Art. 1474 Noul cod civil Plata obligaţiei de către un terţ Subiectele plăţii Plata

CAPITOLUL I
Plata

SECŢIUNEA a 2-a
Subiectele plăţii

Art. 1474

Plata obligaţiei de către un terţ

(1) Creditorul este dator să refuze plata oferită de terţ dacă debitorul l-a încunoştinţat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepţia cazului în care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.

(2) În celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata făcută de un terţ decât dacă natura obligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie executată numai de debitor.

(3) Plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe seama debitorului. În acest caz, terţul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

(4) Dispoziţiile prezentului capitol privind condiţiile plăţii se aplică în mod corespunzător atunci când plata este făcută de un terţ.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1474 Noul cod civil Plata obligaţiei de către un terţ Subiectele plăţii Plata




Ionescu Mircea 23.03.2018
Bună ziua,

O restanță la întreținere, pe care o consideram abuzivă, mi-a fost plătită de cenzor fara că eu să îl mandatez.
Pot cere anularea chitanței?

Cu mulțumiri,
Mircea
Răspunde
Ion Filimon 12.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Debitorul nu poate transmite executarea obligaţiei de întreţinere părinţilor săi, fără a schimba unilateral clauzele contractului de întreţinere încheiat cu creditoarea întreţinerii. Prestarea în natură a obligaţiei de întreţinere numai de către debitorul care şi-a asumat-o prezintă două elemente care ţin de însăşi esenţa contractului de întreţinere, prestaţia de întreţinere trebuind a fi executată în natură, în condiţiile prevăzute în contract, şi personal, potrivit regulilor aplicabile obligaţiilor de a face, contractate intuitu personae. Prin urmare, mutarea debitorului
Citește mai mult într-o altă localitate nu reprezintă un caz fortuit ori de forţă majoră, sub aspectul executării prestaţiei de întreţinere, pentru a justifica o imposibilitate fortuită de executare a contractului în natură şi personal de către acesta, ci un fapt deliberat al întreţinătorului, care nu îi conferă dreptul de a schimba obiectul prestaţiei de executat, prin oferirea unei alte prestaţii decât cea avută în vedere de creditoare la încheierea contractului. Pe de altă parte, obligaţia contractuală de întreţinere fiind esenţialmente personală, debitorul nu poate substitui o altă persoană, în prestarea întreţinerii creditoarei (C.A. laşi, dec. civ. nr. 2170/2000, în M. Gaiţd, M.M. Pivniceru, Jurisprudenţa 2000).
Răspunde
Ion Filimon 12.08.2015
1. în principiu, creditorul trebuie să accepte plata oferită de terţa persoană. Principiul comportă două excepţii: a) atunci când obligaţia este de a nu face, având caracter personal evident; b) dacă creditorul justifică un interes ca plata să fie făcută neapărat şi numai de debitor, pentru că, în caz contrar, el este privat de un avantaj sau este constrâns să sufere un prejudiciu. Asemenea situaţii apar în contractele încheiate intuitu personae (de exemplu, executarea comenzii pentru un tablou de către un alt autor decât cel care a contractat executarea) (I. Turca, Noul Cod civil, p. 559).

2.
Citește mai mult Plătitorul trebuie să efectueze plata cu intenţia de a stinge datoria, şi nu din eroare. Plătitor poate fi, de exemplu, o bancă, în baza ordinului de plată emis de titularul contului sau în baza unui cec tras de acelaşi titular asupra băncii, plata făcându-se din soldul creditor al contului curent al debitorului sau din fondurile puse la dispoziţie de bancă pe baza unui contract de credit. Uneori, terţul plătitor este interesat să facă plata pentru că este garant al debitorului sau este cumpărător al unui imobil ipotecat. Chiar şi fără a explica un interes, terţul poate plăti, dacă îşi manifestă voinţa de a plăti ca gerant al afacerilor debitorului ori, pur şi simplu, de a efectua o liberalitate (Idem, p. 588).

3. în cazul în care terţul nu plăteşte în numele şi pentru debitor, nu poate beneficia de subrogaţie, decât dacă şi creditorul consimte la această subrogaţie, conform art. 1594 NCC.

4. Terţul plătitor se va subroga legal în drepturile creditorului plătit. Dacă nu a existat nicio obligaţie prealabilă a plătitorului faţă de debitor, plătitorul dispune de o acţiune cvasicontractuală de gestiune de afaceri sau de o acţiune bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză. Excepţie face situaţia în care plata s-a făcut ca donaţie indirectă (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 589).

5. Reguli specifice se aplică în cazul obligaţiei de a transfera dreptul de proprietate asupra unui lucru. Dacă transferul operează prin simplul acord al voinţelor, plata ca act juridic dispare şi obligaţia de livrare a lucrului subzistă până la executare, ca obligaţie de a face. S-ar mai putea adăuga situaţia în care creditorul acceptă darea în plată. Dacă lucrul dat în plată nu este proprietatea plătitorului, plata nu are efect de stingere a obligaţiei, fiind un act juridic nul. Plata efectuată de terţa persoană nu este condiţionată în privinţa efectelor de acceptarea creditorului, dacă nu s-a stipulat că o astfel de operaţie comportă delegaţia emisă de debitor (Ibidem).

6. Normele legale ce reglementează plata sunt supletive, astfel că părţile pot conveni şi altfel, cu respectarea condiţiilor generale pe care trebuie să le îndeplinească orice convenţie (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 312).

7. Terţul neinteresat poate face plata fie în numele debitorului, în cadrul unui contract de mandat sau în cadrul unei gestiuni de afaceri, fie în nume propriu, spre exemplu, atunci când face o liberalitate debitorului cu ceea ce acesta datora creditorului său (Ibidem).
Răspunde
Ion Filimon 12.08.2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1093. (1) Obligaţia poate fi achitată de orice persoană interesată, precum de un coobligat sau de un fidejusor. (2) Obligaţia poate fi achitată chiar de o persoană neinteresată; această persoană trebuie însă să lucreze în numele şi pentru achitarea debitorului, sau de lucrează în numele ei propriu, să nu se subroge în drepturile creditorului (C. civ. 973, 987,1094, 1106 şi urm., 1655, 1669)".
Răspunde