Art. 1475 Noul cod civil Persoanele care pot primi plata Subiectele plăţii Plata

CAPITOLUL I
Plata

SECŢIUNEA a 2-a
Subiectele plăţii

Art. 1475

Persoanele care pot primi plata

Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convenţional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanţă să o primească.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1475 Noul cod civil Persoanele care pot primi plata Subiectele plăţii Plata




Ion Filimon 12.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. în situaţia în care cumpărătorul nu a fost încunoştinţat de vânzător că mandatarul nu avea mandat general ca să încaseze preţul bunurilor vândute, vânzătorul nu poate opune cumpărătorului excepţia că mandatul împuternicitului său nu era general, ci restrâns (Cas. I, 42, mart. 6/91, B., p. 344, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. II, 2000, p. 674, apud A. Rusu, Executarea obligaţiilor, p. 17).
Răspunde
Ion Filimon 12.08.2015
1. Debitorul se consideră liberat de obligaţia pe care şi-a asumat-o prin executarea plăţii, în principal, creditorului faţă de care s-a obligat, dar şi unui reprezentant de-al său sau unei persoane desemnate de instanţă în acest scop.

2. Este recomandat ca, în împuternicire, creditorul (reprezentatul) să indice el însuşi persoana căreia urmează să i se facă plata, pentru a evita orice interpretare legată de posibilitatea împuternicitului de a indica el acea persoană, în lipsa unei împuterniciri exprese (îndrumar notarial, voi. I, p. 552).

3. Plata făcută moştenitorilor creditorului liberează
Citește mai mult pe debitor, deoarece ei sunt reprezentanţii defunctului. Fiecare moştenitor al creditorului nu poate primi decât partea sa ereditară din creanţă, deoarece creanţele se divid de drept între moştenitori din momentul deschiderii succesiunii (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. VIII, 1932, p. 51).

4. Cesionarul unei creanţe este tot un creditor, fiind succesorul particular al creditorului originar, aşa încât plata se va face în mâinile sale. Uzufructuarul poate primi, în general, singur plata capitalurilor, deoarece ţine locul proprietarului. Un mandat conceput în termeni generali conferă mandatarului dreptul de a primi plata, deoarece primirea plăţii este considerată un act de administraţie (Idem, p. 51-52).

5. Dacă creditorul este incapabil de a primi plata, el nu poate da mandat unei persoane de a primi plata creanţei sale. Creditorul poate da mandat de a primi plata unei persoane incapabile. Plata poate fi făcută şi mandatarului unei persoane care reprezintă în mod legal pe o alta, cum ar fi mandatarul unui tutore (Idem, p. 52).

6. Mandatarul va fi obligat să facă dovada că are puteri de a încasa creanţa în numele mandantului său, în caz contrar debitorul având dreptul să refuze să plătească. Debitorul trebuie să se asigure de existenţa mandatului; dacă plăteşte pe baza unui mandat fals, el, în principiu, nu este liberat (Ibidem).

7. Dacă este vorba de înscrisuri negociabile, cum sunt cambiile şi biletele la ordin, debitorul este liberat. De asemenea, este liberat, chiar în materie civilă, dacă creditorul a comis imprudenţa şi a încredinţat terţului o semnătură în alb, de care a abuzat acest terţ, cu condiţia ca instanţa să nu constate reaua-credinţă din partea debitorului sau neglijenţă nescuzabilă, respectiv dacă debitorul nu plăteşte cambia înainte de scadenţă (Ibidem).

8. Debitorul nu se poate libera făcând plata unui creditor al creditorului, fără ca acest creditor să fi fost indicat de părţi pentru a primi plata. De asemenea, debitorul nu poate plăti unei persoane care se constituie gerantul de afaceri al creditorului (Idem, p. 55).

9. Restituirea sumelor înscrise în contul curent bancar se poate face nu numai direct titularului contului, care este creditor al băncii, ci plata obligaţiei de restituire poate fi efectuată de bancă în mod valabil şi către împuternicitul desemnat de titularul contului în contractul de cont curent bancar (art. 2184-2190 NCC). Plata făcută unei terţe persoane indicate de creditor este o remitere de fonduri către terţa persoană indicată de titularul de cont bancar. Aceasta este cea mai frecventă ipoteză practică şi se realizează în cazul plăţilor prin cec bancar, prin virament bancar sau factură plătită prin cârd bancar (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 591).
Răspunde
Ion Filimon 12.08.2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1096. (1) Plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiţie sau de lege a primi pentru dânsul. (2) Plata dată aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabilă, dacă acest din urmă o ratifică sau profită de dânsa (C. civ. 1097 şi urm., 1190,1532 şi urm., 1609Ţ.
Răspunde