Art. 1472 Noul cod civil Persoanele care pot face plata Subiectele plăţii Plata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Plata
SECŢIUNEA a 2-a
Subiectele plăţii
Plata
SECŢIUNEA a 2-a
Subiectele plăţii
Art. 1472
Persoanele care pot face plata
Plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie.
| ← Art. 1471 Noul cod civil Plata obligaţiei naturale Dispoziţii... | Art. 1473 Noul cod civil Plata făcută de un incapabil... → |
|---|
1. Executarea obligaţiei se face de către debitor, ca regulă generală, de bunăvoie prin plată. Din interpretarea dispoziţiilor art. 1093 C. civ. 1864 rezultă că plata poate fi făcută de orice persoană. De la acest principiu există doar două excepţii - în cazul obligaţiilor intuita personae sau când părţile au convenit ca plata să nu fie făcută de altcineva decât debitorul. în speţă, plata a fost efectuată de reprezentantul legal al debitoarei, în numele acesteia, în condiţiile art. 1093 C. civ. 1864, chiar dacă nu s-a făcut nicio menţiune în acest sens (I.C.C.J., s. com., dec.
Citește mai mult
nr. 52/2003).2. în cazul când o obligaţie de a face nu e de o astfel de natură specială, încât să fi fost contractată numai în vederea îndeplinirii chiar de persoana obligată, achitarea acestei obligaţii se poate face valabil, pe temeiul prescripţiilor art. 1093 şi art. 1094 C. civ. 1864, şi de o persoană străină, care are interes ca plata să se facă la termen (Cos. /, 359/1921, în C. Hamangiu, N. Georgean, Codul civil adnotat, voi. II, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2000, p. 671).
3. Obligaţia de întreţinere are caracter strict personal, neputând fi transmisă altei persoane. Contractul prin care o persoană înstrăinează un bun al său în schimbul obligaţiei luate de către dobânditor de a o întreţine este un contract nenumit, prin care se creează o obligaţie de a face, strict personală, care nu poate fi transmisă altei persoane. în cazul în care debitorul obligaţiei de întreţinere nu-şi îndeplineşte îndatoririle ce şi-a luat, creditorul obligaţiei este îndreptăţit să ceară rezilierea convenţiei (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1114/1976, în I.G. Mihuţă, Repertoriu 1975-1980, p. 92). Notă. în prezent, noul Cod civil reglementează contractul de întreţinere în art. 2254-2263, care devine, astfel, contract numit. Deşi noul Cod civil nu conţine precizări exprese în ceea ce priveşte natura intuitu personae a contractului de întreţinere, acesta continuă să aibă caracter personal, decurgând din specificul obligaţiei de întreţinere şi îngrijire, care implică relaţii apropiate între părţi şi presupune existenţa încrederii întreţinutului în debitor; indirect, dispoziţiile art. 2259 NCC - „Protecţia creditorilor părţilor" - fac referire şi la acest aspect: „Caracterul personal al contractului de întreţinere nu poate fi invocat de părţi pentru a se opune acţiunii în revocarea contractului sau acţiunii oblice introduse pentru executarea sa". De asemenea, art. 2263 NCC stabileşte expres sancţiunea pentru neexecutarea fără justificare a obligaţiilor în cazul contractului de întreţinere, care este rezoluţiunea.
2. Astfel, plata poate fi efectuată de către debitor, cum se întâmplă de obicei, sau de orice persoană interesată, cum ar fi un codebitor, sau un fidejusor, sau dobânditorul unui imobil ipotecat; în sfârşit, plata mai poate fi efectuată şi de orice persoană neinteresată, lucrând în numele debitorului sau în nume personal (C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Băicoianu, op.
Citește mai mult
cit., voi. II, p. 371).3. în caz de pluralitate de debitori, fiecare sau oricare dintre ei poate fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, tot aşa cum prestarea întreţinerii de către oricare dintre ei este liberatorie pentru toţi. în caz de pluralitate de creditori, obligaţia de întreţinere nu este considerată ca fiind îndeplinită dacă nu s-a executat, integral, faţă de toţi creditorii. Ca o consecinţă a indivizibilităţii, neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte (pentru cota-parte din bun ce a aparţinut creditorului faţă de care obligaţia nu a fost executată) (A. Rusu, Executarea obligaţiilor. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 15).