Art. 1412 Noul cod civil Categorii de termene Termenul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Termenul
Termenul
Art. 1412
Categorii de termene
(1) Termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadenţa obligaţiei.
(2) Termenul este extinctiv atunci când, la împlinirea lui, obligaţia se stinge.
| ← Art. 1411 Noul cod civil Obligaţia afectată de termen Termenul | Art. 1413 Noul cod civil Beneficiul termenului Termenul → |
|---|
1. Termenul nu suspendă obligaţia, iar o creanţă care a luat naştere înainte de deces se transmite moştenitorilor, chiar dacă aceasta nu era exigibilă la acel moment (Cass., s. I civ., 20 iulie 1994).
2. Un termen nedeterminat nu afectează validitatea convenţiei [B.P. Canada Ltd. c. Traders Finance Corp. (C.A., 1970-04-27), SOQUIJ AZ-70011190, 1970, C.A. 172, în J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2075).
Citește mai mult
b) termen incert, când data împlinirii sale nu este cunoscută în momentul naşterii obligaţiei, dar îndeplinirea acestei date este sigur că se va produce. După izvorul său, termenul poate fi: a) legal, atunci când este stabilit printr-o dispoziţie a legii; b) convenţional, când este fixat prin convenţia părţilor; c) judiciar, când este fixat de instanţa de judecată, spre exemplu termenul de graţie. în funcţie de persoana care beneficiază de termen, acesta poate fi: a) termen stabilit în favoarea creditorului; b) termen stabilit în favoarea debitorului; c) termen stabilit în favoarea ambelor părţi. După modul în care a fost precizat în raportul juridic obligaţional, termenul poate fi: a) expres, atunci când este prevăzut în mod direct de părţi; b) tacit, atunci când este dedus din natura raportului juridic obligaţional sau din alte împrejurări legate de acesta (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 390).2. Bineînţeles că termenele ar mai putea fi împărţite după cum sunt stabilite de părţi (termene convenţionale), de lege (termene legale) sau de un organ de jurisdicţie (termene judecătoreşti). O asemenea clasificare nu interesează, totuşi, materia modalităţilor în sensul pe care îl avem în vedere aici, de element al actului juridic, care poate afecta actul, precum şi drepturile şi obligaţiile părţilor, prin voinţa acestora (termenul convenţional). Este şi motivul pentru care nu ne vom ocupa aici, de pildă, de termenul de graţie. Interesează însă să menţionăm că termenul convenţional poate fi expres, adică prevăzut de părţi în mod formal, sau tacit, rezultând, independent de o manifestare de voinţă expresă a părţilor, din însăşi natura actului juridic (T. lonaşcu, E.A. Barosch et alii, op. cit., voi. I, p. 299).
3. Atunci când este vorba de termen suspensiv, creditorul nu poate să facă nici un act de executare, atât timp cât termenul nu este scadent. Dar el poate să facă acte conservatorii, în special să exercite acţiunea pauliană; în plus, creanţa poate să producă anumite efecte, cum ar fi dobânzile. Dacă debitorul plăteşte voluntar (adică fără să fi comis vreo eroare în privinţa datoriei), el nu poate reclama ceea ce a vărsat, chiar dacă a plătit în ignorarea termenului: nu există plată nedatorată, căci el datora datoria (art. 1186), ceea ce constituie o măsură de simplificare, ce evită multiplicarea rambursărilor şi a plăţilor succesive. De împlinirea termenului nu este ataşată nici o retroactivitate, cu excepţia unui caz curios, acela al vânzării unui imobil de construit „cu termen" (art. 1601-2 C. civ. fr., red. L. 3 ianuarie 1967). Atunci când este vorba de termen extinctiv, împlinirea termenului nu face să dispară obligaţia decât pentru viitor (locatorul nu mai poate să ceară noi chirii), în timp ce realizarea condiţiei rezolutorii are un efect retroactiv" (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., P- 732).
4. Termenul extinctiv are ca efect stingerea exerciţiului dreptului subiectiv civil şi a executării obligaţiei corelative, iar, odată cu acestea, chiar stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 175-177).
5. Termenul extinctiv marchează momentul stingerii obligaţiei prin unul din modurile de stingere a acesteia. Aşadar, până la împlinirea termenului extinctiv, raportul juridic obli-gaţional îşi produce efectele; la împlinirea termenului, aceste efecte încetează (C. Stătescu, C. Bîrsan, TGO, p. 391).