Art. 1403 Noul cod civil Condiţia pur potestativă Condiţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Condiţia
Condiţia
Art. 1403
Condiţia pur potestativă
Obligaţia contractată sub o condiţie suspensivă ce depinde exclusiv de voinţa debitorului nu produce niciun efect.
| ← Art. 1402 Noul cod civil Condiţia imposibilă, ilicită sau... | Art. 1404 Noul cod civil Constatarea îndeplinirii condiţiei... → |
|---|
1. Sunt valabile clauza ce permite rezilierea unilaterală de către angajator a unui contract de muncă pe durată determinată, pentru cazul în care întreprinderea ar termina fabricarea unui produs determinat (Cass., s. soc., 28 octombrie 1963, Bull. civ. IV, nr. 739), cesiunea unui imobil subordonată vânzării unui alt bun de către cumpărător (Coss., s. a lll-a civ., 22 noiembrie 1995, Bull. civ. III, nr. 243; O., 1996. 604), cesiunea unei farmacii sub condiţia ca şi cumpărătorul să fie farmacist (C.A. Lyon, 29 noiembrie 1894, DP, 1895. II. 483), facultatea de a reduce comisionul
Citește mai mult
datorat unui distribuitor de carburant în funcţie de preţul de vânzare al carburantului, o diminuare a acestuia implicând şi o diminuare a beneficiilor companiei petroliere (Cass., s. corn., 17 decembrie 1991, Bull. civ. IV, nr. 395, în P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 738).2. Condiţia potestativă este nulă într-un contract sinalagmatic dacă îi conferă unui contractant puterea arbitrară şi fără contrapartidă de a nu-şi executa prestaţia; ea este valabilă dacă puterea debitorului este supusă controlului creditorului sau al unui terţ sau îi impune un sacrificiu. Sunt nule, pentru că un contractant are o putere arbitrară de a-şi executa sau nu obligaţia, contractul ce conferă exclusivitate de vânzare unui concesionar pe care acesta din urmă poate să-l rezilieze dacă nu vinde o cantitate suficientă de mărfuri, nimic nepermiţându-i concedentului să-l controleze pe concesionar (Coss., s. corn., 28 iunie 1965, Bull. civ. III, nr. 405), convenţia de exploatare a unei cariere, în care preţul este proporţional cu importanţa extracţiilor şi care este supusă condiţiei suspensive a punerii în funcţiune a exploatării, în timp ce niciun termen nu este fixat şi concedentul nu poate interveni în această privinţă (Cass., s. civ., 7 aprilie 1967, Bull. civ. I, nr. 110); dar convenţia este valabilă din moment ce redevenţa a fost parţial plătită (Cass., s. I civ., 3 decembrie 1956, Bull. civ. I, nr. 435); fără îndoială, pentru că exploatarea parţială demonstrează că angajamentul debitorului era serios. Este, în general, nulă locaţiunea de material în care este stipulat că locatorul poate retrage aparatele închiriate din motive judecate de el ca imperative (Coss., $. corn., 17 mai 1976, Bull. civ. IV, nr. 165); dar contractul este valabil dacă locatorul are facultatea de a retrage aparatele în cazul în care exploatarea este deficitară (...), căci nimic nu-i interzice cocontractantului să verifice realitatea deficitului (Cass., s. corn., 12 mai 1980, Bull. civ. IV, nr. 190); acest ultim motiv este, în fapt, contestabil (idem, p. 740).
3. Obligaţia pe care şi-o asumă locatarul de a se muta din locuinţă când i se va pune la dispoziţie o altă suprafaţă locativă corespunzătoare este valabilă. Aceasta nu are caracterul unei obligaţii pur potestative, deoarece îndeplinirea ei nu depinde de voinţa exclusivă a celui ce se obligă, ci şi de un eveniment viitor şi nesigur, adică de atribuirea locuinţei corespunzătoare (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 963/1960, în 1.6. Mihuţă, A. Lesviodax, Repertoriu 1952-1969, p. 189).
4. Denunţarea unilaterală este posibilă în cazul contractului de închiriere, după trecerea unui interval de timp în care părţile şi-au executat reciproc obligaţiile, iar stipularea unei astfel de clauze depăşeşte cadrul răspunderii contractuale, constituind o excepţie de la principiul irevocabilităţii contractului şi de la principiul simetriei, ce guvernează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului, care nu se confundă nici cu pactul comisoriu şi nici cu condiţia rezolutorie pur potestativă (I.C.CJ., s. corn., dec. nr. 5473/2005).
5. Clauza dintr-un contract de comodat prin care părţile prevăd încetarea în mod automat a acestuia, în momentul încetării unui contract de livrare, nu reprezintă o condiţie pur potestativă (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 873/2007).
