Art. 1135 Noul cod civil Noţiune Moştenirea vacantă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Moştenirea vacantă
Moştenirea vacantă
Art. 1135
Noţiune
(1) Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenirea este vacantă.
(2) Dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moştenirii şi nu există moştenitori legali ori vocaţia acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea din moştenire rămasă neatribuită este vacantă.
| ← Art. 1134 Noul cod civil Nulitatea Certificatul de moştenitor... | Art. 1136 Noul cod civil Administrarea provizorie a bunurilor... → |
|---|
Suntem trei frați, tatăl nostru biologic a decedat în 1988 , noi nu am deschis succesiune după decesul lui
Mai putem face ceva acum ?
Va multumesc anticipat !
Daca mai puteti face ceva? Da, puteti incerca . Mergeti la un notar public si solicitati sa dati o declaratie de acceptare a succesiunii, chiar daca
Citește mai mult
teremnul de 6 luni a expirat (atat era termenul valabil inainte de a se modifica Codul civil. acum termenul este de un an, dar oricum nu va incadrati in nici un termen). Daca nmeni nu contesta faptul ca ati acceptat succesiunea in afara termenului ( adicca nu pot contesta dect cei care ar aea drept de mostenire), atunci solicitati notarului care se afla in raza de competenta unde a incetat din viata defunctul, dezbaterea succesiunii prezentant actul de deces, declaratiile de acceptare a succesiunii, actele proprietatii defunctului, cartile de identitate si actele de stare civila prin care demostrati calitatea , filiatia fata de defunct. Solicitati notarului sa va emita un certificat de mostenitor inc are sa stabileasca calitatea fiecaruia, masa succesorala, si impartirea bunurilor. Pentru ca acest lucru sa se poata intampla este necesar ca toti mostenitorii sa fiti de acord cu cea ce ii va reveni fiecaruia. Daca nu va intelegeti, notarul nu va poate elibera certificatul de mostenitor. Va susenda procedura si va va trimite la judecata. Acolo problemele se vor complica. Asa ca este bine sa va intelegeti inainte sa ajungeti la notar cu privire la modalitatea de impartire a bunurilor ramase de pe urma defunctului tata.Succes!
Citește mai mult
certificatul de mostenire vacanta scrie clar ,,constructiile si 250 m. p. din suprafata de 2142 m. p. Mai mult de atat in anul 1990 primaria a transferat locuinta la IJGCL care a vandut-o in baza decretului lege nr. 61/1990 .Acum cel care a cumparat locuinta de la IJGCL vrea sa se intabuleze in cartea funciara prin uzucapiune cu cota de 946/1071 din suprafata de 2142 m. p. pe motiv ca a folosit gradina si a chemat in calitate de parat pe Statul Roman prin Ministerul finantelor publice .Eu va intreb pe d-voastra si va rog cu respect sa-mi raspunde-ti daca se poate -la urmatoarea intrebare . -Are calitate procesuala pasiva statul Roman asupra cotei de 946/1071 parti avand in vedere faptul ca aceasta suprafata nu este trecuta in Certificatul de mostenire vacanta -deci mostenirea vacanta este partiala . si datorita faptului ca proprietarul tabular a acestei cote are mostenitori carora in temeiul Legii 1871991 li sa reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor care sau aflat la CAP si li sa emis titlu de proprietate pt. terenul din extravilan dar au reconstiuire si adeverinta de proprietate pt. cota de 946/1071 din suprafata totala de 2142 m. p. ? Cu respect -Moldovan ElisabetaCitește mai mult
la mostenire pe motiv ca prea tarziu au deschis succesiunea dupa fratele lor decedat in anul 1973 . Prin HCJ sa stabilit dreptul si sa emis Adeverinta de proprietate dar nu sa emis inca titlu de proprietate dar exista pe rol un proces cu obiect obligatia de a face ,de a se emite titlu de proprietate in baza Legii 165/2013 art. 3 alin. 3 cu aplicarea art. 1 alin,1 . Insa , instanta , judecatoria Alba Iulia a respins cererea de includere in proces principala desii am dovedit interesul de a stopa intabularea reclamantilor din Dosar c. nr 530/176/2015 Judecatoria Alba Iulia care au mintit ca au cumparat terenul de la proprietarul tabular cand de fapt eu a locuit cu chirie la Stat dupa 7 ani de la decesul proprietarului tabular , dar instanta nu vrea sa vada nimic pt. ca il favorizeaza pe reclamantul mincinos care prin doll vrea sa devina proprietar asupra terenului care nu a fost al Statului Roman si instanta refuza sa se pronunte cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a Statului roman a carui mostenire a fost partiala .In data de 31 iulie este termen de pronuntare in cauza c. Dosar nr. 530/176/2015 judecatoria Alba Iulia si cu siguranta i se va da castig de cauza reclamantilor chiar daca nu sunt indeplinite conditile inpuse de uzucapiune , dar dreptatea la noi la Alba Iulia se aplica doar celor cu relatii si bani .1. în caz de vacanţă succesorală, statul nu dobândeşte bunurile cu titlu particular, ca bunuri individual determinate, ci cu titlu universal, ca elemente ale unui patrimoniu. Din caracterul universal al acestei transmisiuni decurg atât dreptul, cât şi obligaţia statului la activul şi, respectiv, pasivul succesiunii, în limita activului. Aceasta înseamnă, însă, că statul trebuie să dea urmare unei promisiuni de vânzare făcute de către cel decedat, a cărui succesiune a devenit vacantă [Trib. Suprem, dec. nr. 13S1/1972, în R.R.D. nr. 3/1973, p. 160).
2. în condiţiile în care fiul
Citește mai mult
defunctului a locuit permanent în imobilul bun succesoral, a plătit impozitele pentru acesta, iar organul administrativ cunoştea existenţa acestui moştenitor, nu se putea emite certificatul de vacanţă succesorală, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acest act s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Decretul nr. 40/1953 şi, drept consecinţă, a constatat nulitatea lui. Fiind moştenitor al defunctului, prin acceptarea cel puţin tacită a moştenirii şi culegând moştenirea defunctului, averea pe care a cules-o revine în mod firesc şi legal autoarei reclamanţilor care, la rândul ei, este moştenitoarea acceptantă a acestuia, conform certificatului de moştenitor eliberat (C.A. Ploieşti, dec. nr. 2303/2002, în C.P.J. 2002, p. 60-61). Notă. Decretul nr. 40/1953 a fost abrogat prin Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.3. Succesiunea este vacantă atât în cazul absenţei de moştenitori legali sau testamentari, când lipsa este totală, cât şi în ipoteza exheredării moştenitorilor legali rezervatari, când defunctul nu desemnează legatari şi când lipsa este parţială. în acest din urmă caz, vacanţa succesorală cuprinde cotitatea disponibilă, care, ipso iure, trece în proprietatea statului. Nu mai puţin, vacanţa succesorală poate fi parţială şi în cazul în care, neexistând moştenitori legali, defunctul instituie legate cu titlu particular sau cu titlu universal, dar acestea nu epuizează întreaga masă succesorală. într-o speţă soluţionată în recurs, s-a decis că, în absenţa rudelor în grad succesoral, a soţului supravieţuitor şi a legatarilor, lipsa de moştenitori este totală, considerent pentru care, în temeiul art. 680 C. civ. 1864, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5647/2004, comentata de P. Perja, în Dreptul nr. 6/2005, p. 232).
4. într-o speţă, beneficiarii (cumpărători dintr-o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare a unui imobil) au cerut, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti suplinitoare a actului autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil. în acţiune a invocat împrejurarea că decesul vânzătorului a împiedicat transferul dreptului de proprietate. Instanţele de fond au respins acţiunea cu motivarea că, în absenţa certificatului de vacanţă succesorală eliberat de notarul public, pârâtul nu are legitimare procesuală. Soluţia a fost reformată în recurs cu motivarea că existenţa unei succesiuni vacante şi a componenţei acesteia poate fi constatată şi de către instanţa judecătorească în mod direct, în lipsa certificatului de vacanţă succesorală. Soluţia din recurs a fost consacrată şi în doctrină şi se întemeiază pe ideea că certificatul de vacanţă succesorală ori hotărârea pronunţată în această materie are efect declarativ, şi nu constitutiv. Statul dobândeşte moştenirea ope legis, de la deschiderea ei, potrivit regulilor generale, ceea ce înseamnă că existenţa dreptului dobândit poate fi consfinţită în baza art. 111 C. proc. civ., iar nu neapărat în cadrul procedurii notariale, care este facultativă (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 6137/2004, comentotâ de P. Perja, Dreptul nr. 6/2005, p. 232-233).
