Decizia CCR nr. 395 din 3.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. 2, art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. 1, art. 31 alin. 1 şi 2, art. 32,art. 33 şi art. 35 alin. 2 din...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31-33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Rodica Victoria Carmen Constantinescu în Dosarul nr. 7.108/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 696D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar au fost depuse note scrise, atât de către autoarea excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, precum și de către partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 232/2013. În ceea ce privește celelalte texte de lege criticate, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 4.147 din 14 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.108/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31-33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Rodica Victoria Carmen Constantinescu în cursul judecății recursului declarat de recurenta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva Sentinței civile nr. 6.087 din 29 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, care prevăd că dispozițiile acestei legi se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor, precum și art. 22 din același act normativ, care prevăd că Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii stabilite anterior, contravin principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție.

7. De asemenea, arată că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie prin echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, ceea ce contravine art. 16 din Constituție, potrivit căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii. În acest sens, arată că până la apariția Legii nr. 165/2013 se acordau despăgubiri în numerar sau acțiuni, astfel încât persoanele care au obținut soluționarea cererilor lor anterior acestei legi beneficiau de alte posibilități de despăgubire, pe când acum, după apariția Legii nr. 165/2013, prin acceptarea punctelor sunt obligați să participe la licitații.

8. În opinia autoarei excepției, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 contravine art. 16 din Constituție, deoarece creează inegalități între persoanele îndreptățite și sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, deoarece până la apariția acestei legi se aplica principiul restitutio in integram și se evaluau imobilele la valoarea de piață, în timp ce potrivit noii legi valoarea imobilelor se stabilește în funcție de grila notarială. Așa fiind, apreciază că persoanele îndreptățite sunt discriminate în funcție de momentul soluționării notificărilor sub aspectul cuantumului și naturii reparației acordate.

9. De asemenea, susține că art. 27 din Legea nr. 165/2013 este neconstituțional și contravine art. 16 din Constituție, deoarece prevede un termen de la care persoanele îndreptățite își pot valorifica punctele, și anume începând cu data de 1 ianuarie 2016. În același sens este și critica referitoare la art. 31 din același act normativ, autoarea excepției apreciind că acest text de lege este neconstituțional, întrucât persoanele îndreptățite trebuie să aștepte până în 2017 pentru a putea converti punctele în bani și, chiar în acest caz, nu pot încasa despăgubirea integral, ci în tranșe.

10. Cu privire la art. 32 din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției susține că acesta încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, deoarece condiționează obținerea calității de persoană îndreptățită și valorificarea dreptului de proprietate de depunerea într-un termen de decădere a unor înscrisuri care se găsesc în posesia autorităților statului, care nu au niciun interes să le elibereze. Dacă autoritățile nu eliberează înscrisurile, acest termen de decădere "se poate prelungi“, această împrejurare fiind însă la latitudinea și aprecierea "conducătorului entității“ care nu are interes să acorde acest nou termen.

11. În ceea ce privește prevederile art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției apreciază că aduc atingere art. 21 din Constituție, care consacră accesul la justiție, deoarece instituie termene de soluționare a unor cereri depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită putând să se adreseze în justiție numai după expirarea termenelor prevăzute de lege, deci după un interval de ani de zile, timp în care nu își poate valorifica dreptul de proprietate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, prin care s-a stabilit că unica măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, dacă restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, aduc atingere principiului egalității în drepturi.

14. În ceea ce privește prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu art. 33 din același act normativ, apreciază că acestea sunt retroactive, întrucât în baza acestor norme legale, în cele mai multe cauze, a fost ridicată, din oficiu, excepția prematurității acțiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În aceste condiții, apreciază că s-a acționat asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând, în mod esențial, regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Prin urmare, legea nouă nu poate interveni asupra proceselor în curs de judecată pe rolul instanțelor, întrucât o astfel de modificare nu face decât să creeze confuzii în înțelegerea și aplicarea corectă a principiului constituțional al neretroactivității legii civile.

15. De asemenea, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 4 raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere și accesului liber la justiție, deoarece prin adoptarea unor astfel de norme legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 6/1992.

