Art. 1348 Noul cod civil Caracterul subsidiar Îmbogăţirea fără justă cauză Faptul juridic licit

JURISPRUDENŢĂ

1. Acţiunea prin care se cere obligarea unei persoane a plăti suma de bani cu care s-a îmbogăţit fără justă cauză nu este admisibilă dacă reclamantul are posibilitatea de a exercita o acţiune izvorând dintr-un contract de mandat pe care l-a încheiat cu pârâtul (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 3374/2005, în Dreptul nr. 5/2006, p. 275).

2. Fapta ilicită extracontractuală este acea conduită prin care se încalcă obligaţia de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte persoane, cât şi neexecutarea lato sensu a obligaţiilor născute dintr-o faptă

Citește mai mult

licită şi dintr-un act juridic unilateral. în speţă, pretinzându-se de către reclamant transferarea unei sume de bani către pârâţii-intimaţi, pe care, fără temei, aceştia refuză să o restituie, rezultă că ceea ce se invocă este ilicitul extracontractual. Or, angajarea răspunderii (în măsura în care se demonstrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege) pe temeiul ilicitului extracontractual este prioritară şi face să se menţină caracterul subsidiar al acţiunii în îmbogăţire fără justă cauză. în aceste condiţii, se constată că nu este îndeplinită una dintre condiţiile juridice de admisibilitate a acţiunii în repetiţiune, respectiv aceea a inexistenţei oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea sumei (I.C.C.J., s. civ. şi. de propr. int., dec. nr. 5939/2010).

3. Dat fiind faptul că promovarea acţiunii s-a justificat pe faptul folosirii imobilului pe nedrept, pe atitudinea culpabilă a pârâţilor, care nu au respectat o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, reclamantul avea deschisă acţiunea în angajarea răspunderii civile delictuale. Aceasta, întrucât îmbogăţirea fără just temei dă naştere unui raport juridic al cărui izvor îl constituie un fapt juridic licit, ce constă în acţiunea sau evenimentul care a dus la mărirea unui patrimoniu pe seama altui patrimoniu. Ca atare, îmbogăţirea fără justă cauză se deosebeşte de răspunderea civilă delictuală, pentru că mărirea patrimoniului nu presupune vina pârâţilor, iar răspunderea civilă delictuală are la bază vinovăţia (Trib. Bistriţa-Nâsâud, s. civ.r dec. nr. 76/R/ 17/2010, portal.just.ro).