5. Statul răspunde de pasivul succesiunii dobândite numai în limita activului, căci nu ar fi admisibil ca societatea să suporte pasivul din patrimoniul unei persoane fizice. Dacă se pretinde obligarea statului la plata unei sume de bani determinate, este necesar a se stabili valoarea activului succesoral, numai astfel putându-se determina limitele obligaţiei de plată a statului pentru pasivul succesoral (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 480/2003, în C.P.J. 2003, p. 127-132).
6. în cauză, cuantumul dreptului de creanţă al reclamantei - fosta concubină a defunctului proprietar al imobilului - fiind egal cu o jumătate din valoarea acestuia (creanţa provenind din valoarea materialelor şi a manoperei cu care concubina a contribuit la edificarea unei construcţii care, apoi, a fost schimbată cu o alta, ce a intrat în masa succesorală), statul este obligat a plăti reclamantei întreaga creanţă, iar nu plafonată potrivit prevederilor Decretului nr. 467/1979, de vreme ce, în speţă, nu este vorba nici de o expropriere şi nici de o trecere în proprietatea statului în temeiul art. 52 din Legea nr. 4/1973 sau în baza Decretului nr. 223/1974 [Trib. Hunedoara, dec. civ. nr. 736/1985, în R.R.D. nr. 3/1986, p. 77).
7. Certificatul de vacanţă succesorală face dovada că, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, moştenirea a trecut, de la deschiderea ei, în proprietatea statului şi se eliberează la cererea organului financiar. în speţă, cum nu s-a emis un asemenea certificat, acţiunea prin care a fost chemată în judecată primăria şi circumscripţia financiară pentru împărţirea bunurilor comune a fost în mod corect respinsă [Trib. mun. Bucureşti, s. o lll-o civ., dec. nr. 1658/1991 în C.P.J. civ. 1991, p. 131).
8. în speţă, locuinţa defunctei se afla în zona Televiziunii, unde la sfârşitul lunii decembrie 1989 au avut loc evenimente care făceau imposibilă prezentarea notarului la domiciliul ei, dar cum decesul s-a produs în luna ianuarie 1990, această împiedicare dispăruse. întrucât pretinşii moştenitori testamentari nu au putut depune un testament valabil, iar cererea adresată notarului de a se prezenta la domiciliul testatoarei nu a fost semnată de ea, succesiunea a fost deferită statului ca succesiune vacantă, cu obligaţia de a suporta pasivul în limita activului succesoral [Trib. Bucureşti, s. o IV-o civ., dec. nr. 1130/1992, în C.P.J. civ. 1992, p. 166-167).
9. Faptul că un succesibil achită taxele fiscale pentru un imobil din succesiune nu reprezintă un act de dispoziţie, ci constituie un act de administrare şi nu poate fi interpretat ca o manifestare a voinţei de acceptare tacită. în speţă, nepoţii defunctului, care a încetat din viaţă în anul 1985, după ce au stat în pasivitate timp de mai mulţi ani, au chemat în judecată în anul 1991 administraţia financiară pentru a se dispune anularea certificatului de declarare a moştenirii vacante. Acţiunea a fost respinsă de instanţă [Trib. mun. Bucureşti, s. o lll-a civ., dec. nr. 326/1992, în C.P.J. civ. 1992, p. 167-168). Notă. în sens contrar, speţa nr. 11.
10. Din actele dosarului rezultă că defuncta a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, Sectorul 1, lucru atestat şi de certificatul de vacanţă succesorală eliberat în anul 1995 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti. Pe de altă parte, obiectul litigiului îl constituie anularea unui certificat de vacanţă succesorală pentru bunurile rămase de pe urma defunctei, bunuri între care se află şi un imobil. Ca atare, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, urmează a se stabili dacă se aplică dispoziţiile art. 13 sau ale art. 14 C. proc. civ. Aceste dispoziţii legale sunt de natură imperativă şi ele se aplică indiferent de faptul că în masa succesorală se găsesc şi imobile aflate în raza teritorială a altei instanţe. în consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti (C.S.J., s. civ., dec. nr. 3362/1999, în Dreptul nr. 12/2000, p. 136).
