Art. 1134 Noul cod civil Nulitatea Certificatul de moştenitor Transmisiunea moştenirii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 6-a
Certificatul de moştenitor
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 6-a
Certificatul de moştenitor
Art. 1134
Nulitatea
Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti constatarea sau, după caz, declararea nulităţii acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.
| ← Art. 1133 Noul cod civil Efecte Certificatul de moştenitor... | Art. 1135 Noul cod civil Noţiune Moştenirea vacantă → |
|---|
1. Ori de câte ori părţile au căzut de acord la notariat cu privire la pasivul succesiunii, notarul este obligat să facă menţiunile respective în certificatul de moştenitor. Dacă însă părţile nu au discutat şi nu au căzut în pretenţii cu privire la pasivul succesiunii şi deci nu s-a făcut nicio menţiune în certificatul de moştenitor, această omisiune nu constituie motiv pentru a se cere anularea certificatului de moştenitor. în cazul unei asemenea omisiuni, nimic nu-i împiedică pe moştenitori ca, în cadrul unei acţiuni deîmpărţire a bunurilor înscrise în certificatul de
Citește mai mult
moştenitor, dar neîmpărţite prin bună învoială, să solicite stabilirea pasivului succesiunii, întrucât în procesul de împărţeală se lichidează, ca fiind conexe, toate pretenţiile dintre moştenitori privitoare la averea succesorală, iar potrivit art. 774 şi art. 777 C. civ. 1864 (art. 1155 NCC, n.n.J, coerezii trebuie să plătească datoriile succesiunii proporţional cu partea lor ereditară (Trib. Suprem, dec. nr. 844/1981, în R.R.D. nr. 1/1982, p. 57).2. Succesorul care nu a fost prezent la notariat şi, prin urmare, nu a consimţit la menţiunile din certificatul de moştenitor privind întinderea drepturilor succesorale şi alcătuirea masei succesorale, poate cere oricând anularea certificatului de moştenitor, stabilirea masei succesorale şi partajarea ei, dar cu condiţia să facă dovada acceptării în termen a succesiunii, deoarece numai făcând această dovadă el este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale, de la data deschiderii succesiunii. Dacă însă, înăuntrul termenului de acceptare a succesiunii, succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune nici expres, nici tacit, titlul de moştenitor se stinge, iar succesibilul este considerat străin de moştenire. întrucât succesibilul străin de moştenire nu poate emite pretenţii asupra succesiunii, nu are calitate procesuală în acţiunea privind anularea certificatului de moştenitor, pentru omisiunea înscrierii lui printre moştenitori şi partaj (C.A. laşi, dec. civ. nr. 1337/1998, în C.P.J.C.A. laşi 1998, p. 47).
3. Nu se poate reţine calitatea procesuală activă a reclamantelor în acţiunea de nulitate a certificatului de moştenitor şi a testamentelor întocmite în favoarea unicului succesibil acceptant, în condiţiile în care autorul reclamantelor a renunţat expres la succesiunea părinţilor săi, astfel că reclamantele fiice şi soţia supravieţuitoare a eredelui renunţător nu au drepturi succesorale la moştenirea bunicilor paterni [C.A. laşi, dec. civ. nr. 154/2011, în Culegere de decizii relevante trim. II2011, nepublicata).
4. Legea nr. 36/1995 nu limitează sfera persoanelor îndreptăţite să solicite nulitatea unui certificat de moştenitor exclusiv la cei care emit pretenţii asupra succesiunii, interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale conducând indubitabil la concluzia că justifică legitimare procesuală activă toţi cei care se pretind prejudiciaţi prin eliberarea sau cuprinsul certificatului de moştenitor. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute poate, în principiu, să fie formulată de oricine, singura condiţie necesară şi utilă în promovarea unei astfel de acţiuni fiind aceea ca titularul acţiunii să justifice un interes personal, născut, legitim şi actual. în cauză recurenţii au reuşit să justifice interesul, respectiv folosul imediat, material pe care l-ar obţine în cazul în care acţiunea ar fi admisă, câtă vreme aceştia au probat că au calitatea de pârâţi într-un alt litigiu, în care intimaţii-pârâţi din cauza de faţă se legitimează procesual, întemeindu-se pe cele două certificate de calitate de moştenitor, în raport de care se invocă în prezenta cerere existenţa unei cauze de nulitate absolută. Faptul că recurenţii nu au calitatea de moştenitori, în raport de cei doi defuncţi a căror succesiune a fost dezbătută în cadrul procedurii succesorale notariale finalizate prin eliberarea celor două certificate de calitate de moştenitor, nu este de natură să înlăture constatarea îndeplinirii în persoana acestora a celor două condiţii de exerciţiu a acţiunii civile, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea cererilor cu care au fost învestite instanţele de fond şi în raport de prevederile legale înscrise în art. 99-100 din Legea nr. 36/1995 (art. 96-97 din legea republicată, n.n.) raportat la art. 88 din actul normativ de referinţă (art. 85 din legea republicată, n.n.) (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 832/2009, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. II, p. 121-124).