16. Referitor la celelalte critici de neconstituționalitate, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu pot fi reținute.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (2), art. 4,art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27,art. 31-33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea notelor scrise ale autoarei excepției de neconstituționalitate și a argumentelor invocate în susținerea acesteia, Curtea constată că, referitor la prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, aceasta critică doar teza a doua a acestui articol, cu privire la aplicarea dispozițiilor acestei legi și cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată. În ceea ce privește art. 27 din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției critică termenul de la care pot fi valorificate punctele, respectiv de la data de 1 ianuarie 2006, care se circumscrie alin. (1) al acestui articol, iar critica art. 31 din Legea nr. 165/2013 vizează termenul până la care persoanele îndreptățite trebuie să aștepte valorificarea punctelor în bani, precum și faptul că despăgubirea acordată în puncte se va acorda în tranșe, și nu integral, critică care se regăsește în cuprinsul alin. (1) și (2) din acest articol. De asemenea, referitor la art. 35 din Legea nr. 165/2013, critica are în vedere faptul că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, persoana îndreptățită se poate adresa justiției numai după expirarea termenelor prevăzute de lege, potrivit art. 35 alin. (2).

Ca atare, în contextul celor mai sus reținute, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (2), art. 32,art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, asupra cărora Curtea urmează, astfel, a se pronunța. Aceste prevederi de lege au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2), în forma sa inițială, criticată de autoarea excepției de neconstituționalitate, prevedea că "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.“;

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [..........] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, [..........] la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“;

- Art. 22:"Prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege.“;

- Art. 27 alin. (1): "Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.“;

-Art. 31 alin. (1) și (2): "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.“;

- Art. 32:"(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.“;

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).“;

- Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“

20. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (1) potrivit căruia dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în cadrul procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, stabilită de art. 16 din capitolul V al titlului VII intitulat "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, erau parcurse mai multe etape, și anume: etapa transmiterii dosarelor către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a înregistrării acestora, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire, precum și etapa evaluării. În această ultimă etapă, dacă după analizarea dosarului administrativ se constata că, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul urma să fie transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedură care se finaliza prin emiterea, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și prin valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Legea nr. 247/2005 în capitolul V, secțiunea 1, intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire“.

22. Din analiza actelor dosarului, Curtea constată că etapa procedurii administrative în care se află autoarea excepției de neconstituționalitate este aceea de dosar administrativ transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosar de despăgubiri care a intrat în etapa de analiză din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat. În această etapă, constatând că dosarul de despăgubiri este insuficient, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat completarea lui cu documente clarificatoare asupra situației juridice a imobilului solicitat a fi restituit, documente în lipsa cărora nu s-ar putea derula, în continuare, celelalte etape ale procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor. Curtea reține că, la data la care reclamanta a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire era suspendată, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță de urgență care, prin articolul unic alin. (1), stabilea că emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ din Legea nr. 247/2005, se suspendă până la data de 15 mai 2013.

23. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (2), art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea apreciază că este necesar să se analizeze admisibilitatea acesteia prin prisma condiției existenței legăturii cu soluționarea cauzei a textelor de lege criticate, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

24. Cu privire la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că aceste prevederi sunt criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate în forma lor inițială, potrivit căreia, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte. În acest context, autoarea excepției susține că prevederile de lege criticate contravin principiului egalității în drepturi, deoarece persoanele care au obținut soluționarea cererilor lor anterior Legii nr. 165/2013 au beneficiat de despăgubiri în numerar sau acțiuni, în timp ce, după apariția Legii nr. 165/2013, potrivit articolului criticat, singura măsură reparatorie prin echivalent care se acordă este compensarea prin puncte. Față de aceste susțineri, Curtea apreciază că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de art. 3 lit. a), capitolul I, titlul VII din Legea nr. 247/2005, sub aspectul obținerii de "despăgubiri în numerar sau acțiuni“, astfel cum acestea erau acordate de Fondul "Proprietatea“, iar sub imperiul Legii nr. 165/2013 ar beneficia numai de măsura compensării prin puncte.

25. În prezenta cauză, Curtea observă că autoarea excepției este beneficiara Hotărârii nr. 1.388 din 22 martie 2012, emisă de către Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre prin care s-a validat propunerea Subcomisiei locale de fond funciar a sectorului 4 București în vederea acordării de despăgubiri bănești. Referitor la critica formulată cu privire la măsurile reparatorii acordate în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, Curtea constată că acest text de lege a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, și prevede că, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, în cazul particular al autoarei excepției, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte. Prin urmare, Curtea constată că soluția legislativă inițială criticată de autoarea excepției de neconstituționalitate nu mai este în vigoare. De asemenea, având în vedere stadiul procesual al litigiului, și anume faptul că dosarul administrativ se află la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în etapa analizării dosarului, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu au incidență în cauză.

26. În ceea ce privește art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, autoarea excepției apreciază că acest text de lege este neconstituțional, întrucât creează inegalități între persoanele îndreptățite sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, deoarece până la apariția Legii nr. 165/2013 se aplica principiul restitutio in integrum și se evaluau imobilele la valoarea de piață, în timp ce acum valoarea imobilelor se stabilește în funcție de grila notarială. Față de această critică, Curtea remarcă faptul că modificarea criteriilor de evaluare a imobilelor reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională obligațiile impuse statului român prin Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în vederea urgentării și finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv.

