Decizia CCR nr. 773 din 18.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33,art. 34 alin. 1 şi art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 33,art. 34 și art. 35 din aceeași lege, excepție ridicată de Ruxandra Ștefănescu și Mugur Cristian Ștefănescu în Dosarul nr. 12.604/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 490 D/2014.

2. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, precum și respingerea ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, întrucât acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 8 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 12.604/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 33,art. 34 și art. 35 din aceeași lege, excepție ridicată de Ruxandra Ștefănescu și Mugur Cristian Ștefănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs declarat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentințe civile prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să analizeze dosarul înregistrat pe numele reclamantului sub aspectul legalității măsurii de nerestituire în natură a imobilului revendicat, iar în situația constatării legalității acesteia să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării evaluării și ulterior să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilului în cauză.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Se arată că interpretarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul aplicabilității lor și litigiilor începute înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și aflate în curs de judecată la această dată este de natură a contraveni normei constituționale anterior referite, precum și dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul civil.

6. Se mai susține că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. Astfel, se apreciază că textele criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege. Se susține, totodată, încălcarea prevederilor art. 14 din Convenție.

7. Autorii excepției consideră că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces la justiție, drept a cărui exercitare nu este posibilă în interiorul termenelor stabilite de textele de lege criticate. Or, se subliniază, restrângerea exercițiului acestui drept poate avea loc doar în condițiile reglementate de art. 53 din Constituție. Așa fiind, efectivitatea dreptului de acces la justiție și termenul rezonabil de soluționare a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care accesul la justiție este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.

8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 este întemeiată. Se susține că, în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 și, respectiv, art. 35 se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, dispozițiile legale anterior invocate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție privind neretroactivitatea legii. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014. Se arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată și că acestea nu contravin art. 16 din Constituție, nici analizate separat, nici analizate în coroborare cu alte articole din același act normativ. Se observă că acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică și că termenele diferite de soluționare a notificărilor au fost impuse de volumul de muncă al entităților învestite de lege cu soluționarea dosarelor, fiind explicabilă alocarea acestor termene proporțional cu numărul dosarelor de soluționat. Se susține că este neîntemeiată și critica referitoare la încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție. Se observă că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede dreptul de a contesta deciziile emise potrivit art. 33 și art. 34 ale aceleiași legi și că faptul că acestea curg din momentul expirării termenelor de 12, 24, 36 și, respectiv, 60 de luni nu încalcă accesul liber la justiție. Se arată că nu sunt încălcate prin textele criticate nici prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală.

9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă sub aspectul criticii de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 4 coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că acestea sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013, se susține că acestea sunt retroactive, contravenind principiului tempus regit actum, prin aplicarea lor unor situații juridice constituite potrivit legislației aplicabile înaintea intrării în vigoare a acestei legi. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008 și nr. 6 din 11 noiembrie 1992. În privința criticilor de neconstituționalitate referitoare la art. 4 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Se observă că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează dreptul persoanelor nemulțumite de deciziile emise conform prevederilor art. 33 și 34 din aceeași lege de a se adresa justiției, ele fiind incidente doar după parcurgerea fazei administrative.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a art. 33,art. 34 și art. 35 din această lege. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorii critică, în realitate, dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).“;

- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“;

- Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“

14. Autorii excepției susțin că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6,art. 13 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și interzicerea discriminării.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că litigiul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție are ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire în favoarea autorilor excepției. Pentru acest motiv, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă.

16. Curtea reține că textul criticat se referă la căile de atac. Având în vedere obiectul prezentei cauze (paragrafele 4 și 15), Curtea reține că excepția este inadmisibilă, textul criticat neavând legătură cu cauza, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014).

17. Cu referire la excepția de neconstituționalitate privind art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că acestea au mai format obiectul controlului de neconstituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, iar prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Astfel, având în vedere că sesizarea Curții Constituționale a fost dispusă anterior publicării deciziei menționate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă.