Decizia CCR nr. 1.058 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție invocată de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan și Elena Onioi în Dosarul nr. 11.294/86/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.341 D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.352D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție invocată de Elena Dornean în Dosarul nr. 11.299/86/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 1.341D/2012 și nr. 1.352D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.352D/2012 la Dosarul nr. 1.341D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 11 septembrie 2012 și 18 septembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 11.294/86/2011 și nr. 11.299/86/2011, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție invocată de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan, Elena Onioi și Elena Dornean în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor decizii de revizuire a pensiilor, emise în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat, în temeiul Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, de un statut profesional similar magistraților, marcat de aceleași incompatibilități și interdicții, astfel încât și drepturile la pensia de serviciu ar trebui să fie aceleași, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, astfel cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, care, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 27 martie 2012, beneficiază de un tratament juridic similar cu magistrații în privința acordării beneficiului pensiei de serviciu.

Se mai arată că pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea reprezintă un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât măsura recalculării pensiilor de serviciu, în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, și, ulterior, revizuirea acestora, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, echivalează cu o expropriere, fiind încălcate predictibilitatea legii, precum și speranța legitimă că un drept câștigat, recunoscut și executat de stat va fi ocrotit și garantat.

Se mai susține că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, articolele referitoare la pensia de serviciu cuprinse în Legea nr. 567/2004 nu au fost abrogate conform art. 63 și art. 65 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, existând așadar reglementări duble, total opuse.

De asemenea, se arată că noile metodologii de revizuire a pensiilor de serviciu cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor au stabilit în mod discriminatoriu modalități diferite de calcul, date diferite pentru recalcularea pensiilor, acordarea retroactivă de grupe de muncă și stabilirea în mod diferit a stagiului de cotizare, situație care a determinat majorarea pensiilor beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind diminuate în mod substanțial doar pensiile personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, ale controlorilor financiari și ale personalului aeronautic.

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, prevederi care au următorul conținut: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [_]

f) art. 68,art. 68¹alin. (2) și art. 682-68⁴ din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;“.

În opinia autoarelor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.

Sunt invocate și prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție și art. 1 - Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 adițional la aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile legale criticate în prezenta cauză au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, invocându-se critici identice de neconstituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale.

Astfel, prin Decizia nr. 920 din 1 noiembrie 2012, nepublicată încă, Curtea a constatat că abrogările prevăzute de art. 196 din Legea nr. 263/2010 nu constituie decât o operațiune tehnico-legislativă de corelare a prevederilor actului normativ adoptat cu cele existente în alte legi ce reglementează pensiile speciale, respectiv alte măsuri în domeniul pensiilor, astfel încât Legea nr. 263/2010 nu are caracter novator și nu aduce nicio modificare sau niciun element nou în raport cu cadrul legal consacrat odată cu apariția Legii nr. 119/2010.

Prin aceeași decizie, referitor la invocarea considerentelor statuate de Curte prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, ca argument în sprijinul susținerilor potrivit cărora și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea ar trebui să beneficieze de pensie de serviciu, în mod similar consilierilor de conturi, Curtea a constatat că statutul consilierilor de conturi este diferit de cel al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, aspect ce decurge în mod expres din prevederile constituționale ale art. 140 alin. (1).

În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat, în temeiul Legii nr. 567/2004, de un statut profesional similar magistraților, marcat de aceleași incompatibilități și interdicții, astfel încât și drepturile la pensia de serviciu ar trebui să fie aceleași, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, prin decizia precitată, Curtea a constatat că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea nu beneficiază de statutul magistraților, fapt ce rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, potrivit cărora, "în înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești constituie un sprijin pentru judecători și procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care îi revin jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea“.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, Curtea a mai statuat că independența judecătorilor, respectiv imparțialitatea procurorilor se bucură de o consacrare constituțională, în art. 124 alin. (3), respectiv art. 132 alin. (1), în timp ce pentru personalul auxiliar Constituția nu are astfel de prevederi. Incontestabil că toate categoriile de pensii speciale la care se referă Legea nr. 119/2010 au fost justificate de împrejurări deosebite ținând de statutul și activitatea desfășurată de persoanele beneficiare.

Cu toate acestea, Curtea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut doar neconstituționalitatea dispozițiilor referitoare la magistrați, întrucât numai în cazul acestora statutul profesional special era consacrat la nivel constituțional.

Prin aceeași decizie, Curtea s-a pronunțat și cu privire la conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile Legii fundamentale care consacră dreptul la pensie, dreptul de proprietate privată, precum și principiul neretroactivității legii civile. În acest sens, a reținut că pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție. De asemenea, Curtea a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate“ pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.