Art. 1131 Noul cod civil Efectele recunoaşterii calităţii de moştenitor Petiţia de ereditate Transmisiunea moştenirii
Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 5-a
Petiţia de ereditate
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA a 5-a
Petiţia de ereditate
Art. 1131
Efectele recunoaşterii calităţii de moştenitor
(1) Recunoaşterea calităţii de moştenitor îl obligă pe deţinătorul fără titlu al bunurilor din patrimoniul succesoral la restituirea acestor bunuri cu aplicarea regulilor prevăzute la Art. 1635-1.649.
(2) În privinţa actelor juridice încheiate între deţinătorul fără titlu al bunurilor succesorale şi terţi, dispoziţiile art. 960 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
← Art. 1130 Noul cod civil Persoanele care pot obţine... | Art. 1132 Noul cod civil Noţiune Certificatul de moştenitor... → |
---|
Fiul bunicii, adică unchiul mi-a făcut mie și soțului meu act de vânzare-cumpărare, în baza aceluiași act și cu aceea cotă-parte a fratelui său. Menționez că actul de succesiune după bunicul, a fost făcut acum 43 de ani, timp în care, posesorul acelei cote-parte nu a vrut să-și revendice
Citește mai mult
partea și nici nu și-a onorat angajamentul, toate cele necesare după moartea bunicii și întreținerea unchiului și soției lui și apoi toate cele necesare după moartea lor, le-am făcut eu, văduvă și cu doi copii minori. Acum am început demersul pentru taxa de succesiune, după soțul meu, pentru a-l face unic moștenitor pe fiul meu și fiul bunicii, cel cu șaișpezecimea, vrea partea sa de moștenire. Are acest drept, după 43 de ani, după două acte de vânzare cumpărare și pentru că nu și-a onorat angajamentul să îi ceară fiului meu despăgubirea? Ce demersuri aș putea să întreprind în această privință , pentru a-l scuti pe fiul meu de aceste probleme. E legală cererea aceluia?Mulțumesc anticipat!
1. Dacă petiţia de ereditate este admisă, recunoaşterea titlului de moştenitor al reclamantului se produce retroactiv, din momentul deschiderii succesiunii, indiferent de momentul introducerii acţiunii sau al pronunţării hotărârii. Hotărârea instanţei de judecată prin care se recunoaşte reclamantului titlul de moştenitor poate fi cerută şi pronunţată însă numai după data deschiderii moştenirii (G. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. 658).
2. Principalul efect ca urmare a admiterii petiţiei de ereditate constă în obligarea deţinătorului fără titlu la restituirea
Citește mai mult
bunurilor succesorale adevăratului moştenitor. Restituirea se face, în principiu, în natură; dacă restituirea în natură nu mai este însă posibilă, întrucât bunul succesoral a fost înstrăinat sau a pierit, atunci deţinătorul fără titlu va fi obligat la restituirea prin echivalent (L Stănciulescu, Succesiuni, p. 220).3. Restituirea acestor bunuri se face cu aplicarea regulilor prevăzute la art. 1635-1649 NCC referitoare la restituirea prestaţiilor.
4. întinderea obligaţiei de restituire diferă după cum pârâtul a fost de bună-credinţă sau de rea-credinţă. în privinţa fructelor produse de bunurile succesorale, dacă deţinătorul fârd titlu al acestora a fost de bună-credinţă, atunci el va păstra fructele produse de bunul supus restituirii şi va suporta cheltuielile angajate cu producerea lor, în condiţiile arătate la art. 1645 alin. (1) teza I NCC. însă, când cel obligat la restituire a fost de rea-credinţă ori când cauza restituirii îi este imputabilă, el este ţinut, potrivit alineatului următor din acelaşi text de lege, să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească şi să îl indemnizeze pe creditor pentru folosinţa pe care bunul i-a putut-o procura, având dreptul la restituirea cheltuielilor angajate cu producerea lor (L Stănciulescu, Succesiuni, p. 220).
