Art. 1155 Noul cod civil Plata pasivului. Excepţiile de la divizarea de drept a pasivului moştenirii Plata datoriilor Partajul succesoral şi raportul
| Comentarii |
|
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 3-a
Plata datoriilor
Art. 1155
Plata pasivului. Excepţiile de la divizarea de drept a pasivului moştenirii
(1) Moştenitorii universali şi cu titlu universal contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii proporţional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia.
(2) Înainte de partajul succesoral, creditorii ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moştenirii pot cere să fie plătiţi din bunurile aflate în indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silită asupra acestor bunuri.
(3) Regula divizării de drept a pasivului succesoral nu se aplică dacă:
a) obligaţia este indivizibilă;
b) obligaţia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestaţie determinată asupra unui astfel de bun;
c) obligaţia este garantată cu o ipotecă sau o altă garanţie reală, caz în care moştenitorul care primeşte bunul afectat garanţiei va fi obligat pentru tot, însă numai în limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului moştenirii se reduce corespunzător;
d) unul dintre moştenitori este însărcinat, prin titlu, să execute singur obligaţia. În acest caz, dacă titlul îl reprezintă testamentul, scutirea celorlalţi moştenitori constituie o liberalitate, supusă reducţiunii dacă este cazul.
| ← Art. 1154 Noul cod civil Ameliorările şi degradările bunului... | Art. 1156 Noul cod civil Situaţia creditorilor personali ai... → |
|---|
1. Toate cheltuielile efectuate de moştenitori cu parastasele pentru pomenirea memoriei autorilor lor, la diferite intervale de timp, după data înmormântării, conform obiceiurilor creştineşti, constituie şi se înscriu în pasivul succesoral, care va fi suportat de toţi succesorii acceptanţi în funcţie de cota pe care o culeg din succesiune (C.S.J., s. civ., dec. nr. 79/1994, in Dreptul nr. 12/1994, p. 63).
2. în categoria sarcinilor născute după deschiderea succesiunii, la a căror suportare au obligaţia să participe toţi moştenitorii, în mod proporţional cu cotele-părţi ce le
Citește mai mult
revin, intră cheltuielile de înmormântare şi cheltuielile necesare pentru administrarea şi lichidarea moştenirii. Orice alte datorii privind comemorarea sau pomenirea religioasă a defunctului, cum ar fi cele ocazionate de parastase religioase şi darea unor obiecte ca pomană în amintirea defunctului, efectuate de succesori, rude sau prieteni ai defunctului, au natura juridică a actelor dezinteresate, şi nu a unor obligaţii legale ce ar justifica includerea lor în pasivul succesoral (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 248/2000, în L. Vlăducâ, împărţeala judiciara, p. 127-129).3. Cheltuielile pe care soţul supravieţuitor le-a făcut cu înmormântarea defunctei sale soţii se suportă de moştenitori, proporţional cu ceea ce fiecare ia din succesiune, în sensul prevăzut de art. 774 C. civ. 1864, deci ţinându-se seama şi de valoarea bunurilor pe care soţul supravieţuitor le moşteneşte numai el, în temeiul art. 5 din Legea nr. 319/1944 (art. 974 NCC, n.n .](Trib. Suprem, dec. nr. 338/1989 în R.R.D. nr. 1-2/1990, p. 128). Notă: Cheltuielile de înmormântare aparţin pasivului succesoral ca obligaţii ce se nasc în sarcina moştenitorilor odată cu deschiderea succesiunii. Lichidarea lor constituie o operaţie indispensabilă determinării întinderii lăsământului succesoral (bona non intellinguntur, nisi deducto aere alieno), calculului rezervei şi al cotităţii disponibile (pentru reducţiunea liberalităţilor excesive). Există, prin urmare, o unitate inseparabilă între pasiv şi activ, încât lichidarea lor este supusă, extinctiv, aceluiaşi regim comun de imprescriptibilitate. Cât priveşte evaluarea juridică a unor asemenea cheltuieli, în cazul partajelor succesorale de terenuri restituite în baza Legii nr. 18/1991, va trebui să se ţină seama de dispoziţiile art. 774 C. civ. 1864, potrivit cărora contribuţia fiecărui coerede la plata pasivului succesoral se determină în proporţie cu partea sa ereditară, precum şi de prevederile art. 778 C. civ. 1864 (art. 1157 NCC, n.n.), ce conferă coeredelui care a plătit peste partea sa ereditară recurs contra celorlalţi comoştenitori, dar numai pentru partea pe care fiecare dintre ei era obligat a plăti. Cum partea ereditară, în expresia ei valorică, se determină asupra masei de împărţit evaluate după pretenţiile existente la data partajului, rezultă că valoarea activă a fost actualizată, ceea ce, corelativ, impune şi actualizarea valorii pasivului, dată fiind unitatea lor inseparabilă (P. Perju, Probleme de drept civil şi de drept administrativ survenite în practică, în Dreptul nr. 6/1996, P. 79).