11. în condiţiile în care legatul cu titlu particular poate fi acceptat nu numai expres, ci şi tacit, folosind bunul ca un adevărat proprietar şi achitând în mod constant taxele şi impozitele legate de acel bun, legatarul a făcut o atare acceptare, motiv pentru care eliberarea unui certificat de vacanţă succesorală statului în aceste condiţii este nelegală (C.A. Ploieşti, s. civ., dec. nr. 3107/2000, în C.J. nr. 1/2002, p. 74-76). Notă. în sens contrar, speţa nr. 9.
12. în situaţia acţiunilor având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor asupra unei mase succesorale, statul nu are calitate procesuală pasivă decât în ipoteza în care pe seama acestuia s-a emis certificat de vacanţă succesorală. Pentru ca statului să i se recunoască legitimare procesuală pasivă în litigii de genul celor analizate, este necesar să fi fost eliberat certificat de vacanţă succesorală, fie privitor la întreaga masă succesorală, prin nesocotirea drepturilor moştenitorului legal rezervatar (cel care se pretinde unic succesor), fie să existe vacanţă succesorală pentru parte din moştenire, atunci când defunctul, deşi lasă moştenitori (legali sau testamentari), aceştia nu au vocaţie la întreaga moştenire, ci doar la o parte din ea, restul revenind statului cu titlu de moştenire vacantă. Sub acest aspect, trebuie observat că statul poate avea vocaţie succesorală concretă nu doar în cazul lipsei totale a moştenitorilor legali sau testamentari, ci şi atunci când, de exemplu, prin testament s-au instituit unul sau mai mulţi legatari cu titlu particular, având în vedere că aceşti legatari nu au vocaţie la patrimoniul succesoral, ci doar la bunurile care fac obiect al legatului. De asemenea, vocaţia statului poate subzista şi alături de legatarii cu titlu universal, dacă aceste legate nu epuizează masa succesorală şi chiar în prezenţa moştenitorilor legali rezervatari care au fost exheredaţi (având în vedere că aceştia culeg rezerva, iar statului îi revine cotitatea disponibilă). Deci, statului nu îi poate fi legitimată poziţia procesuală de pârât în astfel de litigii decât în măsura în care pe seama acestuia a fost emis certificat de vacanţă succesorală pentru tot sau parte din moştenire, în sensul dispoziţiilor art. 680 C. civ. 1864, cererea de constatare a calităţii de unic moştenitor având în acest caz şi valoarea de contestare a valabilităţii unui asemenea certificat şi asigurând astfel interesul atragerii în proces a statului (iar legat de acest interes, calitatea procesuală pasivă). în absenţa unui asemenea certificat, nu există conflict între părţi aflate pe poziţii de contrarietate juridică şi deci statului nu i se poate opune, în calitate de pârât, pretenţia reclamantului asupra unei moşteniri faţă de care statul este terţ (I.C.C.J., completul competent sd judece recursul în interesul legii, dec. nr. 2/2011, M. Of. nr. 365/2011).
13. împrejurarea că bunul a intrat în domeniul public sau privat al unităţii administrativ-terito-riale, ca urmare a reaşezării proprietăţii statului după Constituţia din 1991 (care, la art. 135, a făcut distincţia între proprietatea publică şi proprietatea privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale) nu este de natură să atragă calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ-teritoriale sau calitatea consiliului local de reprezentant al statului în cadrul litigiului având ca obiect anularea certificatului de vacanţă succesorală. în raport de obiectul acţiunii (anularea certificatului de vacanţă succesorală, iar nu revendicare), calitate procesuală pasivă are statul, în favoarea căruia s-a emis actul a cărui anulare s-a solicitat, acesta fiind reprezentat, conform art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, de Ministerul Finanţelor Publice, în lipsa unei prevederi exprese care să confere dreptul de reprezentare altei autorităţi a statului (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 594/2010, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi I, p. 127-129). Notă. în cererile având ca obiect constatarea nulităţii unui certificat de vacanţă succesorală, legitimarea procesuală pasivă este dată de calitatea de participant (sau, cel puţin, de subiect de drept citat) la procedura succesorală notarială ori de succesor în drepturi al acestuia (C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi I, p. 129). în prezent, potrivit art. 1138 NCC, moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat.