5. Instanţele au analizat în mod corect situaţia de fapt, reţinând că apelanţii sunt persoane care nu justifică un interes în formularea acţiunii în anularea certificatului de moştenitor. Prin instituirea unui legatar universal, defunctul i-a înlăturat de la moştenire pe apelanţi - colateralii privilegiaţi - fraţii şi surorile defunctului nefiind moştenitori rezervatari, astfel că eliberarea certificatului de moştenitor fără citarea acestora nu le produce vreo vătămare. Nefiind persoane cu vocaţie succesorală concretă la moştenire, nu justifică vreun interes în formularea acţiunii împotriva legatarului a cărui calitate nu este contestată (C.A. Bucureşti, $. o lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 1267/2009, în C. Nica, voi. II, p. 142-143).
6. Efectul anulării unui certificat de moştenitor constă în aceea că sunt înlăturate constatările notarului, rezultate ale modului în care acesta a aplicat normele de drept succesoral la situaţia din speţă. Din contră, aplicarea unei asemenea sancţiuni civile nu poate produce nicio urmare în planul regulilor de devoluţiune succesorală, care sunt stabilite prin normele juridice respective, în aceste condiţii, anularea celor două certificate de moştenitor care formează obiectul cauzei are drept unică consecinţă deschiderea posibilităţii instanţei de a proceda ea însăşi la o aplicare a normelor de drept succesoral la situaţia din speţă, deoarece existenţa actelor juridice respective ar fi constituit un fine de neprimire al celui de-al doilea capăt de cerere. Nimic nu împiedică însă instanţa ca, reanalizând situaţia de fapt, de data aceasta şi prin prisma mijloacelor de apărare şi a probelor administrate de partea care nu a fost citată în cadrul procedurii succesorale notariale, să ajungă la aceleaşi constatări cu privire la elementele care definesc dezbaterea succesiunii: deschiderea succesiunii, calitatea de moştenitori şi masa succesorală. O asemenea ipoteză se regăseşte şi atunci când moştenitorul care nu a fost legal citat se dovedeşte a fi străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul de opţiune, deoarece atât atunci când acesta nu există, cât şi atunci când pierde titlul de moştenitor în condiţiile arătate, succesiunea este culeasă de rudele defunctului într-un grad mai îndepărtat. Practic, situaţia este similară aceleia în care hotărârea unei instanţe este desfiinţată în calea de atac, ca urmare a necitării uneia dintre părţi. încălcarea formei de procedură respective este sancţionată prin desfiinţarea hotărârii, dar, în rejudecare, instanţa poate pronunţa o soluţie diferită sau, din contră, aceeaşi soluţie. Este irelevantă cauza de nulitate a actului juridic disputat, astfel că, indiferent de gravitatea încălcării unei norme juridice care conduce la aplicarea acestei sancţiuni, nu se poate obţine mai mult decât înlăturarea efectelor sale. Ca atare, în urma constatării nulităţii certificatului de moştenitor, recurentul-reclamant nu poate pretinde repunerea sa în termenul de acceptare a moştenirii, care ar constitui o sancţiune suplimentară aplicată pârâtei şi un beneficiu acordat acestuia, deşi ele nu sunt prevăzute de lege. Anularea actelor emise în urma procedurii succesorale notariale nu are nicio urmare nici în ceea ce priveşte vocaţia pârâtei de moştenitoare a celor doi defuncţi, care nu îşi avea izvorul în aceste certificate, ci în dispoziţiile legale din materia succesiunii. Sunt nule toate actele efectuate de notar în cadrul procedurii succesorale desfăşurate fără citarea recurentului-reclamant, inclusiv actele prin care s-au finalizat aceste proceduri, nu însă şi cererile de deschidere a moştenirii formulate de către pârâtă, deoarece pentru introducerea lor nu era necesară citarea prealabilă a reclamantului. Ca atare, cele două cereri, formulate înainte de împlinirea celor două termene de prescripţie care au curs de la data deschiderii fiecăreia dintre succesiuni, îşi păstrează semnificaţia de acte de acceptare a celor două moşteniri (C.A. Bucureşti, s. a lll-o civ., min. şi fam., dec. nr. 1647/2009, în C. Nica, voi. II, p. 158-165).