2. Legatarii cu titlu particular, nefiind decât dobânditorii unui anumit drept, în principiu, nu răspund pentru pasivul moştenirii. Ca excepţie, legatarul cu titlu
Citește mai mult
particular va fi obligat la plata pasivului moştenirii, „însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului" în următoarele situaţii: când testatorul a dispus astfel, în mod expres; când legatul are ca obiect o moştenire dobândită de testator, nelichidată până la decesul lui şi care cuprinde atât drepturi, cât şi obligaţii; când celelalte bunuri sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor (art. 1114 alin. (3) lit. a)-c) NCC). în cazul moştenirii vacante, comuna, oraşul sau, după caz, municipiul răspunde de pasivul moştenirii vacante „numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral" (art. 1139 alin. (2) NCC] (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 643).3. Alin. (1) al normei analizate trebuie coroborat cu prevederile art. 1114 alin. (2) NCC, prin care se prevede că moştenitorii legali şi universali răspund pentru sarcinile şi datoriile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia (îndrumar notarial, voi. I, p. 450).
4. Răspunderea pentru plata pasivului este limitata în toate cazurile la valoarea activului dobândit (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 643).
5. Prin „cota fiecăruia" trebuie să înţelegem, în primul rând, vocaţia la succesiune a moştenitorilor (şi nu ceea ce ei efectiv au cules) (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 644).
6. Prin alin. (1) al normei analizate se păstrează obligaţia de a plăti pasivul succesoral proporţional cu cota succesorală, şi nu în funcţie de folosul efectiv (îndrumar notarial, voi. I, p. 450).
7. Pasivul succesiunii cuprinde stricto sensu datoriile defunctului (obligaţiile sale cu caracter patrimonial), ce decurg din contracte, delicte, cvasicontracte, cvasidelicte, şi sarcinile succesiunii (obligaţiile ce iau naştere ulterior morţii lui de cuius, cum sunt cheltuielile de înmormântare, cheltuielile de administrare, conservare şi lichidare a moştenirii). De menţionat că sarcinile născute după deschiderea succesiunii sunt asimilate datoriilor şi se suportă de toţi moştenitorii obligaţi la plata pasivului, în condiţiile arătate (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 643-644).
8. O succesiune poate fi compusă din elemente active şi pasive. Lichidarea activului presupune lichidarea concomitentă a pasivului. Moştenitorii defunctului nu pot avea pretenţii să primească în întregime bunurile succesorale înainte de a fi plătite sarcinile şi datoriile ereditare, şi aceasta conform principiului bona non intelliguntur nisi deducto aere alieno. Sarcinile succesiunii, spre deosebire de datorii, constituie pasivul ce urmează să-l suporte moştenirea, tocmai prin faptul deschiderii ei: cheltuielile de înmormântare, cheltuielile făcute cu punerea peceţilor şi facerea inventarului, cheltuieli ocazionate de operaţiunile partajului etc. Datoriile succesorale rezultă din obligaţiile de tot felul pe care defunctul le-ar fi contractat cu terţii în timpul vieţii şi pe care nu le executase până la deces (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bdlânescu, Al. Bâicoionu, Tratat, voi. III, p. 370-371).