6. Clauza dintr-un contract de împrumut încheiat de către o bancă regională de credit agricol, potrivit căreia majorarea ratei dobânzii ar putea fi posibilă în cursul exercitării contractului în cazul în care rata practicată de către banca naţională s-ar schimba sau rata maximă a dobânzii stabilită prin ordin al ministrului s-ar modifica, nu reprezintă o condiţie pur potestativă din partea debitorului (Coss., s. Iciv., 20 octombrie 1982, Bull. civ. I, nr. 295).
7. Nu reprezintă o clauză potestativă aceea care permite unui asigurător, pentru a acoperi riscul de insolvabilitate, să varieze garanţiile cerute clienţilor neprivilegiaţi, cât timp înscrisurile prezentate arată că această prevedere nu depinde de voinţa debitorului, ci de circumstanţe obiective, susceptibile a fi supuse unui control judiciar (Coss., s. I civ., 22 noiembrie 1989, Bull. civ. I, nr. 355).
8. Având în vedere caracterul său ambiguu, o clauză inserată într-un acord încheiat între o clinică si un medic, care prevede că în cazul în care clinica a încetat să mai funcţioneze în serviciul bolnavilor, contractul va fi reziliat fără despăgubire, nu este una pur potestativă (Coss., s. I civ., 16 octombrie 2001, Bull. civ. I, nr. 257).
9. Clauza potrivit căreia cumpărătorul ar păstra dreptul de proprietate asupra bunului imobil vândut, după semnarea actului autentic, condiţionată de vânzarea de alte bunuri aparţinând vânzătorului, poate fi interpretată de către instanţa de judecată în sensul că nu conţine nicio condiţie potestativă care să determine nulitatea obligaţiei, circumstanţa referitoare la vânzarea altor bunuri reprezentând mai mult un eveniment viitor, dar sigur, convenit între părţi (Coss., s. o lll-o civ., 27 noiembrie 1969, Bull. civ. III, nr. 772).
10. Angajamentul de a oferi asistenţă unei societăţi, în măsura posibilităţilor, nu constituie pentru salariat o obligaţie pur potestativă, cât timp acesta din urmă era ţinut să prezinte un simplu aviz, dacă societatea îl solicita acest lucru (Coss., s. soc., 5 noiembrie 1984).
11. Nu reprezintă o clauză pur potestativă condiţia de decădere din termen cuprinsă în contractul de împrumut încheiat între angajator şi salariat, în cazul în care salariatul îşi va înceta activitatea (Cass., s. soc., 21 martie 1984).
12. Clauza de restituire a unui împrumut „des retour â meilleure fortune" nu reprezintă o condiţie potestativă, ci este legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 1901 C. civ. fr. (Cass., s. I civ., 20 noiembrie 1990, Bull. civ. I, nr. 255).
13. Instanţele de judecată pot decide că are un caracter pur potestativ obligaţia de a acorda licenţă exclusivă de exploatare a unui brevet, în cazul în care contractul nu stabileşte preţul acestei concesiuni şi nu conţine nicio clauză care ar permite determinarea importanţei sale, baza de calcul şi termenii, din moment ce-i este suficientă debitorului pentru a se sustrage de la obligaţia sa (exigenţe excesive) (Cass., s. corn., 22 februarie 1967, Bull. civ. III, nr. 87).
14. Reprezintă o clauză potestativă clauza contractului de editare prin care editorul îşi rezervă dreptul de a aprecia, cu ocazia remiterii manuscrisului, dacă acesta convine publicului şi scopurilor urmărite, condiţie care depinde exclusiv de voinţa editurii (Tribunalul de Mare Instanţa Paris, 8 aprilie 1987).
15. Plata preţului de către cumpărătorul unui fond de comerţ care este supusă reiterării intenţiei sale cu privire la dobândire, într-un termen determinat, reprezintă o condiţie de care depinde executarea contractului, un eveniment asupra căruia cumpărătorul are singura putere de a cumpăra sau de a împiedica vânzarea, ca urmare a naturii potestative a acestei condiţii (Coss., s. corn., 23 septembrie 1982, Bull. civ. IV, nr. 284).
16. Condiţia prevăzută într-un contract de împrumut potrivit căreia vânzarea unui apartament al împrumutaţilor ar determina, la acea dată, restituirea împrumutului, apare drept una potestativă, depinzând exclusiv de voinţa debitorilor (C.A. Paris, 15 martie 1974).
17. Angajamentul de a plăti unui terţ o anumită sumă corespunzătoare părţii din preţul vânzării eventuale a unei proprietăţi nu este însoţit de o condiţie pur potestativă, obligaţia nepre-supunând doar o simplă manifestare de voinţă a celui ce se obligă, ci şi îndeplinirea unui fapt exterior (Cass., s. corn., 9 iulie 1968).
18. Obligaţia pentru un debitor de a plăti „când voi putea" nu constituie o obligaţie asumată sub condiţie pur potestativă, ci o obligaţie cu termen (Lemire c. Laroche (C.S., 1970-06-05), SOQUIJ AZ-71021180, 1971, C.S. 673, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2067).
