Art. 1411 Noul cod civil Obligaţia afectată de termen Termenul

CAPITOLUL III
Termenul

Art. 1411

Obligaţia afectată de termen

(1) Obligaţia este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor şi sigur.

(2) Termenul poate fi stabilit de părţi sau de instanţă ori prevăzut de lege.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1411 Noul cod civil Obligaţia afectată de termen Termenul




Ion Filimon 8.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Atunci când părţile n-au prevăzut un termen fix pentru executarea obligaţiunilor lor contractuale, adică atunci când termenul nu constituie în intenţia lor un element esenţial al contractului, cauzele de forţă majoră, care împiedică temporar executarea, au un efect dilatoriu, iar nu rezolutoriu asupra contractului, ori de câte ori după încetarea cauzelor întreruptive, executarea mai departe a contractului este posibilă (Cas., s. a lll-a, nr. 378 din 14 martie 1922, în Pandectele Române, 1924.1, 264, în N. Georgean, C. Hamangiu, op. cit., 1925, voi. 2, p. 580).

2. Caracterizarea
Citește mai mult termenului ca esenţial nu este în funcţie de întinderea obligaţiei debitorului, ci de voinţa părţilor (Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 99/1959, în C.D. nr. 1959, p. 112, apud I.G. Mihuţă, A. Lesviodax, Repertoriu 1952-1969, p. 188).

3. Termenul este un eveniment viitor şi cert căruia îi este subordonată exigibilitatea sau stingerea unei obligaţii. Dacă evenimentul este incert, nu numai în ce priveşte data, ci şi în ceea ce priveşte însăşi realizarea lui, suntem în prezenţa unei condiţii, iar nu a unui termen (Cass., s. Iciv., 13 iulie 2004, Bull. civ. I, nr. 204).
Răspunde
Ion Filimon 8.08.2015
1. Termenul este acel eveniment viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânata începerea sau, după caz, stingerea exerciţiului drepturilor subiective civile şi a executării obligaţiilor civile corelative (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 172).

2. Pentru a distinge termenul de condiţie, Curtea de Casaţie franceză, revenind la criteriile romane şi clasice, are acum o concepţie obiectivă a termenului incert; pentru a putea constitui un termen, un eveniment trebuie să aibă o realizare ineluctabilă, chiar dacă data sa este nedeterminată (Cass., s. I civ., 13 aprilie 1999, Bull. civ.
Citește mai mult I, nr. 131); din contră, un eveniment cu realizare aleatorie este întotdeauna o condiţie, nu un termen (P. Malourie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 730).

3. Opinia potrivit căreia (...) termenul este totdeauna esenţial în materie comercială este neîntemeiată. Termenul poate fi esenţial fie în raport cu intenţia părţilor, fie cu scopul operaţiei, fie, în sfârşit, cu natura prestaţiei şi a contractului (I.L. Georgescu, Drept comercial român, voi. III, p. I, ediţie revizuită, completată şi adusă la zi de I. Bâcanu, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994, p. 58).

4. în operaţiunile comerciale în care termenul este esenţial, el operează ca o clauză rezolutorie expresă. Efectele sale se produc automat iar judecătorul nu pronunţă rezoluţia, ci numai o constată. Producând efecte retroactive, partea în culpă nu mai poate purga întârzierea şi înlătura consecinţele neexecutării la termen printr-o executare posterioară termenului, până în momentul rămânerii definitive a hotărârii respective. De altă parte, judecătorul, aflându-se în faţa unui raport juridic desfiinţat prin voinţa părţilor, puterea sa fiind limitată la simpla constatare a rezoluţiei operată prin voinţa părţilor, nu mai poate acorda termen de graţie. Caracterul esenţial al termenului este un obstacol (Idem).
Răspunde