5. Este posibil ca, în timpul cât a deţinut bunurile succesorale (în perioada cuprinsă între momentul intrării în posesia moştenirii şi până în momentul soluţionării acţiunii intentate de adevăratul moştenitor), deţinătorul fără titlu să fi încheiat acte juridice cu terţii, acte ce au avut ca obiect aceste bunuri. Pentru a răspunde la întrebarea ce se întâmplă cu aceste acte juridice trebuie făcută distincţia între actele de administrare sau de conservare şi actele de dispoziţie pe care deţinătorul fără titlu le-a încheiat cu terţii [L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 220).
6. Actele de conservare şi de administrare se menţin, cu toate că deţinătorul fără titlu nu era titularul dreptului. Menţinerea lor este justificată, pentru că de ele profită, în final, adevăratul moştenitor şi este în interesul lui să rămână valabile (art. 960 alin. (3) NCC] [L Stănciulescu, Succesiuni, p. 221).
7. în cazul actelor de dispoziţie, dacă obiectul actului de dispoziţie îl reprezintă un bun mobil şi dacă a fost înstrăinat unui terţ de bună-credinţă, terţul păstrează bunul respectiv în virtutea principiului „posesiunea de bună-credinţă valorează titlu de proprietate" (art. 937 alin. (1) NCC] (L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 221).
8. Cu privire la actele de dispoziţie făcute de deţinătorul fără titlu asupra imobilelor, în vechea reglementare, doctrina şi jurisprudenţa recunoşteau valabilitatea teoriei moştenitorului aparent, potrivit căreia, dacă erau îndeplinite următoarele condiţii, actul respectiv încheiat se menţinea: actul de înstrăinare să fi fost făcut cu titlu particular; actul de înstrăinare să fi fost cu titlu oneros; terţul care a contractat cu moştenitorul aparent să fie de bună-credinţă; să fi existat o eroare comună (error communis facit ius); eroarea terţului să fie scuzabilă, „căci altfel terţul şi-ar întemeia pretenţia pe propria sa culpă, sau invincibilă (terţul neavând cum să descopere că moştenitorul aparent nu este adevăratul succesor). în prezent, noul Cod civil a consacrat principiul efectului constitutiv al înscrierilor imobilelor în cartea funciară: dacă legea nu prevede altfel, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară (art. 885 NCC). în aceste condiţii, teoria moştenitorului aparent nu mai este de actualitate, nemaiputând-o considera ca fiind o aplicaţie a principiului error communis facit ius, având în vedere şi dispoziţiile alin. (4) al art. 17 NCC (L. Stănciulescu, Succesiuni)
9. Actele de înstrăinare a imobilelor cu titlu oneros către terţul de bună-credinţă nu vor fi desfiinţate, aşadar, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile din materia cărţii funciare [art. 1131 alin. (2) coroborat cu art. 960 alin. (3), respectiv art. 901 NCC], ţinând cont şi de prevederile art. 76 şi art. 79 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a acestui articol (L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 222).
Cele cuprinse în titlul VIII al noului cod civil cu privire la restituirea prestaţiilor
Restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv.
Restituirea se face în natură prin înapoierea bunului primit sau prin echivalent dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios; valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie.
Citește mai mult
Dacă bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligaţiei de restituire este liberat de această obligaţie, însă el trebuie să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizaţia încasată pentru această pieire, fie, atunci când nu a încasat-o încă, dreptul de a primi această indemnizaţie.Dacă bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere parţială, cel obligat la restituire este ţinut să îl indemnizeze pe creditor, cu excepţia cazului în care pierderea rezultă din folosinţa normală a bunului sau dintr-o împrejurare neimputabilă debitorului.
Dacă bunul supus restituirii a fost înstrăinat, acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bunăcredinţă a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.
Dacă asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
Toate celelalte acte juridice făcute în favoarea unui terţ de bunăcredinţă sunt opozabile adevăratului proprietar sau celui care are dreptul la restituire.
Art. 518 NCC – Obligaţia de întreţinere aparţinând moştenitorilor
Art. 960 alin. (3) NCC – Efectele nedemnităţii
Art. 57 NCC – Drepturile moştenitorului aparent