27. De altfel, Curtea constată că în prezenta cauză nu s-a procedat încă la o evaluare a terenului revendicat, pentru a se putea pretinde că au fost folosite alte criterii de evaluare decât cele conținute de legea veche, întrucât, la data sesizării Curții Constituționale, dosarul administrativ de despăgubiri al autoarei excepției se afla înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat. În plus, față de critica formulată, Curtea reține că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității învestite. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, exemplu fiind Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituțională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

28. Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază că art. 22 din Legea nr. 165/2013, care prevede că, prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege, nu are legătură cu soluționarea cauzei.

29. În ceea ce privește prevederile art. 27 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției susține că acestea sunt neconstituționale, deoarece prevăd termenul de 1 ianuarie 2016 de la care persoanele îndreptățite își pot valorifica punctele acordate prin decizia de compensare, precum și faptul că persoanele îndreptățite sunt nevoite să aștepte până în 2017 pentru a putea converti punctele în bani, și chiar în acest caz acestea nu pot încasa despăgubirea integral, ci în tranșe. Întrucât în cauza dedusă judecății Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a emis încă decizia de compensare pentru autoarea excepției, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile cu privire la termenul de la care pot fi valorificate punctele acordate prin decizia de compensare. Ca atare, prevederile art. 27 alin. (1) și art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 nu au incidență în stadiul procedurii administrative în care se află autoarea excepției.

30. Referitor la susținerile privind neconstituționalitatea prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 și 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie termenele (de 12, 24 sau 36 de luni) în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în timp ce art. 35 alin. (2) din același act normativ prevede căile de atac de care beneficiază persoana îndreptățită în situația în care entitatea învestită de lege nu emite decizia, în termenele legale prevăzute la art. 33. În acest context, Curtea reține că termenul de "entitate învestită de lege“, prevăzut de art. 33 din Legea nr. 165/2013, se referă, în speță, la autoritatea învestită cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, și anume comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar nu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), cum s-ar deduce din susținerile autoarei excepției. Având în vedere faptul că autoarea excepției este beneficiara Hotărârii nr. 1.388 din 22 martie 2012, emisă de către Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a validat acordarea de despăgubiri bănești, nu se poate vorbi despre vreun refuz al entității învestite de a soluționa cererea autoarei excepției, astfel încât invocarea prevederilor art. 33 și 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu au incidență în cauză.

31. Ca atare, pentru motivele expuse, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6), art. 22,art. 27 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (2), art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.

32. Cu privire la art. 32 din Legea nr. 165/2013, autoarea excepției susține că acest text de lege condiționează obținerea calității de persoană îndreptățită și valorificarea dreptului de proprietate de depunerea într-un termen de decădere a unor înscrisuri aflate în posesia autorităților statului, autorități care nu au niciun interes să le elibereze. În acest context, Curtea reține că, în prezenta cauză, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (unde se află înregistrat dosarul administrativ al autoarei excepției, fiind analizat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat), a solicitat ca dosarul să fie completat cu documente clarificatoare ale situației juridice a terenului solicitat. Acest demers are ca temei legal prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care prevăd că Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. Astfel, prin art. 32 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit un termen de decădere în procedura administrativă, termen în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică, în scris, documentele necesare soluționării cererii sale, acest termen fiind prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

33. Față de critica autoarei excepției referitoare la termenul instituit prin art. 32 din Legea nr. 165/2013, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 851 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 28 septembrie 2011, "pentru rațiuni ce țin de realizarea unui just echilibru între interesul general și interesul particular și de asigurarea securității raporturilor juridice civile, legiuitorul poate opta pentru stabilirea unor termene de decădere înăuntrul cărora titularii dreptului la obținerea unor compensații să își poată valorifica dreptul astfel reglementat până în momentul împlinirii acestora, sub sancțiunea pierderii lui, fără a fi încălcate prevederile art. 44 din Constituție“. Totodată, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate. Ca atare, nu pot fi reținute susținerile autoarei excepției potrivit cărora "înscrisurile se găsesc în posesia autorităților statului, care nu au niciun interes să le elibereze“. Cu atât mai mult, această critică este neîntemeiată, cu cât potrivit art. 36 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013, deci și a termenului de 30 de zile în care instituțiile deținătoare trebuie să elibereze înscrisurile solicitate, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni. Prin urmare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată, în raport cu criticile formulate.