14. Constatarea unei succesiuni ca fiind vacantă poate fi făcută numai în contradictoriu cu Statul Român, prin reprezentantul său Ministerul Finanţelor Publice, procedura fiind finalizată prin emiterea unui certificat de vacanţă succesorală. Toate actele juridice ulterioare sunt acte care ţin de preluarea propriu-zisă a bunurilor, de evaluare şi valorificare, bunurile provenind dintr-o astfel de succesiune vacantă putând trece în proprietatea Municipiului Bucureşti numai după trecerea unui termen de la data evaluării. în cauză însă, nu se pune problema evaluării şi valorificării unui bun provenit din succesiunea vacantă, ci reclamanţii au solicitat tocmai constatarea acestor împrejurări de fapt (lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, împlinirea termenului de opţiune succesorală), cărora legea le uneşte efecte juridice de transmitere a bunurilor succesorale în proprietatea statului. Prin urmare, calitate procesuală pasivă în petitul având ca obiect constatarea vacanţei succesorale are Statul Român, prin Ministerul de Finanţe. Nici dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 18/1991 nu pot sta la baza unei alte interpretări, deoarece această normă juridică se referă strict la valorificarea unei categorii speciale de bunuri incluse într-o succesiune vacantă, respectiv terenuri situate în intravilan, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane. Acest text nu face referire la calitatea pasivă într-o astfel de cerere de declarare a succesiunii vacante, ci stabileşte că bunurile, odată intrate în proprietatea statului ca succesiune vacantă, nu se valorifică după procedura arătată în O.G. nr. 128/1998, ci se trec direct în proprietatea municipalităţii, cu scopul clar de a fi atribuite persoanelor care solicită teren pentru construirea locuinţelor ori pentru amplasarea unor obiective social-culturale sau cu caracter productiv ori pentru situaţia unei compensări cu terenuri a foştilor proprietari, în condiţiile art. 24 din aceeaşi lege a fondului funciar (Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 1537/2006, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 173-175). Notă. în sens contrar, a se vedea speţa nr. 15.
15. Obiectul cererii introductive de instanţă promovat la 6 decembrie 2007 îl reprezintă constatarea calităţii de proprietar asupra imobilului compus din teren în suprafaţă de 425 mp şi imobilul edificat pe teren, prin efectul prescripţiei achizitive de lungă durată, respectiv al accesiunii imobiliare. Recurentul a depus la dosar adresa emisă de Camera Notarilor Publici Bucureşti, din care rezultă că nu a fost deschisă procedura succesorală de pe urma defunctului, moştenitor al ultimului proprietar menţionat în actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat la 21 decembrie 1934. Ambele instanţe au ignorat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, republicată, care arată că terenurile situate în intravilanul localităţii, fără moştenitor, trec în proprietatea Municipiului Bucureşti şi în administrarea primăriilor, urmând ca terenurile să fie înscrise şi folosite conform destinaţiei avute (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 1028/2009, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 158-159). Notă. Problema calităţii procesuale pasive a Statului în cererile având ca obiect constatarea vacanţei succesorale este distinctă de cea a legitimării procesuale pasive în cererile având ca obiect constatarea nulităţii unui certificat de vacanţă succesorală, în reglementarea anterioară, practica judecătorească majoritară a apreciat că unitatea administrativ-teritorială este cea care dobândeşte bunurile provenite din succesiunile vacante, avându-se în vedere, pe de o parte, împrejurarea că Legea nr. 213/1998 constituie legea-cadru în materia regimului proprietăţii şi este ulterioară Codului civil (din 1864, n.n.], iar, pe de altă parte, acelaşi caracter îl are şi Legea nr. 36/1995 în materia dezbaterii succesiunii vacante, având şi forţa juridică superioară unei hotărâri de guvern, în timp ce în practica notarială se ţinea seama, cel puţin până la adoptarea Legii nr. 158/2010, de dispoziţiile art. 5 alin. (8) din H.G. nr. 731/2007 (C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 175-177). în prezent, potrivit art. 1138 NCC, moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lor privat.
