Art. 1486 Noul cod civil Obligaţia de a da bunuri de gen Condiţiile plăţii Plata

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL I
Plata

SECŢIUNEA a 3-a
Condiţiile plăţii

Art. 1486

Obligaţia de a da bunuri de gen

Dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vor fi predate. El nu este însă liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie.

← Art. 1485 Noul cod civil Obligaţia de a preda un bun...  Art. 1487 Noul cod civil Obligaţia de a constitui o garanţie... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1486 Noul cod civil Obligaţia de a da bunuri de gen Condiţiile plăţii Plata




Ion Filimon 12.08.2015
1. Atunci când obiectul obligaţiei de a da îl constituie un bun de gen, dreptul de proprietate se va transmite numai la momentul individualizării bunului, operaţie care şi ea presupune un fapt personal, o activitate din partea debitorului. în acest caz creditorul poate alege între mai multe posibilităţi: a) să ceară executarea silită în natură atunci când acest lucru este cu putinţă; de exemplu, debitorul are o cantitate de bunuri generice, dar refuză individualizarea şi predarea; b) să achiziţioneze cantitatea de bunuri ce formează obiectul obligaţiei din altă parte, pe contul debitorului,
Citește mai mult urmând a recupera preţul prin executarea silită asupra bunurilor debitorului; c) să accepte executarea prin echivalent, adică plata de despăgubiri. Evident, creditorul va alege soluţia cea mai convenabilă pentru el (C. Stâtescu, C. Bîrscrn, TGO, p. 414-415).

2. Când obiectul obligaţiei de a da este o cantitate de bunuri de gen, debitorul nu poate fi liberat de predare prin pieirea sau stricăciunea lor, deoarece genera non pereunt. Cât priveşte calitatea bunurilor ce trebuie predate, dacă ea nu este stabilită prin convenţia părţilor, bunurile trebuie să fie de o calitate mijlocie (art. 1103 C. civ. 1864) (Idem, p. 405-406).

3. în cazul când lucrul care face obiectul obligaţiei de a da este determinat numai în specie, creditorul poate fi autorizat de justiţie, prin aplicaţia dispoziţiilor art. 1077 C. civ. 1864 (art. 1528 NCC, n.n.], ca să-şi procure lucrul cu cheltuiala debitorului. în acest caz, dacă creditorul o cere, justiţia nu are facultatea, ci obligaţia de a ordona executarea cu cheltuiala debitorului. Dacă însă lucrul care face obiectul obligaţiei de a da şi care este determinat numai în specie este constituit din producte sau mărfuri care au un curs determinat, justiţia va putea obliga pe debitor să plătească, cu titlu de daune-interese, diferenţa între preţul de cumpărare şi cursul obiectelor cumpărate în ziua fixată pentru predare (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. VIII, 1932, p. 4).
Răspunde
Ion Filimon 12.08.2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1103. Dacă datoria este un lucru determinat numai prin specia sa, debitorul, ca să se libereze, nu este dator a-l da de cea mai bună specie, nici însă de cea mai rea".
Răspunde