Art. 1163 Noul cod civil Ineficacitate Partajul de ascendent Partajul succesoral şi raportul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 4-a
Partajul de ascendent
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 4-a
Partajul de ascendent
Art. 1163
Ineficacitate
(1) Este lovit de nulitate absolută partajul în care nu s-au cuprins toţi descendenţii care îndeplinesc condiţiile pentru a veni la moştenire, fie în nume propriu, fie prin reprezentare succesorală.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică partajului în care nu a fost inclus un descendent care vine la moştenire prin reprezentare succesorală, însă a fost cuprins acela pe care îl reprezintă.
(3) Dacă prin partajul de ascendent se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent sau a soţului supravieţuitor, sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la reducţiunea liberalităţilor excesive.
| ← Art. 1162 Noul cod civil Cuprins Partajul de ascendent Partajul... | Art. 1164 Noul cod civil Conţinutul raportului obligaţional... → |
|---|
In će articol de lege se prevede ca toate bunurile din masa succesorala se impart in mod egal tuturor mostenitorilor.
1. Partajul de ascendent se poate face prin înzestrarea copiilor la încheierea căsătoriei, dar, întrucât are caracterul unei donaţii, el trebuie încheiat în formă autentică, cerută od validitatem de art. 813 C. civ. 1864 [art. 1011 NCC, n.n.J. De la această regulă există derogările prevăzute de art. 1167 alin. (3) C. civ. 1864 [art. 1260 NCC, n.n.), potrivit cărora confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a unei donaţiuni, făcută de către erezi sau reprezentanţii donatorului, după moartea sa, ţine loc de renunţare, atât în privinţa viciilor de formă, cât şi în privinţa
Citește mai mult
oricărei alte excepţii. Moştenitorii rezervatari, succesorii universali şi creditorii moştenitorilor universali pot intenta acţiunea în reducţiunea donaţiilor excesive, acţiune ce are caracter personal şi patrimonial, prescriptibilă în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii (C.A. Cluj, s. civ., dec. nr. 920/2000, in B.J.C.P.J. 2000, p. 301-302). Notă. Din art. 1010 NCC, potrivit căruia, „confirmarea unei liberalităţi de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dispună-torului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive de nulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze drepturile terţilor", rezultă că moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunătorului pot confirma atât donaţiile, cât şi legatele făcute de autorul lor, indiferent de motivul de nulitate care le afectează, deci inclusiv atunci când acestea ar fi lovite de nulitate absolută (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 222).2. în procesele de ieşire din indiviziune, potrivit art. 797 C. civ. 1864, sub sancţiunea nulităţii hotărârii, toţi coproprietarii trebuie să participe în calitate de reclamanţi sau pârâţi. Terţele persoane, cum este cazul în speţă, posesorii şi detentorii pot interveni în proces prin formele de intervenţie principală sau forţată, pentru ca hotărârea de partaj să le fie opozabilă, însă nu există obligativitatea chemării în judecată a acestor persoane (C.A. Braşov, dec. civ. nr. 534/R/2001, în C.A. Braşov, B.J.C.P.J. civ. 2001, p. 349-350).
3. într-un proces de partaj, comoştenitorul reclamant are obligaţia să-i cheme, în calitate de pârâţi, pe toţi ceilalţi comoştenitori. în caz contrar, împărţeala este nulă, conform art. 797 C. civ. 1864 (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 715/2002, în P.J.civ. 2001-2002, p. 95-96).
4. în cazul în care, încălcându-se dispoziţiile art. 797 C. civ. 1864, în partajul de ascendent nu au fost cuprinşi toţi descendenţii, împărţeala este lovită de nulitate, iar reclamantul (în acţiunea în revendicare) apare doar ca un legatar cu titlu universal, de vreme ce i s-a testat terenul revendicat şi toate bunurile mobile. De aceea, el era în drept să pretindă bunurile ce constituie obiectul legăturilor numai în cadrul dezbaterii succesorale, la decesul dispunătorului (în speţă, defunctul, prin testament, dispusese doar cu privire la o parte din bunurile sale numai în favoarea soţiei lui şi a reclamantului - unul dintre fiii săi - omiţând pe ceilalţi şase descendenţi, dintre care unul este pârâtul) (C.S.J., s. civ., dec. nr. 33/1990, în Dreptul nr. 9-12 din 1990, p. 237).
