Art. 1349 Noul cod civil Răspunderea delictuală Dispoziţii generale Răspunderea civilă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1349
Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
(4) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.
| ← Art. 1348 Noul cod civil Caracterul subsidiar Îmbogăţirea... | Art. 1350 Noul cod civil Răspunderea contractuală Dispoziţii... → |
|---|
Fiind angajat cu forme legale la o S.C. Securitate și Pază, având o creanță bancară neachitată, în data de 28 Feb. 2019 am primit la domiciliu o notificare din partea unui executor jud. din care rezultă faptul că, începând cu data de 25 Feb. 2019 (data înființării actului de poprire), acesta mi-a înființat poprire pe salariul de care beneficiez la respectiva S.C. în temeiul Codului de Procedură Civilă !
Consultând același C.P. Civ., am constatat că acesta prevede la TITLUL II/CAP. 1 - Urmărirea mobiliară/ Secțiunea a 3-a - Poprirea/ ART. 781 - Obiectul popririi, următoarele:
" (5) Nu
Citește mai mult
sunt supuse executării silite prin poprire:(...)
c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. (...)" !
În urma acestei constatări, aplicând respectivele prevederi la situația expusă, rezultă faptul că prima lună din care va începe legal să fie aplicată reținerea din salariu cu titlul de poprire este luna IUNIE 2019 (25 Iunie 2019 - data plății salariului) !
Acest fapt l-am comunicat oficial și preventiv către Angajator, cu anticipație față de data primei plăti salariale raportată la data înființării popririi (25 Feb. 2019) , direct și prin adresă scrisă în datele de 04 și 05 Martie 2019 (!), făcând dovada cu proba textului de lege respectiv !
Angajatorul, în pofida evidenței prevederilor legale și a comunicării mele, ignorându-le nejustificat, deliberat a procedat la reținerea cotei de 1/3 din drepturile salariale nete începând cu luna Martie 2019 (25 Martie 2019 - data plății salariului aferent lunii Februarie 2019) !
În urma acestei rețineri, considerând-o abuzivă, ilegală și nejustificată, i-am sesizat oficial în scris Angajatorului acest fapt, acesta, ignorând demersurile mele, a procedat în continuare la reținerea din salariu și în luna Aprilie 2019, și, mai mult ca sigur, va continua reținerea și în luna curentă, Mai 2019 !
Prin această conduită și prestație, Angajatorul a încălcat și încalcă, pe lângă ART.781, alin.(5), lit.c) C.P. Civ., si prev. ART.169 din Codul Muncii / Legea 53/2003, privind reținerile din salariu, respectiv:
"Nici-o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege." (!)
Concomitent, acțiunea Angajatorului reprezintând și neplata salariilor (minim pe tară !) nete aferente lunilor Feb. + Martie 2019 în cotă diminuată lunar de 1/3,reprezintă și neplata salariului minîm pe tară garantat în plată lunar, acest fapt constituindu-se și în încălcarea Contr. Indiv. de Muncă, prin neîndeplinirea prestației legale și contractuale a Angajatorului privind asigurarea în plată a salariului minim pe țară garantat lunar în plată !
Mulțumindu-vă pentru timpul acordat și ptr. asîstența calificată, precizându-vă că respectiva poprîre este unica înființată la Angajator, vă rog să-mi confirmați sau să-mi infirmați dacă am interpretat corect, conform prevederilor legale precizate, situația expusă; și să mă îndrumați în privința căii de urmat legal !
Cu stimă,
Ene Nicolae Gabriel
04 MAI 2019
1. Răspunderea civilă delictuală constituie răspunderea de drept comun, iar răspunderea contractuală reprezintă o răspundere specială sau limitată. Ori de câte ori răspunderea civilă nu decurge din neexecutarea unui contract, ne vom găsi pe terenul răspunderii delictuale (C.A. Braşov, dec. civ. nr. 769/R/1997, în C.P.J. 1994-1998, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 47-48).