2. Din modul de formulare a textului legal [al Codului civil din 1864, n.n.) se deduce că statului ti revine moştenirea doar în ipoteza în care nu există
Citește mai mult
deloc moştenitori legali sau testamentari. Aşa fiind, legiuitorul român a omis un şir de ipoteze în care moştenirea trece în proprietatea statului. Astfel, de exemplu, în situaţia în care nu există moştenitori legali sau aceştia sunt nedemni sau renunţători, iar cel care lasă moştenirea a instituit prin legate cu titlul universal sau particular moştenitori testamentari, legate care nu epuizează întreg patrimoniul succesoral sau în situaţia în care cel care lasă moştenirea a dezmoştenit prin testament un moştenitor legal rezervatar, în lipsă de moştenitori testamentari cu vocaţie universală, restul patrimoniului succesoral, bineînţeles, va reveni statului (V. Stoica, Dreptul la moştenire, p. 151-156).3. într-o ultimă interpretare mai cuprinzătoare, s-a apreciat că patrimoniul succesoral trece în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului - în total sau în parte - în cazurile în care fie nu există moştenitori (legali sau testamentari), fie - chiar dacă aceştia există - vocaţia lor succesorală concretă nu se extinde asupra întregii mase succesorale (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 142).
4. Elementul de noutate al ultimei formulări, preluat şi de art. 1135 alin. (2) NCC, îl constituie faptul că lipsa de moştenitori poate fi nu numai o lipsă totală, dar şi una parţială, în sensul că, dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moştenirii şi nu există moştenitori legali ori vocaţia acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsat de defunct, partea din moştenire rămasă neatribuită este vacantă (G. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. 558).
5. Prin „lipsă" trebuie să înţelegem nu numai absenţa fizică a moştenitorilor, ci şi absenţa lor în sens juridic, determinată de renunţarea lor la moştenire ori de înlăturarea lor ca urmare a exheredării, nedemnităţii sau revocării pe cale judecătorească a legatului (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 142).
6. Moştenirile vacante aflate pe teritoriul României „revin comunei, oraşului sau municipiului", iar cele aflate în străinătate „se cuvin Statului român" [art. 553 alin. (3), art. 1138, art. 2636 alin. (2) NCC) (G. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. 558).
7. Moştenirea legală este guvernată de legea în vigoare la dota deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba. în acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune că moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii. Astfel, moştenirile vacante deschise anterior datei de 1 octombrie 2011 se cuvin Statului român, iar cele deschise după această dată vor fi culese de comuna, oraşul sau municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii [art. 963 alin. (3) NCC) sau, dacă se află în străinătate, de Statul român (art. 553 alin. (3) NCC) (6. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. 13).
"în scopul obţinerii dreptului de concesiune asupra unei cote indivize de /12 dintr-un loc de veci deţinută de o persoană decedată s-a prezentat la sediul biroului nostru celălalt coproprietar solicitându-ne deschiderea procedurii succesorale după acesta susţinând că nu există persoane cu vocaţie legală sau testamentară la moştenire. în aceste condiţii, urma să se facă aplicarea art. 85 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale în sensul că: In lipsa
Citește mai mult
moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii, articol care se corelează cu art. 19 din Regulamentul privind oraganizarea şi funcţionarea cimitirelor şi crematoriilor umane Bucureşti - care stipulează la alin.3 că în lipsa titularului sau moştenitorilor legali sau testamentari concesiunea va trece în proprietaea A.C.C.U, conform art.680, Cod civil. La unul din termenele stabilite, s-a prezentat reprezentantul D.G.F.P.-.M.B. care ne-a declarat că nu solicită certificat de vacanţă succesorală întrucât dreptul de concesiune asupra unui bun proprietate publică cum este locul de veci se stinge prin transferul acestui drept în patrimoniul aceluiaşi subiect de drept, respectiv Statul Român, care este totodată şi titularul dreptului de proprietate publică de unde rezultă că Statul Roman nu poate să moştenească un drept de concesiune care se află deja în proprietatea sa. Mai mult, D.G.F.P.