5. Articolul 797 C. civ. 1864 anulează exclusiv împărţeala în care nu s-au cuprins toţi moştenitorii. Prin urmare, în măsura în care, prin acelaşi act, testatorul a lăsat cotitatea disponibilă unuia dintre descendenţi, această dispoziţie, independentă de împărţeală, este valabilă şi producătoare de efecte juridice, chiar dacă testamentul respectiv nu a cuprins, la împărţeală, pe toţi moştenitorii (Trib. Suprem, dec. nr. 1196/1956, L.P. nr. 2/1956, p. 228).
6. Potrivit art. 797 C. civ. 1864, este nulă împărţeala în care nu s-au cuprins toţi copiii şi descendenţii fiilor predecedaţi. Această dispoziţie priveşte exclusiv cazul în care cei omişi de la partaj sunt îndreptăţi să beneficieze de bunurile respective, ca urmare a acceptării succesiunii. Prin urmare, art. 797 C. civ. 1864 nu se referă şi la cazul în care cei omişi de la partaj nu mai au niciun drept asupra moştenirii, situaţie în care, potrivit art. 696 C. civ. 1864 (art. 1121 alin. (1) NCC, n.n.J, sunt consideraţi că n-au fost niciodată moştenitori (Trib. Suprem, dec. nr. 1130/1960, în C.D. 1960, p. 245).
7. Dreptul la acţiunea în reducţiune, prin care s-ar ataca un partaj de ascendent pe motivul că, prin efectul împărţelii, unul dintre cei între care s-au împărţit bunurile s-ar afla vătămat în partea de rezervă la care are dreptul potrivit legii, se prescrie prin trecerea termenului de 3 ani, care începe să curgă din ziua morţii ascendentului împărţitor (Trib. Suceava, dec. nr. 60/1968, în R.R.D. nr. 9/1968, p. 186). Notă. Acest efect poate fi înlăturat numai pentru cauze de ineficacitate, generale, adică comune tuturor actelor juridice, sau speciale, respectiv dacă nu cuprinde pe toţi descendenţii existenţi în viaţă la data deschiderii succesiunii sau aduce atingere „părţii legitime", adică rezervei vreunuia dintre descendenţi (C. Turianu, Succesiunile şi partajul succesoral p. 273).
8. în cazul împărţelii de ascendent, moştenitorul care se pretinde vătămat în partea sa legitimă se poate îndrepta, nu împotriva terţilor detentori, ci împotriva comoştenitorilor. O atare acţiune are deci caracter de acţiune personală, şi nu reală, prescriptibilă în termen de 3 ani, care curge de la deschiderea succesiunii sau, în cazul în care titularul dreptului nu a cunoscut existenţa actului juridic care îl prejudiciază, de la data la care a luat cunoştinţă de el (Trib. Bucureşti, dec. nr. 618/1977, în C. Turianu, Succesiunile şi partajul succesoral, p. 273).
Citește mai mult
fraudării creditorilor va putea fi revocat de aceştia pe calea acţiunii revocatorii (L. Stânciulescu, Succesiuni, p. 270-271).2. Potrivit legii, sub sancţiunea nulităţii absolute, împărţeala de ascendent trebuie să cuprindă pe toţi descendenţii care vin efectiv la moştenire, în nume propriu sau prin reprezentare. Acţiunea în nulitatea împărţelii pentru omisiunea unui descendent (fie şi născut postum) poate fi exercitată nu numai de cel omis, dar şi de ceilalţi erezi, fără distincţie (art. 797 C. civ. 1864). în lumina textului, nulitatea operează, chiar dacă - în afară de bunurile împărţite - moştenirea nu cuprinde bunuri care, prin valoarea şi natura lor, ar permite să se îndestuleze drepturile succesorale ale celui omis. în cazul nulităţii împărţelii pentru omiterea unor descendenţi, actul produce efecte ca legat testamentar, respectiv donaţie, în condiţiile dreptului comun (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 520-521).