9. Când nu se cunoaşte în mod precis valoarea activului care se va cuveni succesorilor testamentari, neregulaţi sau anomali (şi, pe cale de consecinţă, nu se poate stabili nici partea lor contributivă la plata pasivului succesoral), în asemenea ipoteze, creditorii au putinţa să urmărească pe moştenitorii legitimi în proporţie cu partea virilă a fiecăruia, adică în proporţie cu partea ereditară a fiecăruia, determinată prin vocaţia sa, fără a se ţine seama de prezenţa celorlalţi succesori, care nu pot fi acţionaţi momentan. La aceste ipoteze face aluzie art. 777 C. civ. 1864, care dispune că „coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în raport cu partea sa ereditară". Prin urmare, partea ereditară a unui moştenitor legitim este superioară părţii contributive, pe care trebuie să o suporte din pasivul succesoral, deoarece o parte din pasivul total urmează a se repartiza şi asupra succesorilor neregulaţi sau testamentari. Dat fiind însă că situaţia acestora faţă de moştenire nu se limpezeşte decât mai târziu, moştenitorii legitimi acţionaţi - în mod separat - de creditori vor fi siliţi să plătească şi partea din pasiv ce trebuie s-o suporte ceilalţi succesori universali (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bdlânescu, Ai Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 374-375). Cu privire la suportarea datoriilor pe care defunctul nu le onorase până la data deschiderii succesiunii, tradiţional, în doctrina mai veche, se făcea deosebire între moştenitorii regulaţi şi moştenitorii neregulaţi (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 643).
10. Comoştenitorul care a fost obligat să plătească datoria comună peste partea sa contributivă, a plătit fiind ţinut cu alţii şi, potrivit art. 778 C. civ. 1864 (art. 1157 NCC, n.n.], este subrogat în toate drepturile creditorului plătit. Această acţiune va fi preferată de solvens, ori de câte ori creanţa plătită era garantată prin cauţiune, gaj sau ipotecă. Nu trebuie însă să credem că moştenitorul care a plătit se va afla, prin efectul subrogaţiei, identic în situaţia juridică pe care o avea creditorul (M. Eliescu, Curs de succesiuni, p. 478).
11. Diviziunea de drept a pasivului succesoral între comoştenitori influenţează dreptul de urmărire al creditorilor succesorali (astfel, aceştia vor trebui să îşi divizeze urmărirea, îndreptându-se împotriva fiecărui comoştenitor proporţional cu partea lui ereditară şi, în consecinţă, riscul insolvabilităţii unuia dintre coindivizari va fi suportat de către creditor, iar nu de ceilalţi moştenitori) (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 644).
în acest sens, art. 1155 alin. (3) lit. c) NCC prevede ca excepţie de la regula divizării de drept a pasivului succesoral situaţia în care obligaţia este garantată cu o ipotecă sau o altă garanţie reală, caz în care moştenitorul care primeşte bunul afectat garanţiei va fi obligat pentru tot, însă numai în limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului moştenirii se reduce corespunzător. în raporturile dintre comoştenitori însă, riscul insolvabilităţii unuia dintre moştenitorii universali sau cu titlu universal este suportat de toţi ceilalţi în proporţie cu cotele succesorale ale fiecăruia (art. 1157 alin. (2) NCC].
12. în sens contrar, s-a reţinut că situaţia prevăzută la alin. (2) al normei analizate era considerată în vechea reglementare, de către doctrină, ca o excepţie de la divizarea de drept a pasivului succesoral proporţional cu cotele succesorale, întrucât, deşi obligaţiile se transmit la moştenitori divizat, se admitea că dreptul de gaj general al creditorilor rămâne indivizibil cât timp durează indiviziunea între moştenitori. în actuala reglementare se recunoaşte, în mod expres, dreptul creditorilor ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moştenirii să poată urmări bunurile succesorale aflate în indiviziune, pentru a nu suporta riscul insolvabilităţii unora dintre moştenitori (îndrumar notarial, voi. I, p. 450).
13. Diviziunea de drept a pasivului nu este o regulă imperativă, întrucât defunctul poate dispune ca unul dintre moştenitori să execute singur o obligaţie a succesiunii (art. 1155 alin. (3) lit. d) NCC] (îndrumar notarial, voi. I, p. 450).
