Decizia CCR nr. 430 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 998 şi art. 999 din Codul civil din 1864

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, excepție ridicată de Octavian Popa, în Dosarul nr. 1.271/323/2009 (Număr în format vechi 819/2010) al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 100D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În subsidiar, dacă excepția va fi examinată pe fond de către Curte, apreciază că aceasta ar putea fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că exercitarea libertății de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități. Membrii autorităților publice au o obligație de moderație și abținere, libertatea de exprimare fiind un drept supus limitării, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 27 iunie 2000, pronunțată în Cauza Constantinescu împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.271/323/2009 (Număr în format vechi 819/2010), Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 și art. 999 din Codul civil. Dosarul a fost transmis Curții Constituționale și înregistrat la registratura jurisdicțională cu Adresa nr. 534 din data de 10 februarie 2014. Excepția a fost invocată de recurentul-pârât Octavian Popa într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Sentinței civile nr. 19 din 6 ianuarie 2010 prin care Judecătoria Târnăveni a reținut că temeiul legal ce stă la baza acțiunii în regres a unității administrativ-teritoriale a municipiului Târnăveni, prin primar, împotriva autorului excepției, Octavian Popa, îl constituie prevederile art. 998-999 din Codul civil.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că prevederile legale criticate aduc atingere libertății de exprimare, deoarece legiuitorul a instituit prin acestea o răspundere pentru "orice faptă a omului“ de natură a fi interpretată chiar și când aceasta a fost săvârșită în exercitarea unei funcții publice de către o persoană, permițând angajarea răspunderii acesteia. Textele de lege criticate nu realizează o delimitare între opiniile și libertatea de exprimare a persoanei fizice în raport cu acelea aparținând persoanei aflate în exercitarea unei funcții publice. Temeiurile de drept ale răspunderii patrimoniale ar trebui să fie diferite, unul de natură civilă, iar celălalt de contencios administrativ, or, textele de lege criticate nu fac această distincție.

6. Tribunalul Mureș - Secția civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Interpretarea textelor de lege criticate în sensul că ar putea permite angajarea răspunderii chiar și atunci când se invocă o faptă săvârșită în exercitarea unei funcții publice de către o persoană este de competența instanței de judecată, iar nu o problemă de constituționalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864 sunt constituționale, deoarece recunoașterea libertății de exprimare nu presupune libertatea săvârșirii unor fapte care pot atrage răspunderea civilă delictuală. Rolul de a stabili dacă opiniile exprimate de o persoană sunt de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei. În aceste condiții este vorba despre o problemă de interpretare și aplicare a legii, care, așa cum în numeroase rânduri a statuat Curtea Constituțională, nu reprezintă o problemă de constituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv 1 octombrie 2011, au fost abrogate prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, dar care continuă să își producă efectele juridice în cauza dedusă judecății instanței, constituind temeiul juridic al sentinței atacate cu recursul în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să examineze excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, care au următorul cuprins:

- Art. 998:"Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.“;

- Art. 999:"Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.“

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 30 referitor la libertatea de exprimare, precum și celor ale art. 10 privind libertatea de exprimare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect recursul împotriva Sentinței civile nr. 19 din 6 ianuarie 2010 prin care Judecătoria Târnăveni a dispus obligarea pârâtului Octavian Popa (fostul primar al municipiului Târnăveni - autor al excepției) la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând daune, către unitatea administrativ-teritorială a municipiului Târnăveni, în temeiul art. 998-999 din Codul civil. Aceasta deoarece autorul excepției a plătit cheltuielile de judecată, la care fusese obligat în calitate de primar al municipiului Târnăveni, din bugetul local al municipiului Târnăveni. Cheltuielile erau datorate ca urmare a admiterii contestației împotriva Dispoziției de primar nr. 1.818 din 19 septembrie 2007, prin care a sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere pe Ducan Răzvan, director al Casei de Cultură "Mihai Eminescu“ din Târnăveni, pentru publicarea unei scrisori deschise în care îi critica activitatea.

14. Autorul excepției critică prevederile art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864 prin raportare la art. 30 din Constituție, precum și la art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele texte referitoare la libertatea de exprimare. Prin prisma motivării excepției și a circumstanțelor speței, Curtea observă că între textele de lege criticate și articolele pretins încălcate ce reglementează libertatea de exprimare nu există nicio legătură, textul de referință fiind unul general.

15. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a reținut că în jurisprudența sa a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element - motivarea - comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. În situația în care excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

16. Așa fiind, Curtea constată că excepția astfel cum a fost ridicată nu este o veritabilă excepție de neconstituționalitate datorită lipsei motivării, ca element al acesteia, Curtea urmând să o respingă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 10 alin. (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.