3. Dacă împărţeala testamentară a cuprins pe toţi descendenţii, dar vreunul dintre ei nu vine la moştenire, fiind predecedat (şi nu are descendenţi care să vină la moştenire prin reprezentare), nedemn [şi nu are descendenţi care să vină la moştenire prin reprezentare, în condiţiile noului Cod civil, n.n.] sau renunţător, împărţeala între ceilalţi descendenţi rămâne valabilă; partea descendentului care nu moşteneşte va fi dobândită în indiviziune de ceilalţi moştenitori. Iar în cazul împărţelii-donaţie, donatarul care nu vine la moştenire (succesorul lui în caz de deces) va putea păstra donaţia în condiţiile dreptului comun (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 520-521).
4. S-a pus problema dacă nu cumva în categoria persoanelor care, sub sancţiunea nulităţii, trebuie să fie cuprinse în actul de împărţeală, urmează să figureze şi soţul supravieţuitor, împărtăşim soluţia adoptată de majoritatea autorilor şi de instanţa supremă, potrivit căreia omiterea soţului supravieţuitor din partajul de ascendent nu atrage nulitatea împărţelii. Mai mult decât atât, considerăm că includerea sa în actul de împărţeală nu valorează partaj de ascendent cu efectele ce-i sunt specifice; bunurile ce i-au fost repartizate (împărţite) vor fi dobândite de soţul supravieţuitor potrivit dreptului comun, ca legate, respectiv donaţie între soţi (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 520-521).
5. împărţeala făcută de un ascendent mai poate fi anulată şi de creditorii ascendentului, dacă aceştia dovedesc că împărţeala n-avea alt scop decât să vatăme drepturile lor, lipsindu-i de activul care constituia gajul lor. Creditorii pot exercita acţiunea pauliană chiar înainte de decesul ascendentului, în ipoteza unei împărţeli făcute prin act între vii (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 665-666).
6. Dacă lotul atribuit unui descendent este mai mic decât partea sa de rezervă, art. 798 C. civ. 1864 Ti dă putinţa să atace împărţeala, cerând ca loturile descendenţilor avantajaţi peste limita legală să fie reduse, conform cu regulile de drept comun. Nu este nevoie ca avantajele făcute de ascendent celorlalţi copii sau descendenţi să rezulte din însuşi actul de împărţeală; ele pot figura în alte acte, spre exemplu, acte de donaţii între vii. în orice ipoteză, descendentul vătămat are dreptul să intenteze acţiunea în reducţiune, chiar dacă ascendentul i-ar fi lăsat partea disponibilă (C. Hamongiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 665-666).
7. Acţiunea în reducţiune, de care vorbeşte art. 798 C. civ. 1864, n-are efectul să anuleze împărţeala; ea nu face decât s-o rectifice prin echilibrarea loturilor (C. Hamongiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 665-666).
8. Acţiunea în reducţiune este supusă termenului general de prescripţie, care curge de la data deschiderii succesiunii ascendentului (C. Hamongiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu, Tratat, voi. III, p. 665-666). Potrivit art. 1095 NCC, dreptul la acţiunea în reducţiune a libe-ralităţilor excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor; în cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa acestora şi caracterul lor excesiv; excepţia de reducţiune este imprescriptibilă extinctiv.
► „Art. 797. (1) Este nulă împărţeala în care nu s-au cuprins toţi copiii în viaţă la deschiderea moştenirii şi descendenţii fiilor premuriţi. (2) Acţiunea de nulitate se poate exercita de toţi erezii fără distincţie (C. civ. 790)”;
► „Art. 798. împărţeala făcută de ascendent se poate ataca, când ar rezulta dintr-însa sau dintr-alte acte că, prin dispoziţia făcută de ascendent, vreunul din acei între care s-au împărţit bunurile s-ar găsi vătămat în partea legitimă (C. civ. 841 şi urm.)".