-.M.B, prin reprezentantul său, apreciază că din documentele existente la dosar rezultă faptul că nu există bunuri ce pot fi moştenite de către Statul Român, în temeiul art. 80 din Legea notarilor publici şi a ctivităţii notariale, iar notarul public, învestit cu o astfel de cerere, trebuie să dispună printr-o încheiere închiderea procedurii succesorale şi clasarea cauzei ca rămasă fară obiect. Această situaţie nu ne-ar fi trezit interesul dacă reprezentantul statului nu s-ar fi prezentat şi cu o soluţie, dată în acest sens, de un birou notarial care cuprinde următoarea motivare: în lipsa titularului şi a moştenitorilor săi legali sau testamentari; art. 19 alin 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirelor şi crematoriului uman Bucureşti prevede că încetarea concesiunii se va face în condiţiile art.680, Cod Civil, sub acest ultim aspect, dacă titularul concesiunii nu mai are şi alte bunuri în patrimoniu aplicarea art.680 Cod Civil nu se justifică, întrucât nu are ce să se mai transmită în proprietatea statului care are deja acest drept. Deci,concesiunea încetează, iar locul pentru înhumare revine în deplinătatea atributelor sale incluzând şi folosinţa în patrimoniul statului fără eliberarea certificatului de vacanţă succesorală. Prin urmare, soluţia a fost închiderea procedurii succesorale şi clasarea cauzei ca fară obiect.Legat de această speţă, prezentată mai sus, problemele pe care dorim să le supunem analizei sunt următoarele:
1. Regimul juridic al dreptului de concesiune asupra locurilor de înmormântare este prevăzut de Regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirelor şi crematoriilor umane Bucureşti, nr. 100/2003, aprobat de PMB care prevede la art. 11 că Actul de concesionare încheiat cu această ocazie, conferă titularului numai dreptul de folosinţă, iar art. 12 alin.2 .Locurile concesionate pe termen nelimitat şi cele de 25 de ani se pot transmite numai prin moştenire sau prin donaţie, de asemenea, art. 19 din acelaşi regulament stabileşte şi modul în care încetează acest drept:
- la expirarea termenului de concesiune (7 sau 25 de ani);
- când locul concesionat este lăsat în părăsire;
- prin renunţarea concesionarului;
- în cazul neachitării tarifului pentru întreţinere, timp de 3 ani consecutivi;
- în lipsa titularului sau eventualilor moştenitori legali sau testamentari, concesiunea va trece în proprietatea A.C.C.U., conf. art.680, Cod Civil.
Aşa cum este reglementat, dreptul de concesiune asupra locurilor de înmormântare apare ca un drept de folosinţă special care se poate transmite prin acte de dispoziţie între vii (însă numai prin donaţie) şi prin acte pentru cauză de moarte. Acest drept se deosebeşte fundamental de dreptul de uzufruct (nu se poate confunda cu acesta, aşa cum s-a procedat în speţa de mai sus) care se naşte numai prin constituire şi al cărui titular nu poate transmite dreptul de uzufruct prin acte între vii, poate cel mult să transmită emolumentul dreptului său de uzufruct. Totodată, dreptul de uzufruct nu poate fi transmis nici prin acte pentru cauză de moarte deoarece el încetează prin moartea uzufructuarului, fiind esenţialmente viager.
2. Dacă dreptul de concesiune se transmite prin moştenire se pune problema cine moşteneşte în lipsa succesibililor cu vocaţie legală sau testamentară la moştenire? Pornind de la art. 19 din Regulament, moştenitor în această situaţie este Statul Român, prin D.G.F.P.-M.B şi prin A.C.C.U, care deţine în proprietate toate locurile de înhumare, cu excepţia celor aflate în proprietatea cultelor religioase.
Este adevărat că în ceea ce priveşte calitatea de moştenitor a Statului român există două păreri contrare în doctrină şi anume:
1. Statul culege bunurile moştenirii vacante în temeiul dreptului de suveranitate (iure imperii) teoria desherentei care susţine că statul nu este moştenitor, notarul public eliberând statului român un certificat de vacanţă succesorală şi nu un certificat de moştenitor.
2. Statul dobândeşte moştenirea vacantă (ca universalitate) în baza unui drept de moştenire legală - iure hereditatis, eliberarea certificatului de vacanţă succesorală este incompatibil cu dobândirea bunurilor succesorale prin exerciţiul unui drept de suveranitate, (vezi - Tratat de drept succesoral -Ediţia a Il-a, actualizată şi completată, Francisc Deak, 2002, Editura Universul Juridic, pg. 142-143).