2. Răspunderea civilă a poluatorului, reglementată prin O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, este o formă particulară a răspunderii civile delictuale şi porneşte de la obligaţia impusă prin art. 94
Citește mai mult
lit. i) tuturor persoanelor fizice şi juridice de a proteja mediul, legea specială stabilind că poluatorul suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului. Potrivit art. 95 din O.U.G. nr. 195/2005, răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, fiind astfel suficient a se dovedi prejudiciul suferit şi raportul de cauzalitate. în materia de faţă, prejudiciul este definit prin ordonanţă ca efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluare, activităţi dăunătoare ori dezastre. Concluzia care se desprinde din aplicarea acestor texte este aceea că se stabileşte o obligaţie legală a celui ce desfăşoară o activitate legală, dar cu consecinţe nocive asupra mediului înconjurător, de a repara prejudiciul, în principal prin restabilirea situaţiei anterioare (C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 322/2009, portal. just.ro).3. în speţă s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că prejudiciul a fost cauzat reclamantei de un terţ, respectiv autorul infracţiunii de furt, numitul B.Ş., şi căruia îi revine răspunderea principală a reparării prejudiciului, potrivit art. 998 C. civ. 1864. Răspunderea pârâtei-recurente, din gestiunea căreia s-au sustras bunurile şi care avea obligaţia păstrării bunurilor, este o răspundere subsidiară, ce poate fi atrasă numai în măsura în care autorul direct al prejudiciului nu poate fi urmărit sau executat şi doar dacă se dovedeşte că, printr-o faptă culpabilă, gestionarul a contribuit la producerea pagubei. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta invocă faptul că pârâta nu a asigurat paza gestiunii, întrucât nu a asigurat magazinul cu un lacăt corespunzător sau cu o încuietoare sigură, şi, în acelaşi timp, nu a recuperat bunurile de la autorul furtului, în raport de motivarea acţiunii, fapta ilicită a pârâtului constă într-o omisiune: neactivarea alarmei şi neasigurarea cu lacăt corespunzător a magazinului. Existenţa faptei ilicite trebuie însă dovedită şi această probă este în sarcina reclamantei, atât în raport de dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., cât, mai ales, ca urmare a dispoziţiilor speciale ale art. 287 C. muncii (art. 272 după republicare - n.n.), care prevăd că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, în speţă, nu operează prezumţia de vinovăţie a gestionarului, fiind dovedit faptul că sustragerea bunurilor s-a făcut de către un terţ, iar reclamanta nu a probat existenţa cumulativă a condiţiilor răspunderii patrimoniale (C.A. Timişoara, dec. nr. 86/2007, portal.just.ro).
4. Penalul ţine în loc disciplinarul în acelaşi mod în care ţine în loc civilul. Răspunderea penală, odată declanşată, produce sistarea răspunderii disciplinare, prin urmare, nu este posibil cumulul de răspunderi simultan, ci doar subsecvent, condiţionat (C.A. Piteşti, s. civ., mun. şi asig. soc., dec. nr. 203/R-CM/2006, portal.just.ro).
5. Angajarea răspunderii delictuale a pârâtului potrivit dispoziţiilor art. 998 C. civ. 1864, pentru sustragere şi consum fraudulos de energie electrică, exclude plata de penalităţi de întârziere în decontare, întrucât nu pot fi aplicate în mod cumulativ temeiurile răspunderii delictuale cu cele ale răspunderii contractuale (Trib. Constanţa, sent. civ. nr. 8570/COM/2002, irevocabilă conform dec. civ. nr. 514/2003 a C.A. Constanţa, s. corn., portal.just.ro).
6. Obligaţia inculpatului, soţul victimei, la dezdăunarea copilului minor, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 CPP şi art. 998 C. civ. 1864, este independentă de obligaţia de întreţinere derivând din dispoziţiile art. 86 C. fam. (C.S.J., compl. 7jud., dec. nr. 62/1990, în Legolis). Notă. Soluţia rămâne de actualitate şi în lumina noilor dispoziţii.
2. Răspunderea delictuală reprezintă acea formă a răspunderii civile care decurge din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale, constând în obligaţia celui care a săvârşit-o ori care răspunde pentru cel care a săvârşit-o de a repara prejudiciul cauzat victimei.
3. Răspunderea civilă delictuală poate fi
Citește mai mult
determinată de fapta proprie, care atrage răspunderea directă, sau de fapta altuia, care atrage răspunderea indirectă.4. Răspunderea civilă delictuală indirectă, pentru fapta altuia, îmbracă mai multe forme, limitativ prevăzute de Codul civil.
5. Răspunderea pentru fapta altei persoane la rândul ei se prezintă sub două forme:
a) răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie (art. 1372 NCC);
b) răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor lor (art. 1373 NCC).
6. Răspunderea pentru altul decât o persoană, respectiv pentru prejudiciul cauzat de animale sau lucruri, îmbracă următoarele trei forme: a) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1375 NCC); b) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1376 NCC); c) răspunderea pentru ruina edificiului (art. 1378 NCC).
7. Pentru stabilirea răspunderii în cazul în care se produc daune ecologice se face apel la instituţia răspunderii civile delictuale reglementate de noul Cod civil în art. 1349 şi urm. Aceste texte de lege consacră, pe lângă răspunderea pentru fapta proprie (directă), şi răspunderea pentru fapta altuia (indirectă), extinzându-se astfel răspunderea civilă delictuală dincolo de limitele faptei proprii.
