Decizia CCR nr. 296 din 22.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 285 alin. (5) din OUG nr. 34/2006 - atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de S.C. Engelmi - S.R.L. din Galați, prin administrator judiciar Sierra Quadrant - Filiala București S.P.R.L., în Dosarul nr. 978/44/2013 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 203D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Consiliul Județean Galați, avocat Beatrice Ilioiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 nu încalcă dispozițiile constituționale invocate în susținerea acesteia. În materia achizițiilor publice, persoana vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale, poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act și recunoașterea dreptului pretins pe cale administrativ-jurisdicțională la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau se poate adresa direct instanței competente, sens în care legiuitorul a prevăzut două căi alternative. De asemenea, arată că decizia privind soluționarea contestației este un act administrativ și poate fi atacat la instanța judecătorească, sens în care menționează și jurisprudența Curții Constituționale. Depune note scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 685/R din 21 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 978/44/2013, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de S.C. Engelmi - S.R.L. din Galați, prin administrator judiciar Sierra Quadrant - Filiala București S.P.R.L., cu ocazia soluționării contestației în anulare într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât, prin caracterul definitiv al hotărârii prin care se soluționează plângerea împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, golesc de conținut "principiul exercitării căilor de atac“.

7. Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că acest incident procedural nu constituie o încălcare a normelor constituționale, atâta vreme cât procedura plângerii prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a fost stabilită prin lege și confirmată atât prin jurisprudența Curții Constituționale, cât și în practica instanțelor judecătorești.

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: "(5) Hotărârea prin care instanța soluționează plângerea este definitivă.“

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

14. Potrivit art. 255 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență“, iar, în vederea soluționării contestațiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor [art. 256 alin. (1)], care este organism independent cu activitate administrativ-jurisdicțională [art. 257 alin. (1)].

15. Deciziile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor pot fi atacate de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2), cu plângere la instanța judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie [art. 281 alin. (1)].

16. Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor este curtea de apel, secția de contencios-administrativ și fiscal în a cărei rază se află sediul autorității contractante. Cu excepția cazurilor în care plângerea are ca obiect contestarea amenzii, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu are calitatea de parte în proces [art. 283 alin. (1)]. În ce privește plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, instanța competentă să o soluționeze este Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal [art. 283 alin. (1¹)]. Potrivit art. 285 alin. (5), "Hotărârea prin care instanța soluționează plângerea este definitivă.“

17. În aceste condiții, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumită, în principal, de faptul că hotărârea prin care instanța soluționează plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor este definitivă, neexistând un dublu grad de jurisdicție.

18. Curtea, în jurisprudența sa, a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004.

19. Prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ și "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac (Decizia nr. 831 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 824 din 7 decembrie 2012).

20. Totodată, Curtea observă că, în ceea ce privește invocarea dreptului la dublu grad de jurisdicție, acest drept, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este recunoscut doar în materie penală, ceea ce nu este cazul în speța dedusă controlului de constituționalitate.

21. Procedura cuprinsă în Secțiunea 8 - Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor [art. 283-285¹], din care fac parte și prevederile criticate, este una subsecventă utilizării procedurii administrativ-jurisdicționale. Or, astfel cum s-a reținut în Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituție, privind liberul acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești, iar accesul la structurile judecătorești și la mijloacele procedurale, inclusiv la căile de atac, se face cu respectarea regulilor de competență și procedură de judecată stabilite de lege. De altfel, în această materie, autoarea excepției de neconstituționalitate avea la îndemână două posibilități de contestare a actului autorității contractante, atât pe calea contenciosului administrativ direct la instanțele de judecată competente, cât și pe calea administrativ-jurisdicțională la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

22. Ca atare, prevederile criticate sunt tocmai o transpunere a dispozițiilor constituționale ale art. 21,art. 24 și ale art. 124 alin. (2), întrucât decizia organului administrativ de jurisdicție, respectiv a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, poate fi contestată în instanță, iar în cursul procesului părțile își pot face apărările pe care le socotesc necesare, beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil, justiția fiind unică, imparțială și egală pentru toți.

23. Având în vedere cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii este neîntemeiată, în raport cu criticile formulate.