contrar dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți.

De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit textului de lege criticat, drepturile reale imobiliare provenite din vânzare silită sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea funciară, însă titularii acestor drepturi nu pot dispune de ele decât după ce s-a făcut înscrierea acestora în cartea funciară.

Autorul excepției susține că această excepție de la principiul opozabilității față de terii a drepturilor reale înscrise în cartea funciară asigură o protecție suplimentară drepturilor de proprietate dobândite prin adjudecare în cazul unei vânzări silite, instituind o discriminare bazată pe modul de dobândire a proprietății, în contradicție cu dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular.

Curtea reține că excepțiile instituite de textul de lege criticat sunt justificate de modul de dobândire a dreptului tabular, astfel încât opozabilitatea erga omnes este asigurată prin însăși natura publică a modului de dobândire. În acest sens Curtea s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 73 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 22 martie 2007, statuând că aceste excepții sunt justificate de natura modului de dobândire a dreptului real, nesusceptibilă de publicitate imediată.

În prezenta excepție de neconstituționalitate se invocă ipoteza adjudecării unui bun imobil prin licitație publică, ca modalitate de dobândire a unui drept real imobiliar nesusceptibil de înscriere în cartea funciară în vederea asigurării opozabilității erga omnes a dreptului astfel dobândit.

În acord cu jurisprudența sa, Curtea constată că și în această situație excepția este justificată de natura specifică modului de dobândire, respectiv prin vânzare la licitație publică, ce presupune formalități procedurale suficient de ample pentru a încunoștiința terții despre vânzarea imobilului/imobilelor în cauză. Astfel, potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) lit. C. c) din Legea nr. 7/1996, înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate și sarcinile sunt efectuate în partea a III-a a cărții funciare, legea instituind astfel obligativitatea înscrierii urmăririi silite a imobilului și a veniturilor sale. În mod corespunzător, potrivit prevederilor art. 497 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc ia măsuri ca somația prin care se pune în vedere debitorului vânzarea silită a imobilelor în caz de neplată să fie notată în cartea funciară, iar din momentul notării orice act de înstrăinare sau constituire de drepturi reale cu privire la imobilul urmărit este, în principiu, inopozabil.

Prin urmare, Curtea constată că aceste formalități de publicitate prealabile vânzării silite sunt de natură să asigure o reală protecție a drepturilor terților, astfel încât nu sunt întemeiate susținerile autorului excepției referitoare la protecția discriminatorie acordată dreptului de proprietate dobândit prin adjudecare în cadrul vânzării silite.

De altfel, Curtea observă că art. 887 alin. (2) din noul cod civil consacră în mod expres această regulă, prevăzând că, în cazul vânzării silite, dacă urmărirea imobilului nu a fost în prealabil notată în cartea funciară, drepturile reale astfel dobândite nu vor putea fi opuse terților dobânditori de bunăcredință.