Citește mai mult
n.n.) şi anularea lui, respectiv constatarea nulităţii vor putea fi cerute numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate absolută, potrivit dreptului comun (R. Petrescu, Aspecte din practica judiciară în legătură cu anularea certificatului de moştenitor, în R.R.D. nr. 9/1975, p. 36-37).2. în schimb, faţă de terţi (inclusiv partea din proces care nu a participat la emiterea lui) menţiunile certificatului sunt opozabile numai până la dovada contrară. Ei pot cere anularea certificatului, contestând calitatea de moştenitor a titularului şi întinderea drepturilor lui succesorale (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 481-482).
3. Cu privire la calificarea certificatului de moştenitor ca fiind, în ipoteza în care părţile şi-au dat acordul la emiterea lui, o convenţie, s-au exprimat rezerve şi s-a reţinut că, în realitate, certificatul de moştenitor emană de la notarul public, iar nu de la moştenitori şi este eliberat în urma unei proceduri care presupune sesizarea notarului de către persoanele prevăzute de lege, citarea succesorilor prezumtivi, administrarea de probe şi aplicarea dispoziţiilor legale la situaţia de fapt reţinută printr-o încheiere finală. Singurul aspect cu privire la care notarul public nu face verificări şi, ca atare, se poate vorbi de intervenirea unei tranzacţii între moştenitori, este cel privind cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, când notarul ia act de acordul acestora şi de împărţirea bunurilor prin bună învoială. Referitor la toate celelalte aspecte, unica semnificaţie a acordului moştenitorilor este aceea că achiesează la opinia juridică a notarului public şi, ca atare, dezbaterea succesiunii poate fi realizată şi fără intervenţia instanţei. De altfel, asupra elementelor pe care le stabileşte notarul: calitatea şi numărul moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale, părţile nici nu pot tranzacţiona. Ca atare, indiferent de motivele pentru care au fost de acord cu emiterea certificatului de moştenitor, părţile sunt îndreptăţite să îl conteste, dacă notarul public a apreciat greşit probele administrate sau a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente. în plus, cauzele tipice de nulitate ale contractelor (capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza) nu se regăsesc în cererile de anulare a certificatelor de moştenitor, care se referă, în schimb, la necitarea unei persoane cu vocaţie succesorală, greşita stabilire a cotelor sau a masei succesorale, neverificarea împrejurării dacă, anterior, a mai fost dezbătută succesiunea aceleiaşi persoane etc. în ceea ce priveşte tipul de nulitate care intervine, s-a apreciat că, în principiu, este vorba despre nulitatea relativă, dat fiind că dispoziţiile legale încălcate ocrotesc interesele moştenitorilor, deci interese individuale. Soluţia care trebuie dată este diferită în ipoteza în care unul dintre moştenitori săvârşeşte infracţiunea de fals în declaraţii, atestând că nu există alte persoane cu vocaţie succesorală, represiunea penală demonstrând caracterul public al interesului ocrotit de această dată (C. Nica, Donaţia şi moştenirea. Doctrina şi practica judiciara adnotată, voi. II, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 210-211).
4. Articolul 2502 alin. (2) pct. 4 NCC declară imprescriptibilă extinctiv acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege. Pentru alte ipoteze în care se invocă nulitatea certificatului de moştenitor, problema prescriptibilităţii sau imprescriptibilităţii se rezolvă ţinând cont de împrejurarea că o asemenea acţiune nu este o acţiune de sine stătătoare, ci o acţiune grefată pe acţiunile care sancţionează direct drepturile moştenitorilor sau, după caz, ale terţilor, aşa încât urmează a fi supusă regulilor, în materie de prescripţie extinctivă, aplicabile acestor acţiuni, fiind, deci, necesar să se stabilească dacă dreptul care se pretinde că a fost încălcat este sau nu supus prescripţiei extinctive (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 295).
Citește mai mult
irevocabile. în acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii".