Decizia CCR nr. 1.041 din 5.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrii săi, în dosarele nr. 2.303/103/2011, nr. 3.034/103/2011, nr. 2.314/103/2011, nr. 1.501/103/2011, nr. 2.310/103/2011, nr. 2.363/103/2011, nr. 2.323/103/2011, nr. 1.494/103/2011 și nr. 2.346/103/2011 ale Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și care fac obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.116D/2012 - nr. 1.124D/2012.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 septembrie 2012 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 25 septembrie 2012.

La această dată, constatându-se imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2012 și, ulterior, pentru același motiv, pentru 22 și 27 noiembrie, respectiv 5 decembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 mai 2012, pronunțate în dosarele nr. 2.303/103/2011, nr. 3.034/103/2011, nr. 2.314/103/2011, nr. 1.501/103/2011, nr. 2.310/103/2011, nr. 2.363/103/2011, nr. 2.323/103/2011, nr. 1.494/103/2011 și nr. 2.346/103/2011, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Excepția a fost ridicată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrii săi, cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva unor sentințe civile pronunțate de Tribunalul Neamț, având ca obiect contestații formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că hotărârea comisiei de contestații poate fi atacată în justiție, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției, fără ca legiuitorul să impună sancțiuni procedurale în cazul nerespectării termenului legal de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea contestației, lăsând astfel posibilitatea exercitării unui abuz de drept din partea comisiilor de contestații.

În acest context invocă o deficiență de reglementare a textului de lege supus controlului de constituționalitate, apreciind că legiuitorul trebuia să impună prin norma legală criticată posibilitatea pentru persoana vizată de decizia de pensionare și nemulțumită de conținutul ei să se poată adresa justiției fie împotriva hotărârii comisiei de contestații, atunci când aceasta răspunde în termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea contestației, fie împotriva deciziei de pensionare, atunci când comisia de contestații nu răspunde la contestația formulată în termenul legal de 45 de zile. În ambele cazuri, termenul de atacare în instanță, în opinia autorului excepției, ar fi fost cel de 30 de zile, care s-ar fi calculat de la data comunicării hotărârii comisiei de contestații, în primul caz, sau, în lipsa răspunsului, de la data expirării celor 45 de zile în care comisia trebuia să soluționeze contestația.

Autorul excepției consideră că principiul accesului liber la justiție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se stabilească cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Cauza Rotară contra României, 2000, sau Cauza Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii, 1979.

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate în sensul că prevederile art. 151 din Legea nr. 263/2010 sunt în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, reiterând punctul de vedere exprimat anterior, cu ocazia examinării unei excepții de neconstituționalitate ce a avut un obiect identic și o motivare similară, consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale (Decizia nr. 434/2012).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul conținut:

- Art. 151:"(1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.

(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă și încălcarea prevederilor art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil,art. 17 privind Interzicerea abuzului de drept și art. 18 intitulat Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, prevederi cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată face parte din cap. VIII al Legii nr. 263/2010 intitulat Jurisdicția asigurărilor sociale. Prevederile acestui capitol stabilesc că persoanele nemulțumite de modul de stabilire a pensiei pot contesta deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații. Termenul de soluționare a acestor contestații este de 45 de zile de la data înregistrării acestora, iar hotărârile pronunțate se comunică persoanelor în cauză și caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare. Această procedură are caracterul unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional. Art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 prevede posibilitatea atacării în instanță a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, în termen de 30 de zile de la comunicare.

1. Analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, a constatat că prevederile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.

În aceste condiții, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă.

2. În ceea ce privește prevederile art. 151 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010, prin decizia menționată, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi de lege este neîntemeiată.

Astfel, cu privire la critica potrivit căreia, în cazul neparcurgerii procedurii prealabile obligatorii, titularul dreptului la pensie ar fi împiedicat de a se adresa justiției, cu încălcarea art. 21 și, în subsidiar, a art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că, "reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanței de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.“

În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, în care a statuat că "instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție, cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești“.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, precum și prin Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Fischer contra Austriei, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție.

Ceea ce impun însă dispozițiile acestui articol convențional este ca decizia unei asemenea autorități să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică un tribunal în sensul Convenției. Faptul că prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.