Doctrina susţine însă teoria a doua prezentată mai sus ca şi practica judiciară prin pronunţarea Curţii
supreme în acest sens. (vezi-TS, s.civ., dec.nr. 1255/1982).
Jndiferent de teorie însă, atât susţinătorii teoriei desherentei, cât şi susţinătorii teoriei conform căreia statul este moştenitor legal în lipsă de alţi moştenitori legali sau testamentari, teoria şi practica nu neagă şi nu au negat niciodată faptul că vocaţia concretă la moştenire pentru bunurile fară stăpân este constatată de către notarul public printr-un certificat de vacanţă succesorală, în temeiul art. 85 din Legea nr. 36/1995 situaţie spre care, prin interpretare, conform principiilor de interpretare logică a normelor juridice, ne trimite şi art. 19 alin. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirelor şi crematoriilor umane Bucureşti.
în concluzie, apreciez că, neeliberându-se certificat de vacanţă succesorală, Statul român, respectiv Administraţia Cimitirelor, nu are dovada faptului că este unicul moştenitor al defunctului şi că are dreptul să reconcesioneze respectivul loc de veci altei persoane. Statul român nu poate concesiona din nou unei alte persoane respectivul loc de veci, din moment ce nu poate face dovada faptului că acesta este vacant. încheierea de clasare a cauzei succesorale ca fiind lipsită de obiect scoate cauza de pe rol, în situaţia în care în masa succesorală nu exista niciun bun şi niciun drept, ori din moment ce dreptul de concesiune se transmite prin moştenire şi în lipsă de moştenitori statul este cel care culege moştenirea înseamnă că statul român nu mai are ce să culeagă, aspect care nu este tocmai exact din punct de vedere juridic atîta timp cât în Regulamentul de organizare şi funcţionare a cimitirelor şi crematoriilor umane Bucureşti nr. 100/2003 nu este specificat faptul că dreptul de concesiune intră în proprietatea statului automat în virtutea unui principiu de drept civil cum este în cazul dreptului de uzufruct întregindu-se dreptul de proprietate, mai ales că, în sens practic, lipsa moştenitorilor pentru dreptul de concesiune trebuie constatată de o autoritate învestită în acest sens printr-un certificat de vacanţă succesorală. Notarul nu este autorizat să anunţe Statul român, în speţă D.G.F.P -M.B., de vacanţă succesorală decât prin intermediul acestui certificat de vacanţă succesorală şi în nici un caz printr-o adresă sau încheiere de clasare a cauzei ca fiind lipsită de obiect.
Răspunderea statului pentru pasivul moştenirii are loc numai în limita activului.
Se consideră că statul are sezina moştenirii întrucât poate să acţioneze sau să fie acţionat în justiţie direct, în legătură cu drepturile şi obligaţiile succesorale.
Titularul dreptului de vacanţă succesorală este comuna, oraşul sau municipiului, după caz, bunurile intrând în domeniul lor privat.
În lipsa activului succesoral, notarul public nu poate constata vacanţa succesorală. În încheierea în care se constată că nu sunt bunuri se face şi
Citește mai mult
precizarea lipsei moştenitorilor legali şi testamentari şi dosarul se închide cu menţiunea „fără avere”.Moştenirile vacante care privesc bunuri imobile aflate în străinătate se cuvin statului român. (A se vedea convenţiile bilaterale de asistenţă juridică.)
Preluarea bunurilor din succesiunile vacante se face în baza Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, a Hotărârii Guvernului nr. 731/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 şi a Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 4/2008 privind arondarea teritorială a deţinătorilor de bunuri intrate în proprietatea privată a statului, din punctul de vedere al organului de valorificare căruia au obligaţia de a-i preda bunurile.
Notarul va cita autoritatea administraţiei publice competente a prelua bunurile.
În situaţia existenţei unor bunuri situate în localităţi diferite, neprezentarea uneia dintre autorităţile administraţiei publice competente nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă succesorală pentru autorităţile prezente. În acest caz, notarul va disjunge din oficiu cauza, va reînregistra dosarul şi va continua procedura succesorală pentru celelalte bunuri.
Texte incidente
Art. 223 NCC – Statul şi unităţile administrativ-teritoriale
Art. 553 alin. (2) NCC – Proprietatea privată