Art. 1156 Noul cod civil Situaţia creditorilor personali ai moştenitorilor Plata datoriilor Partajul succesoral şi raportul
| Comentarii |
|
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 3-a
Plata datoriilor
Art. 1156
Situaţia creditorilor personali ai moştenitorilor
(1) Înainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui moştenitor nu pot urmări partea acestuia din bunurile moştenirii.
(2) Creditorii personali ai moştenitorilor şi orice persoană ce justifică un interes legitim pot să ceară partajul în numele debitorului lor, pot pretinde să fie prezenţi la partajul prin bună învoială sau pot să intervină în procesul de partaj.
(3) Ceilalţi moştenitori pot obţine respingerea acţiunii de partaj introduse de către creditor, plătind datoria în numele şi pe seama moştenitorului debitor.
(4) Creditorii pot solicita revocarea partajului fără a fi obligaţi să dovedească frauda copărtaşilor numai dacă, deşi au cerut să fie prezenţi, partajul s-a realizat în lipsa lor şi fără să fi fost convocaţi. În toate celelalte cazuri, acţiunea în revocarea partajului rămâne supusă dispoziţiilor Art. 1562.
(5) Din bunurile moştenirii atribuite la partaj, precum şi din cele care le iau locul în patrimoniul moştenitorului, creditorii moştenirii vor fi plătiţi cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului.
(6) Dispoziţiile alin. (5) sunt aplicabile şi legatarilor cu titlu particular ori de câte ori obiectul legatului nu constă într-un bun individual determinat.
| ← Art. 1155 Noul cod civil Plata pasivului. Excepţiile de la... | Art. 1157 Noul cod civil Regresul între moştenitori.... → |
|---|
1. întrucât nicio dispoziţie legală nu impune obligativitatea pentru creditorii succesiunii de a interveni la efectuarea partajului sub sancţiunea pierderii dreptului, valorificarea creanţelor acestora se poate face oricând pe calea unei acţiuni directe, înăuntrul termenului de prescripţie. Răspunderea proporţională a coerezilor pentru datoriile succesiunii operează oricând, şi nu numai în cazul în care creanţa a fost valorificată în cadrul partajului succesoral. Pentru ipoteza în care un titlu de creanţă se invocă după efectuarea partajului, coerezii sunt garanţi unul către
Citește mai mult
altul, fiecare fiind ţinut, în proporţie cu partea sa ereditară, să despăgubească pe eredele care a suferit dauna (Trib. Suprem, dec. nr. 767/1966, în R.R.D. nr. 10/1966, p. 172).2. Legatarul cu titlu universal contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, deopotrivă cu erezii, în proporţie cu emolumentul său - art. 775 C. civ. 1864 (art. 1155 alin. (1) NCC, n.n.]. Prin urmare, legatarul unei fracţiuni de ereditate este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, în proporţie cu partea sa. Legatarul cu titlu universal având deci o răspundere proporţională, se impunea în speţă să se stabilească procentul din activul succesoral ce-l reprezintă valoarea legatului cu titlu universal, în funcţie de care să se calculeze suma în limita căreia urmează să răspundă legatarul pentru sarcinile succesiunii, iar nu a se reţine, cum s-a procedat, că legatarul plăteşte datoriile în limita valorii bunurilor ce i-au fost testate (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 936/1985, în R.R.D. nr. 4/1986, p. 64-65).
