Art. 1160 Noul cod civil Subiecte Partajul de ascendent Partajul succesoral şi raportul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 4-a
Partajul de ascendent
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 4-a
Partajul de ascendent
Art. 1160
Subiecte
Ascendenţii pot face partajul bunurilor lor între descendenţi.
| ← Art. 1159 Noul cod civil Titlurile executorii obţinute... | Art. 1161 Noul cod civil Forme Partajul de ascendent Partajul... → |
|---|
1. Partajul de ascendent este un act juridic prin care o persoană îşi împarte avutul său fie în totalitate, fie în parte între moştenitorii săi, eventual din clasa descendenţilor. El poate fi făcut în două feluri: printr-un act juridic între vii, adică în forma unei împărţeli donaţie, şi printr-un act juridic pentru cauză de moarte, adică în forma unei împărţeli testamentare. Din punct de vedere al naturii sale juridice, împărţeala de ascendent este un act mixt, deoarece, pe de o parte, este un partaj, iar, pe de altă parte, o donaţie sau dispoziţie testamentară, adică
Citește mai mult
liberalitate, fiind astfel guvernată atât de normele juridice privitoare la ieşirea din indiviziune, cât şi de cele privitoare la liberalităţi. Partajul de ascendent testamentar îşi produce efectele pe data decesului ascendentului respectiv, adică pe data deschiderii succesiunii. La această dată fiecare din descendenţii în cauză devine, în temeiul împărţelii de ascendent, proprietarul bunurilor sau bunului anume determinate şi atribuite ca urmare a împărţelii de ascendent, moştenirea transmiţându-se divizată pe moştenitori, potrivit dorinţei ascendentului. La deschiderea succesiunii, nu mai există o stare de indiviziune, dimpotrivă, fiecare moştenitor dobândeşte un drept de proprietate exclusivă asupra bunurilor cuprinse în lotul ce i s-a atribuit, fără a mai fi cazul să se efectueze un alt partaj succesoral. Partajul de ascendent făcut în formă legală produce efecte depline, atât timp cât nu a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească, pronunţată într-o acţiune de anulare a testamentului sau de reducţiune, introdusă în termenul legal de prescripţie. Ca atare, acţiunea unui moştenitor descendent introdusă la Judecătoria Târgu Cărbuneşti pentru ieşirea din indiviziune pe cale judiciară împotriva celorlalţi descendenţi se impune a fi respinsă, având în vedere partajul de ascendent testamentar făcut de autorul părţilor şi necontestat (C.A. Croiova, dec. civ. nr. 1032/1994, în Revista juridică a Olteniei, C.A. şi Parchetul de pe lângă C.A. Craiova nr. 1-2/1995, p. 89).2. Prin testamentul autentificat în 1960 defunctul şi-a împărţit bunurile, lăsând fiecărui descendent, cât şi soţiei supravieţuitoare, câte o suprafaţă de teren, în plus pentru soţie a lăsat atât construcţia în litigiu, cât şi bunurile casnice. Testamentul, astfel cum a fost făcut, reprezintă o împărţeală de ascendent, care este conformă cu prevederile cuprinse în art. 794-799 C. civ. 1864. împărţeala făcută de antecesorul părţilor respectă în întregime cerinţele de formă şi de fond ale împărţelii de ascendent privind forma testamentului. Partajul de ascendent îşi produce efectele pe data decesului ascendentului respectiv, adică pe data deschiderii succesiunii. La această dată fiecare dintre descendenţii în cauză devine, în temeiul împărţelii de ascendent, proprietarul bunului sau bunurilor anume determinate, ca urmare a împărţelii de ascendent, moştenirea transmiţându-se divizată pe moştenitori, potrivit celor dispuse de ascendent prin testament. în consecinţă, între moştenitori nu mai există o stare de indiviziune ci, dimpotrivă, din momentul deschiderii succesiunii, fiecare dintre moştenitori dobândeşte un drept de proprietate exclusiv asupra bunurilor cuprinse în lotul ce i-a fost atribuit, fără a mai fi cazul de a se efectua un alt partaj succesoral, care ar fi fost necesar numai dacă nu ar fi intervenit partajul de ascendent, iar moştenitorii s-ar fi aflat, după deschiderea succesiunii, în stare de indiviziune {Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 108/1980, în C.D. 1980, p. 91-93).
2. Aşa cum rezultă din dispoziţiile neechivoce ale art. 794 C. civ. 1864,
Citește mai mult
partajul de ascendent poate fi făcut doar de tatăl, mama sau ceilalţi ascendenţi (bunici străbunici etc.) ai moştenitorilor, iar nu şi de alte rude ale acestora, cum ar fi colateralii. Este indiferent dacă legătura de rudenie pe linie ascendentă este din căsătorie, din afara căsătoriei, din rudenia firească sau din adopţie (0. Chiricâ, Drept civil succesiuni, p. 337-339).3. Persoana care face împărţeala de ascendent (dispunătorul) trebuie să aibă capacitatea de a dispune prin liberalităţi: donaţii sau testamente (L. Stonciulescu, Succesiuni, p. 267).
4. Descendenţii între care se face împărţeala de ascendent pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei, precum şi din adopţie. Ei trebuie să aibă vocaţie la moştenirea dispunătorului, capacitate succesorală şi să nu fie nedemni. Aceste dispoziţii privesc numai pe descendenţii care există în momentul deschiderii moştenirii (pentru că numai ei au capacitate la moştenirea ascendentului). Soţul supravieţuitor nu face parte din categoria beneficiarilor partajului de ascendent (L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 267).
5. Partajul de ascendent care nu cuprinde toţi descendenţii este sancţionat cu nulitatea absolută. Dacă totuşi un descendent a fost omis de la împărţeală, dar nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moştenirii, „el nu se poate plânge de neregularitatea partajului de ascendent, întrucât prin neacceptarea succesiunii a înţeles să renunţe la ea şi nu mai are niciun drept" (a se vedea E. Safta Romano, op. cit., p. 289 şi jurisprudenţa citată de autor, apud L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 267).