Art. 1402 Noul cod civil Condiţia imposibilă, ilicită sau imorală Condiţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Condiţia
Condiţia
Art. 1402
Condiţia imposibilă, ilicită sau imorală
Condiţia imposibilă, contrară legii sau bunelor moravuri este considerată nescrisă, iar dacă este însăşi cauza contractului, atrage nulitatea absolută a acestuia.
| ← Art. 1401 Noul cod civil Condiţia rezolutorie Condiţia | Art. 1403 Noul cod civil Condiţia pur potestativă Condiţia → |
|---|
1. Nulitatea condiţiei imposibile sau ilicite atrage nulitatea ansamblului contractului dacă a fost cauza impulsivă şi determinantă, nu numai în cazul liberalităţilor, ci şi în cazul actelor cu titlu oneros (Coss., s. civ., 19 octombrie 1910, DP 1911, 1, p. 463, în W. Dross, Clausier: dictionnaire des clauses ordinaires et extraordinoires des contrats de droit prive interne, Litec, 2008, p. 113).
2. Deşi în principiu condiţiunea de a nu ataca un testament nu este prin sine însăşi imorală sau contrarie legii, pentru că tinde a menţine voinţa testatorului, voinţă care face lege,
Citește mai mult
dacă voinţa acestuia este nelegitimă nu o poate face a se menţine adăugându-i o clauză penală, în asemenea caz, dispoziţiunea principală fiind nulă şi clauza penală de asemenea (C.A. Bucureşti, s. I, 13 aprilie 1894, în N. Georgean, C. Hamangiu, op. cit., 1925, voi 2, p. 541).3. Condiţia imposibilă dintr-un testament anulează întregul testament, când din împrejurările de fapt rezultă că acea condiţie a fost cauza determinantă a dispoziţiei principale (C.A. laşi, s. I, Or. 69/90, Ibidem).
4. Regula stabilită de art. 1008 C. civ. 1864, după care condiţiunile imposibile, contrarie ordinei publice sau bunelor moravuri desfiinţează însăşi convenţiunea se aplică şi la donaţiuni între vii sau testamente. Prin urmare, este nulă dispoziţiunea coprinsă într-un testament prin care se declară de inalienabilă cotitatea disponibilă, afectându-se numai venitul ei la oarecare destinaţiuni deoarece o asemenea condiţiune este contrarie legei ordinei publice (Trib. Prahova, s. a ll-a, nr. 75/89, în F. Ciorpaciu, op. cit., p. 525).
2. Se remarcă o inconsecvenţă legislativă între art. 1402 şi art. 1235 alin. (2) NCC. Dacă în art. 1402 se utilizează expresia „cauza contractului", în art. 1235 cauza este „motivul care determină
Citește mai mult
fiecare parte să încheie contractul (Ibidem).3. Condiţia imposibilă este o specie de condiţie căreia îi este caracteristic faptul că presupune un eveniment care, din punct de vedere material şi din punct de vedere juridic, este imposibil de realizat. Are acest caracter, de pildă, condiţia de a transmite prin telepatie anumite informaţii creditorului. Singurul criteriu valabil de apreciere şi determinare a posibilităţii sau imposibilităţii condiţiei sunt posibilităţile umane în general, iar nu posibilităţile concrete ale debitorului. Sub aspect juridic, imposibilitatea condiţiei trebuie raportată la dreptul obiectiv, adică la întregul ansamblu de reglementări juridice în vigoare la momentul dat (M.N. Costin, C.M. Costin, Dicţionar de drept civil de la A la Z, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010).
4. Ilicitatea nu ţine atât de natura faptului pe care condiţia îl are drept obiect, cât de intenţia părţilor. Ea este incitarea la comiterea unui act contrar legii sau bunelor moravuri. Condiţia imposibilă sau ilicită are drept efect fie să antreneze nulitatea integrală a contractului, fie să nu fie considerată decât ca nescrisă, după cum ea este sau nu cauza impulsivă a angajamentului. Condiţia, care era posibilă în momentul încheierii contractului, dar a cărei realizare devine imposibilă după aceea, antrenează caducitatea, fie a contractului, fie a condiţiei, după cum ea constituie sau nu cauza impulsivă a angajamentului. Dar condiţia despre care se vorbeşte aici desemnează, mai degrabă, orice eveniment esenţial din punctul de vedere al părţilor, decât condiţia vizată la art. 1168 şi urm. C. civ. fr.; în virtutea acesteia, chestiunea imposibilităţii care se dezvăluie pe parcurs este reglată de art. 1176 C. civ. fr.: dacă devine cert că evenimentul care condiţionează obligaţia nu se va mai întâmpla, judecătorul constată dispariţia condiţiei de care era suspendată obligaţia, ceea ce are drept efect s-o suprime (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 742).
5. Când raportul e supus unei condiţii imposibile pozitivă, raportul e nul, căci din două lucruri unul: sau părţile n-au tratat în mod serios; sau ele au tratat din eroare, în necunoştinţa imposibilităţii. Când condiţia imposibilă este negativă, raportul se naşte pur şi simplu, pentru că din capul locului e sigur că nu se va realiza condiţia (M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 507).
► „Art. 1008. Condiţia imposibilă sau contrarie bunelor moravuri, sau prohibită de lege, este nulă şi desfiinţează convenţia ce depinde de dânsa (C. civ. 5, 620, 728, 839, 968, 1009 şi urm., 1492)";
► „Art. 1009. Condiţia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligaţia contractată sub această condiţie să fie nulă".