8. Dintre formele răspunderii delictuale pentru fapta altuia, considerăm că pot avea aplicabilitate în domeniul dreptului mediului: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1376 NCC), răspunderea comitentului pentru fapta presupusului (art. 1373 NCC), răspunderea pentru ruina edificiului (art. 1378 NCC) şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1375 NCC).
9. Considerăm că în cazul răspunderii civile pentru pagubele cauzate de vânat este reglementată, în principal, o răspundere subiectivă, întemeiată pe culpă. Din interpretarea art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, se desprinde ideea că vor răspunde, după caz, gestionarul faunei cinegetice sau proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice numai dacă sunt în culpă în ceea ce priveşte neîndeplinirea obligaţiilor privind prevenirea şi limitarea producerii pagubelor cauzate de vânat. în măsura în care aceştia şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie, deci, va fi antrenată, în subsidiar, o răspundere obiectivă.
► „Art. 998. Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara (C.civ. 767,1014,1162,1198,1435, 1483,1902)";
► „Art. 999. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa (C. civ. 998)";
► „Art. 1000. (1) Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră (2) Tatăl şi mama, după moartea
Citește mai mult
bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii (3) Stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat (4) Institutorii şi artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghere (5) Tatăl şi mama, institutorii şi artizanii sunt apăraţi de responsabilitatea arătată mai sus, dacă probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil (C. civ. 1471,1487)" (N.r.: Cu privire la art. 1000 alin (2), partea din text „după moartea bărbatului" a fost abrogată implicit prin art. 16, 21 şi 105 ale Constituţiei din 1948 care a instituit egalitatea în drepturi între sexe);► „Art. 1001. Proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat;
► „Art. 1002. Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie;
►„Art. 1003. Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire (C. civ. 918,1039 şi urm.)".
Legislaţie conexă: Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (republicată în M. Of. nr. 313 din 22 aprilie 2008).
Citește mai mult
judecata,penalitati si cheltuieli cu executarea silitaAm citit legea 95/2006 si articolul 313,caci pe baza acestui articol s-a incadrat fapta,unde se specifica ca unitatea medicala isi poate recupera de la casa de asigurari prejudiciul.Insa eu nu sunt asigurat si nici tatal meu,care se afla in stare de ebrietate nu era si nu este asigurat in momentul de fata,plus ca nu are un certificat medico-legal,care sa ateste faptul ca este vorba de o agresiune,ca i-am provocat leziuni,iar unitatea medicala nu mi-a pus la dispozitie documentele care sa specifice ingrijirile medicale care i-au fost acordate,cu tariful lor.Si se mai pune intrebarea de ce dupa 3 ani de zile primesc aceasta instiintare de la consilierul juridic si semnata si stampilata de directorul spitalului?!Cum as putea eu sa platesc,daca nu am venit si nu sunt asigurat si pot sa fac dovada faptului ca nu am venit?!Pe ce baza ma poate executa silit,de unde pot recupera prejudiciul?!Tatal meu este coasigurat,deci este in intretinerea mamei mele.Ce este de facut in acest caz si suspecta este si suma mare datorata,chiar daca i s-a facut o foaie de zi,in conditiile in care el in seara respectiva in care s-a produs incidentul a venit inapoi acasa,deci nu a ramas internat.
Se specifica in articolul legii ca persoana cu discernamant este obligata la plata daunelor partii vatamate,dar partea vatamata m-a pus in situatia de a imi pierde discernamantul,datorita atitudinii sale (in stare de ebrietate mi-a adresat injurii mie si mamei mele,pe care nu le pot reproduce aici,a vrut sa ma agreseze si fizic.Am fost si la politie si i-am facut reclamatie si domnii politisti mi-au dat un avertisment,pe care l-am respectat,am fost toti membrii familiei la sediul politiei,unde am depus fiecare declaratii conform carora lucrurile se vor calma,ne vom impaca,nu va ma fii scandal,ceea ce nu s-a intamplat din partea tatalui meu,Minciuna Ion,adica nu a respectat declaratia depusa,practic a facut marturie mincinoasa
am fost lovita fiind pe trotuar de o masina curiier urgent. amigrijiri medicale de 55 zile.Cine raspunde pentru prejudicilul produs urmare vatamarii
Polita RCA se incheie pentru autoturism, nu pentru conducatorul auto, iar faptul ca, conduceati auto ce apartine tatalui nu inseamna ca prejudiciul despagubit prin efectul politei RCA trebuie recuperat de la soferul culpabil, altfel polita obligatorie de raspundere civila si-ar pierde utilitatea.