2. Norma analizată prevede drepturile conferite creditorilor personali ai moştenitorilor pentru realizarea creanţelor lor: a) posibilitatea creditorilor
Citește mai mult
personali ai moştenitorilor de a urmări partea acestora din bunurile moştenirii, dar numai după efectuarea partajului succesoral; b) posibilitatea creditorilor personali ai moştenitorilor şi a oricărei persoane ce justifică un interes legitim să ceară partajul în numele debitorului lor (adică pe calea acţiunii oblice), de a solicita să fie prezenţi la efectuarea partajului prin bună învoială sau de a interveni în procesul de partaj; ceilalţi moştenitori pot obţine respingerea acţiunii de partaj introduse de către creditor, plătind datoria în numele şi pe seama moştenitorului debitor; c) posibilitatea creditorilor personali ai moştenitorilor de a solicita revocarea partajului, fără a fi obligaţi să dovedească frauda copărtaşilor, însă numai dacă, deşi au cerut să fie prezenţi, partajul s-a realizat în lipsa lor şi fără să fi fost convocaţi; în toate celelalte cazuri, acţiunea în revocarea partajului rămâne supusă dispoziţiilor privitoare la acţiunea revocatorie (spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivit căreia acţiunea pauliană nu putea fi exercitată decât în condiţiile restrictive prevăzute de art. 976 şi art. 785 C. civ. 1864) (L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 241).3. Creditorii personali ai moştenitorilor trebuie să ceară partajul, deoarece în faza indiviziunii succesorale nu pot urmări partea acestora din bunurile moştenirii. Pentru ca acţiunea să nu fie considerată prematură, ei trebuie să facă dovada lipsei oricăror bunuri personale ale debitorului (a se vedea C.A. Bucureşti, s. Ill-a civ., dec. nr. 273/2008 în M. Paraschiv, Partajul judiciar. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 121, apud L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 246).
4. Dreptul de preferinţă al creditorilor moştenirii este aplicabil şi legatarilor cu titlu particular atunci când obiectul legatului nu constă într-un bun individual determinat (L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 241).
5. Potrivit reglementării anterioare, în locul acţiunii pauliene (revocatorii) cu care se sancţionează în dreptul comun actele de viclenie săvârşite de debitorîn prejudiciul creditorilor, în materie de împărţeală creditorii nu aveau dreptul de a ataca împărţeala definitivă, afară numai dacă s-a efectuat fără a se ţine seama de opoziţia lor, când se prezumă a fi fost făcută fraudulos. Creditorii personali ai coindivizarilor puteau cere împărţeala sau continua acţiunea de împărţeală promovată de coindivizarul debitor, pe calea acţiunii oblice, dreptul de a cere ieşirea din indiviziune neavând caracter exclusiv personal. Creditorii succesiunii puteau cere partajul pe cale oblică, aflându-se într-o situaţie similară celei a creditorilor personali ai succesorilor (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 496, 515).
6. Prin opoziţie, potrivit jurisprudenţei, trebuie să înţelegem nu numai o poprire, dar orice act al creditorului din care reiese neîndoielnic voinţa de a lua parte la operaţiile împărţelii, cum ar fi urmărirea unui bun ereditar, o cerere de împărţeală, o convenţie încheiată cu vreun copărtaş, prin care acesta se obligă să nu participe la partaj decât faţă cu creditorul etc. (M. Eliescu, Curs de succesiuni, p. 516). Articolul analizat prevede doar că creditorii pot solicita revocarea partajului fără a fi obligaţi să dovedească frauda copărtaşilor numai dacă, deşi au cerut să fie prezenţi, partajul s-a realizat în lipsa lor şi fără să fi fost convocaţi (fără a stabili astfel vreo condiţie specială).
7. Şi în sistemul Codului civil din 1864, creditorii succesorali şi legatarii erau plătiţi din preţul bunurilor succesorale cu preferinţă faţă de creditorii personali ai moştenitorului, care puteau ridica pretenţii numai asupra valorilor rămase după lichidarea pasivului moştenirii (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 444-447).
► „Art. 784. Creditorii eredelui nu pot cere separaţia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii (C. civ. 781/';
► „Art. 785. Creditorii unui din compărţitori, ca nu cumva împărţeala să se facă cu viclenie în vătămarea drepturilor lor, pot pretinde să fie prezenţi la împărţeală, pot dar să intervină cu spezele lor; nu pot însă să atace o împărţeală săvârşită, afară numai de s-a făcut în lipsă-le şi fără să se ţină seamă de opoziţia lor (C. civ. 731 şi urm., 769, 974, 975, 976,1825)
Notarul trebuie să consemneze şi să aducă la cunoştinţă copartajanţilor sancţiunea revocării partajului în cazul în care unul dintre aceştia nu declară existenţa creditorilor personali.