Art. 1133 Noul cod civil Efecte Certificatul de moştenitor Transmisiunea moştenirii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 6-a
Certificatul de moştenitor
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 6-a
Certificatul de moştenitor
Art. 1133
Efecte
(1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(2) În vederea stabilirii componenţei patrimoniului succesoral, notarul public procedează, mai întâi, la lichidarea regimului matrimonial.
| ← Art. 1132 Noul cod civil Noţiune Certificatul de moştenitor... | Art. 1134 Noul cod civil Nulitatea Certificatul de moştenitor... → |
|---|
2. Corespunzător reglementării anterioare, în privinţa certificatului de moştenitor, în principiu, se admitea că acesta nu ar constitui titlu (cu sensul de act juridic care generează o prezumţie de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă), deoarece singura lui funcţie ar fi aceea de a atesta calitatea de moştenitor, precum şi întinderea drepturilor
Citește mai mult
succesorale ale persoanei ori persoanelor având această calitate. în realitate însă, reclamantul se putea prevala de moştenirea legală sau testamentară, în măsura în care reuşea să facă dovada că autorul său era proprietarul imobilului pe care îl revendica de la pârât; altfel spus, certificatul de moştenitor putea fi folosit ca mijloc de dovadă a unui mod de dobândire a proprietăţii. Legiuitorul a pus capăt acestei controverse, art. 1133 alin. (1) NCC stipulând expres că „certificatul de moştenitor face (...) dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia". Desigur că proba dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale nu are caracter absolut, în sensul că persoana interesată poate să dovedească faptul că autorul nu era proprietar al unui anumit bun, caz în care va deveni incident principiul conform căruia nimeni nu poate transmite, inclusiv pe cale succesorală, mai multe drepturi decât are. Efectul ce i se atribuie titlului, în accepţiunea arătată mai sus, este acela de a crea o prezumţie simpla în legătură cu calitatea de proprietar a persoanei care îl produce, prezumţie care poate fi însă răsturnată de partea adversă, inclusiv prin invocarea unui titlu propriu de natură să genereze o prezumţie de proprietate mai puternică, dar tot susceptibilă de a fi combătută (6. Boroi, L. Stanciulescu, Instituţii, p. 61-62).3. Nu se poate elibera certificat de moştenitor, cu excepţia celui de calitate, pentru un defunct căsătorit, fără lichidarea regimului matrimonial prin act autentic (îndrumar notarial, voi. I, p. 434).
4. înainte de lichidarea regimului matrimonial al comunităţii de bunuri, o etapă premergătoare partajului bunurilor comune o va constitui preluarea de către soţul supravieţuitor a bunurilor care fac obiectul clauzei de preciput, întrucât prelevarea bunurilor care fac obiectul clauzei de preciput are loc „înaintea oricărui partaj". Preluarea bunurilor ce fac obiectul preciputului va avea loc după ce fiecare dintre soţi şi-a luat bunurile proprii şi s-au plătit recompensele (adică înaintea împărţirii propriu-zise a bunurilor comune) (îndrumar notarial, voi. I, p. 434).
5. Lichidarea se face prin înscris autentic, conform prevederilor art. 320 NCC, menţiunea lichidării fiind inclusă în certificatul de moştenitor. Lichidarea se face în funcţie de regimul matrimonial al soţilor. Odată stabilită, în funcţie de clauzele convenţiei, partea din activul net succesoral rezultată din lichidarea regimului matrimonial, se consideră îndeplinită condiţia prevăzută la art. 1133 alin. (2) NCC. După lichidarea regimului matrimonial, convenţia de lichidare se comunică la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale şi numai după înscriere (cu dovada că a fost înscrisă) se poate folosi convenţia matrimonială la dezbaterea moştenirii (îndrumar notarial, voi. I, p. 434-436).
Certificatul de moştenitor face dovada dreptului de proprietate.
Se introduce procedura lichidării regimului matrimonial.
Nu se poate elibera certificat de moştenitor, cu excepţia celui de calitate, pentru un defunct căsătorit, fără lichidarea regimului
matrimonial prin act autentic.
Înainte de lichidarea regimului matrimonial al comunităţii de bunuri, o etapă premergătoare partajului bunurilor comune o va constitui preluarea de către soţul supravieţuitor a bunurilor care fac obiectul clauzei de preciput, întrucât prelevarea bunurilor care fac obiectul clauzei de preciput are loc
Citește mai mult
„înaintea oricărui partaj”. Prelevarea bunurilor ce fac obiectul preciputului va avea loc după ce fiecare dintre soţi şi-a luat bunurile proprii şi s-au plătit recompensele (adică înaintea împărţirii propriu-zise a bunurilor comune).Executarea cauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, dar numai din valoarea activului net al comunităţii, deci nu şi din bunurile proprii, conform prevederilor art. 367 lit. d) NCC.
Clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor, ci doar reducţiunii.
Lichidarea regimului matrimonial se face prin înscris autentic conform prevederilor art. 320 NCC, menţiunea lichidării fiind inclusă în certificatul de moştenitor.
Lichidarea se face în funcţie de regimul matrimonial al soţilor.
În cazul regimului comunităţii legale:
– lichidarea se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat;
– se identifică bunurile şi datoriile proprii ale defunctului;
– se face inventarul bunurilor şi datoriilor comune şi se determină cota parte ce revine defunctului, atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la contractarea datoriilor comune (cele enumerate la art. 351 NCC);
– odată stabilită cota parte din bunurile comune şi cota parte din datoriile comune ale defunctului, putem stabili valoarea activului net rezultat din lichidarea regimului comunităţii legal.
În situaţia renunţării la succesiune a soţului supravieţuitor, lichidarea nu se face fără declaraţia acestuia din care să rezulte întinderea drepturilor pe care le-a avut împreună cu defunctul la dobândirea bunurilor comune.
Înainte de lichidarea regimului matrimonial se va interoga
Registrul naţional notarial de evidenţă a regimurilor matrimoniale.
În cazul regimului matrimonial al separaţiei de bunuri:
– lichidarea se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat;
– dacă soţii au ales regimul separaţiei de bunuri se vor aplica clauzele stipulate prin convenţia matrimonială cu privire la
lichidarea regimului matrimonial;
– se va determina masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, aplicându-se creanţa de participare potrivit convenţiei;
– se identifică bunurile şi datoriile proprii ale defunctului;
– se identifică datoriile pe care defunctul le avea faţă de soţul supravieţuitor şi ale soţului supravieţuitor faţă de defunct;
– din valoarea bunurilor stabilită ca urmare a aplicării creanţei de participare se scad datoriile defunctului (inclusiv cele ale soţului supravieţuitor contra defunctului) şi se adaugă datoriile defunctului contra soţului supravieţuitor, iar ceea ce rezultă reprezintă activul net obţinut ca urmare a lichidării regimului matrimonial al separaţiei de bunuri.
În cazul regimului comunităţii convenţionale:
– lichidarea se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat;
– dacă soţii au ales regimul comunităţii convenţionale se vor aplica clauzele stipulate prin convenţia matrimonială, în funcţie de aspectul vizat de către părţi.
Spre exemplu: dacă în convenţia matrimonială s-a stipulat clauza de preciput, în baza acesteia, soţul supravieţuitor preia unul sau mai multe bunuri comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate, cu titlu gratuit, înaintea partajului masei succesorale, sub rezerva aplicării dispoziţiilor de la reducţiunea liberalităţilor excesive.
Bunurile care fac obiectul preluării de către unul dintre soţi nu aparţin patrimoniului unuia dintre soţi, ci masei bunurilor comune asupra cărora soţul supravieţuitor şi moştenitorii trebuie să se pronunţe cu privire la cotă.
Odată stabilită, în funcţie de clauzele convenţiei, partea din activul net succesoral rezultată din lichidarea regimului matrimonial se consideră îndeplinită condiţia prevăzută la art. 1.133 alin. (2) NCC.
A se vedea şi art. 323 alin. (3) NCC: „În caz de deces al unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu renunţă în mod expres la acesta în termenul de 30 de zile.”
După lichidarea regimului matrimonial, convenţia de lichidare se comunică la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale şi numai după înscriere (cu dovada că a fost înscrisă) se poate folosi convenţia matrimonială la dezbaterea moştenirii.
Texte incidente:
Art. 20 alin. (2) NCC – Efectele publicităţii
Art. 56 NCC – Plata făcută moştenitorilor aparenţi
Art. 150 alin. (3) NCC – Cazurile de numire a curatorului special
Notarul public sesizat de existenţa unui minor lipsit de ocrotire, până la pronunţarea instanţei de tutelă, numeşte un curator provizoriu (special) în cadrul procedurii succesorale; instanţa stabileşte cine îl reprezintă pe minor la succesiune [potrivit art. 144 alin.(2) şi art. 186, această persoană nu poate decât să administreze.
Curatorul special numit de notarul public în cadrul procedurii succesorale are atribuţiile unui tutore, aplicându-i-se toate regulile de la tutelă [art. 144 alin. (2)].
Art. 156 alin. (2) NCC – Cazurile de încetare
Art. 518 NCC – Obligaţia de întreţinere aparţinând moştenitorilor
Art. 960 alin. (3) NCC – Efectele nedemnităţii
Art. 57 NCC – Drepturile moştenitorului aparent