Art. 1425 Noul cod civil Efectele obligaţiei indivizibile Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile
Obligaţiile divizibile şi obligaţiile indivizibile
Art. 1425
Efectele obligaţiei indivizibile
(1) Obligaţia indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori şi nici între moştenitorii acestora.
(2) Fiecare dintre debitori sau dintre moştenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligaţii şi, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moştenitorii acestora poate cere executarea integrală.
| ← Art. 1424 Noul cod civil Prezumţia de divizibilitate. Excepţii... | Art. 1426 Noul cod civil Solidaritatea şi indivizibilitatea... → |
|---|
1. Indivizibilitatea poate fi însă şi voluntară atunci când îşi are izvorul în voinţa părţilor. Există situaţii în care prestaţia ce formează obiectul obligaţiei este susceptibilă de împărţire, dar executarea ei nu poate fi făcută decât în întregime, deoarece părţile au convenit astfel prin voinţa lor (Trib. Bucureşti, s. a lll-a tiv., dec. nr. 597/1990, în C.P.J.C. 1990).
2. Obligaţia de a da, adică de a constitui sau transmite un drept real, nu este indivizibilă, ea nu se confundă cu obligaţia de predare a unui bun, ce nu se poate fracţiona din punct de vedere material.
Citește mai mult
Indivizibilitatea naturală se întâlneşte mai ales când este vorba de obligaţii de a face, de a pune în discuţie un bun indivizibil. Astfel, coproprietarii care au vândut un animal unei persoane (proprietatea s-a transmis din momentul convenţiei, divizibil în raport de cota lor din drept) au îndatorirea să execute obligaţia de a face indivizibil, iar creditorul poate chema în judecată pe oricare dintre ei, pentru a-i obliga să-i predea animalul (art. 1062 C. civ. 1864). Ceea ce interesează sunt raporturile dintre creditor şi debitor, nu şi cele dintre debitori. Cel care a plătit datoria în totalitate are acţiune în regres împotriva celorlalţi codebitori, pentru partea din datoria comună (CA. Craiova, s. civ., dec. nr. 582/1998).3. în cazul în care obligaţia debitorului este plurală, trebuie respectată modalitatea expres stipulată de efectuare a prestaţiilor, pentru stingerea obligaţiei. Atât timp cât nu a expirat termenul pentru prestaţia debitorului stipulată cu prioritate, creditorul nu poate solicita executarea celorlalte prestaţii (Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1012/1993, în C.P.J. 1993-1997, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 101).
4. în cazul unei obligaţii indivizibile, solidaritatea este doar rezultatul imposibilităţii de a îndeplini parţial prestaţia; această imposibilitate poate să dispară atunci când obligaţia de a face este înlocuită cu o obligaţie de plată a unei sume de bani, cu titlu de daune (Coss., s. civ., 14 martie 1933).
5. Indivizibilitatea unei obligaţii între debitori permite creditorului să urmărească, la alegerea sa, pe oricare dintre debitori, în vederea obţinerii plăţii integrale [Canadian Pacific Railway Co. c. Lefebre (C.S., 1951-02-26), SOQUIJ AZ-50303781, 1951, C.S. 338, în J.L Baudouin, Y. Renaud, op. cit., p. 2090).
Citește mai mult
datoria solidară se divide prin moştenire. Este motivul pentru care, la obligaţiile cu mai mulţi debitori, pentru a avea o siguranţă în plus, creditorii convin cu debitorii lor ca aceştia să se oblige solidar şi indivizibil (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 412).2. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că, în cazul indivizibilităţii pasive, debitorul chemat în judecată introduce în cauză pe ceilalţi debitori pentru a fi obligaţi împreună la executarea prestaţiei datorate, pe când în cazul solidarităţii pasive debitorul acţionat poate introduce în proces pe ceilalţi codebitori solidari numai pentru a se întoarce împotriva lor, pentru partea datorată de fiecare din ei. în cazul în care debitorul obligat indivizibil sau moştenitorul său a plătit în totalitate, fără a chema şi pe ceilalţi codebitori, el are acţiune în regres împotriva acestora pentru partea ce le revine din datoria comună (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 413).
► „Art. 1062. Fiecare din cei care au contractat împreună un debit nedivizibil este obligat pentru totalitate, cu toate că obligaţia nu este contractată solidar (C. civ. 1039 şi urm., 1059,1017, 1611, 1695)";
► „Art. 1063. Sunt obligaţi asemenea în tot şi erezii aceluia care a contractat obligaţia nedivizibilă (C. civ. 653, 776 şi urm., 908)";
► „Art. 1064. (1) Fiecare din erezii creditorului poate pretinde în totalitate executarea obligaţiei nedivizibile. (2) Un singur erede nu poate face remisiunea totalităţii debitului, nu poate primi preţul în locul
Citește mai mult
lucrului. (3) Dacă unul din erezi a remis singur debitul sau a primit preţul lucrului, coeredele său nu poate pretinde lucrul nedivizibil decât cu scăderea părţii eredelui, care a făcut remisiunea sau care a primit preţul (C. civ. 1034 şi urm., 1042,1049 şi urm., 1138 şi urm., 1611)".Citește mai mult
plată fracţionată. Conform art. 1490 alin. (1) noul Cod Civil: „Creditorul poate refuza să primească o executare parţială, chiar dacă prestaţia ar fi divizibilă.” Pentru discuţiile aferente calificării indivizibilităţii ca o modalitate a obiectului mai degrabă decât ca o modalitate a subiectelor, a se vedea, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 213 şi urm., nr. 188 şi urm., unde se subliniază că indivizibilitatea ţine de unitatea obiectului raportului obligaţional, mai degrabă decât de pluralitatea subiectelor sale. De asemenea, indivizibilitatea există şi dacă nu avem de a face cu o pluralitate de obiecte [cazul obligaţiei de plată nefracţionată - art. 1490 alin. (1) noul Cod Civil]. Şi în acest caz este importantă indivizibilitatea şi ea este evidentă în cazul în care debitorul obligaţiei neexecutate decedează. în acest caz, dacă avem de a face cu o indivizibilitate, obligaţia nu se poate diviza între moştenitori - încă odată rezultă că indivizibilitatea este dată de unitatea de obiect (a se vedea, în acest sens, J. Ghestin, M. Billiau, Gr. Loiseau, op. cit., p. 213 şi urni.). De altfel, chiar şi în unele abordări „subiectiviste” ale obligaţiilor indivizibile se subliniază ca acestea au un caracter hibrid (a se vedea Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, op. cit., p. 1034, nr. 1140), subliniindu-se că, deşi indivizibilitatea este dată de unitatea obiectului raportului obligaţional, totuşi specificitatea este dată de pluralitatea de subiecte din cadrul raportului care presupune o obligaţie indivizibilă. Reţinem aşadar, din această discuţic, că efectele indivizibilităţii trebuie avute în vedere chiar şi în cazul în care avem de a face cu raporturi obligaţionale cu creditor şi debitori unici, adică fară pluralitate necesară de subiecţi. A se vedea, pentru analiza acestei situaţii, M. Bacache, Indivisibilite, în Rep. civ. Dalloz, janvier 2009 (dem. mise â jour: juin 2011), nr. 56 şi urm.