14. în alin. (3) al normei analizate, privind excepţiile de la regula divizării de drept a pasivului succesoral, nu este inclusă situaţia legatarului cu titlu particular, aceasta fiind reglementată de art. 1114 alin. (3) NCC (îndrumar notarial, voi. I, p. 450).
15. La încheierea actului de partaj succesoral, notarul public trebuie să solicite, în mod expres, moştenitorilor informaţii cu privire la datoriile moştenirii, aspect care trebuie consemnat în actul de partaj sub forma unor declaraţii date de moştenitori (îndrumar notarial, voi. I, p. 450).
► „Art. 774. Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia (C. civ. 653, 775 şi urm., 893,896, 909,1060)";
► „Art. 775. Legatarul cu titlul universal contribuie deopotrivă cu erezii, în proporţie cu emolumentul său";
► „Art. 777. Coerezii plătesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa ereditară (C. civ 653, 774, 893, 1060Ţ-,
► „Art. 1060. Obligaţia primitoare de diviziune trebuie să se execute între creditor şi debitor ca şi cum ar fi nedivizibilă. Divizibilitatea nu se
Citește mai mult
aplică decât în privinţa erezilor lor, care nu pot cere creanţa, sau care nu sunt ţinuţi de a o plăti decât în proporţie cu părţile lor ereditare (C. civ 653, 774 şi urm., 893, 896, 918,1052, 1061,1072,1101,1611,1695Ţ-,► „Art. 1061. (1) Principiul din articolul precedent nu se aplică în privinţa erezilor debitorului: 1. când debitul are de obiect un corp cert; 2. când unul din erezi este însărcinat singur, prin titlu, cu executarea obligaţiei; 3. când rezultă sau din natura obligaţiei, sau din aceea a lucrului ce ea are de obiect, sau din scopul ce părţile îşi au propus prin contract, că intenţia lor a fost ca debitul să nu se poată achita în părţi. (2) în cel dintâi caz, eredele, care posedă lucrul debit, poate fi acţionat pentru totalitate, rămânându-i recurs în contra celorlalţi erezi. (3) în cel de al doilea caz, numai eredele însărcinat cu plata debitului, şi în cel de al treilea caz, fiecare erede poate fi acţionat pentru totalitate, rămânându-i recurs în contra coerezilor săi (C. civ. 776 şi urm., 977,1011,1026 şi urm., 1058, 1062 şi urm., 1611,1695, 1746)".
pentru sarcinile şi datoriile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.
Prin alin. (1) se păstrează obligaţia de a plăti pasivul succesoral proporţional cu cota succesorală, şi nu în funcţie de folosul efectiv; diviziunea de drept a pasivului nu este o regulă imperativă, întrucât defunctul poate dispune ca unul dintre moştenitori să execute o obligaţie a succesiunii [art. 1.155 alin. (3) lit. d) NCC].
Situaţia
Citește mai mult
prevăzută la alin. (2) era considerată în vechea reglementare, de către doctrină, ca o excepţie de la diviziunea de drept a pasivului succesoral proporţional cu cotele succesorale, întrucât, deşi obligaţiile se transmit la moştenitori divizat, se admitea că dreptul de gaj general al creditorilor rămâne indivizibil cât timp durează indiviziunea între moştenitori. În actuala reglementare se recunoaşte, în mod expres, dreptul creditorilor ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii ori s-au născut înainte de deschiderea moştenirii, ca să poată urmări bunurile succesorale aflate în indiviziune, pentru a nu suporta riscul insolvabilităţii unora dintre moştenitori.În alin. (3), privind excepţiile, nu este inclusă situaţia legatarului cu titlu particular, aceasta fiind reglementată de art. 1.114 alin.
(3) NCC.
La încheierea actului de partaj succesoral, notarul public trebuie să solicite, în mod expres, moştenitorilor informaţii cu privire la datoriile moştenirii, aspect care trebuie consemnat în actul de partaj sub forma unor declaraţii date de moştenitori.