19. Condiţia suspensivă de a cărei realizare depinde desfacerea căsătoriei nu este una pur potestativă, chiar dacă decizia poate fi luată din iniţiativa unei singure părţi, aceasta decurgând din toate actele şi experienţa întregii vieţi [Droit de la familie -1739 (C.A., 1993-02-11), SOQUIJ AZ-9301289, J.E. 93-456,1993, R.J.Q. 663,1993, înJ.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2067).
2. Celelalte, dacă depind într-o anumită proporţie şi de factori exteriori debitorului, controlabili, sunt condiţii mixte, pentru că se caracterizează prin aceea că pot fi identificate în mod obiectiv circumstanţele care sunt exterioare debitorului (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 537).
3.
Citește mai mult
Obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă nu produce niciun efect (art. 1403 NCC), deoarece o asemenea condiţie echivalează practic cu lipsa intenţiei debitorului de a se obliga; obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă din partea creditorului este valabilă (per a contrario, art. 1403 NCC); obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă rezolutorie din partea debitorului este valabilă, deoarece există intenţia de a se obliga, dar debitorul şi-a rezervat dreptul să pună capăt obligaţiei atunci când va dori (per o contrario, art. 1403 NCC); obligaţia asumată sub condiţie potestativă simplă este valabilă, chiar dacă depinde de voinţa debitorului (per a contrario, art. 1403 NCC) (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 180).4. Drept aplicaţie, în baza art. 1015 NCC, donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa. Astfel, este lovită de nulitate absolută donaţia afectată de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului.
5. Condiţia potestativă poate fi pură, când evenimentul viitor şi nesigur care afectează obligaţia depinde exclusiv de voinţa uneia din părţi, şi simplă, când evenimentul viitor şi nesigur depinde atât de voinţa uneia din părţi, cât şi de un element exterior acesteia. Această subdiviziune a condiţiei potestative prezintă interes practic deoarece: obligaţia asumată sub condiţie suspensivă pur potestativă din partea debitorului este nulă, deoarece, în acest caz, debitorul nu a voit să se oblige; obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă rezolutorie din partea debitorului este valabilă, dar debitorul şi-a rezervat dreptul să pună capăt obligaţiei atunci când va voi; obligaţia asumată sub condiţie pur potestativă -suspensivă sau rezolutorie - din partea creditorului este valabilă; obligaţia asumată sub condiţie potestativă simplă este valabilă chiar dacă depinde de voinţa debitorului, cu excepţia contractului de donaţie, care, potrivit art. 822 C. civ. 1864, este nul dacă este făcut sub o astfel de condiţie (C. Stotescu, C. Bîrsan, TGO, p. 538).
6. Angajamentul ce-i lasă creditorului libera putere de a accepta sau de a refuza ca debitorul să-şi execute obligaţia constituie nu un contract condiţionat, ci o promisiune unilaterală de contract: „Mă angajez, dacă tu vrei" (si volueris). Spre exemplu, promisiunea unilaterală de vânzare nu constituie o vânzare condiţionată supusă consimţământului cumpărătorului, căci nu există cumpărător, ci un beneficiar care nu-şi ia niciun angajament. Există, în realitate, un contract unilateral (numai promitentul este angajat) care este valabil, şi vânzarea va fi încheiată fără retroactivitate atunci când beneficiarul va ridica opţiunea (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 740).
7. Dacă creditorul nu şi-a rezervat angajamentul, dar, în ciuda aparenţei condiţionate a obligaţiei sale, s-a angajat să facă ceva, contractul este sinalagmatic. între pura promisiune unilaterală şi purul contract sinalagmatic există situaţii intermediare, a căror natură depinde de voinţa părţilor. Astfel, fără să oblige direct creditorul, condiţia poate să-l incite să se angajeze; sau, mai mult, condiţia poate să nu fie decât aparentă şi să constituie în realitate o obligaţie. Ipoteza cea mai curentă este aceea în care creditorul fie datorează, fie poate să ceară ceva cuiva. Dacă el trebuie s-o facă, angajamentul este sinalagmatic; dacă nu are decât această facultate, contractul este unilateral. Oricum, angajamentul nu este condiţionat (Idem, p. 741).
În prezentul articol este vorba doar de condiţia pur potestativă. Este valabilă asumarea unei obligaţii sub condiţie potestativă simplă, adică realizarea acesteia depinde de voinţa uneia din părţi şi de un fapt exterior sau de voinţa unei persoane nedeterminate.
Condiţia pur potestativă este o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi. De exemplu: "îţi vând apartamentul dacă vreau".
O
Citește mai mult
asemenea condiţie echivalează cu lipsa intenţiei debitorului de a se obliga ("sub hac conditione, si volam, nulla est obligatio").