Decizia CCR nr. 775 din 18.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepție ridicată de Partidul Alternativa Socialistă în Dosarul nr. 1.635/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 508D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde Constantin Rotaru pentru autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Autorul excepției formulează chestiuni prealabile referitoare la extinderea obiectului excepției de neconstituționalitate și asupra art. 20 alin. (6), art. 26 alin. (3) și (4), art. 29 alin. (12), art. 30 alin. (1), art. 38 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, considerate a fi în strânsă legătură cu prevederile art. 24 alin. (6) din același act normativ.

4. Reprezentantul Ministerului Public apreciază această cerere ca fiind inadmisibilă, deoarece, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate este cel fixat în fața instanței judecătorești în cauza în care a fost ridicată excepția, astfel că, în fața Curții Constituționale, obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin actul de sesizare.

5. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate în sensul extinderii obiectului excepției și la alte texte din Legea nr. 33/2007, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (..........)“, și alin. (4) al aceluiași articol, potrivit căruia "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (..........)“.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, deoarece textele de lege criticate creează discriminări între competitorii electorali, după cum aceștia au sau nu au membri în Parlamentul European. Astfel, partidele politice care au membri în Parlamentul European sunt, în același timp, competitori și arbitri electorali, ceea ce este antidemocratic și neconstituțional. În acest sens, depune note scrise.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că diferența de tratament juridic în ceea ce privește desemnarea reprezentanților partidelor politice în Biroul Electoral Central este justificată obiectiv și rezonabil, iar criticile privind încălcarea dreptului de a fi ales în Parlamentul European au un caracter pur factual.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 22 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.635/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

9. Excepția a fost ridicată de Partidul Alternativa Socialistă, prin președinte Constantin Rotaru, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva modului de completare a Biroului Electoral Central cu reprezentanții partidelor politice care nu au membri în Parlamentul European și împotriva modului de stabilire a numărului de ordine pe buletinele de vot a partidelor politice, alianțelor electorale, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale și a candidaților independenți care participă la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2014, formulată în temeiul Legii nr. 33/2007.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul cetățenilor români de a se bucura de drepturi și tratamente egale într-o competiție electorală, de a candida și de a fi aleși. Astfel, candidații care fac parte din partidele care au membri în Parlamentul European beneficiază de o serie de avantaje, în timp ce candidaților care fac parte din partidele care nu au membri în Parlamentul European li se creează dezavantaje, astfel că acestea sunt într-o totală contradicție cu axioma potrivit căreia, într-o competiție, toți competitorii trebuie să se bucure de drepturi și tratamente egale.

11. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 nu contravin art. 16, 37, 38 și 53 din Constituție, ci pun o problemă de coerență legislativă în materie electorală. În realitate, ceea ce critică contestatorul este faptul că aceeași chestiune, respectiv completarea birourilor electorale, este reglementată diferit în alte legi electorale.

12. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 31 august 2012, având următorul cuprins: "În termen de două zile de la rămânerea definitivă a candidaturilor, fiecare partid politic, organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianță politică sau electorală dintre acestea care participă la alegeri și care nu are membri în Parlamentul European comunică, în scris, Biroului Electoral Central numele și prenumele reprezentantului lor. Comunicările transmise după acest termen nu se mai iau în considerare. Completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanții propuși se face prin tragere la sorți, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului în care se fac comunicările, de președintele Biroului Electoral Central, în prezența membrilor biroului și a persoanelor delegate de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale dintre acestea care au comunicat reprezentanții.“

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 38 privind dreptul de a fi ales în Parlamentul European și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 33/2007, Curtea reține că prevederile de lege criticate fac parte din capitolul III din Legea nr. 33/2007 "Organizarea și desfășurarea alegerilor“ și instituie reguli procedurale privind alcătuirea Biroului Electoral Central, prin includerea reprezentanților fiecărui partid politic, organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianță politică sau electorală dintre acestea care participă la alegeri și care nu are membri în Parlamentul European. Astfel, completarea Biroului Electoral Central cu reprezentanții propuși se face prin tragere la sorți, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului în care se fac comunicările (termenul este de două zile de la rămânerea definitivă a candidaturilor), de președintele Biroului Electoral Central, în prezența membrilor biroului și a persoanelor delegate de partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale dintre acestea care au comunicat reprezentanții.

18. Sub acest aspect, Curtea reține că sistemul electoral este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, prin lege organică, astfel că Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European reprezintă expresia normei constituționale indicate și totodată opțiunea legiuitorului în materie. În aceste condiții Curtea reține că prevederile de lege criticate se circumscriu cadrului constituțional și reglementează condițiile de desfășurare a alegerii membrilor din România în Parlamentul European, ca modalitate concretă de exercitare a dreptului de vot și a dreptului de a fi ales.

19. Dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 alin. (1) din Constituție și care, raportat la alegerile în Parlamentul European, este consacrat de art. 38 din Legea fundamentală, stabilește la nivel constituțional vocația de a fi ales a oricărui cetățean cu drept de vot care îndeplinește totodată condițiile stabilite de art. 16 alin. (3) din Constituție, adică are cetățenia română și domiciliul în țară, și căruia nu îi este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea fundamentală. Alin. (2) al aceluiași art. 37 stabilește condițiile de vârstă pe care candidații trebuie să le îndeplinească, raportat la fiecare dintre cele 3 tipuri de mandate prevăzute în text, respectiv pentru Camera Deputaților, Senat și Președintele României. Art. 16, consacrat principiului egalității în drepturi, completează cadrul constituțional ce configurează dreptul de a fi ales în sensul că la alin. (3) legiuitorul constituant a prevăzut expres faptul că "Funcțiile și demnitățile publice (_) pot fi ocupate, în condițiile legii, (_)“.

20. În aceste condiții, Curtea constată că, în raport cu criticile de neconstituționalitate invocate, norma juridică supusă controlului de constituționalitate referitoare la alcătuirea Biroului Electoral Central nu încalcă dreptul de a fi ales sau dreptul de a fi ales în Parlamentul European.

21. De asemenea, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate formulată în raport de dispozițiile art. 16 din Constituție, de vreme ce dispozițiile constituționale invocate vizează egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, și nu egalitatea persoanelor juridice, precum partidele politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice sau electorale. În acest sens, este și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008.

22. Întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului dreptului de a fi ales sau a dreptului de a fi ales în Parlamentul European, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție.