Art. 1489 Noul cod civil Dobânzile sumelor de bani Condiţiile plăţii Plata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Plata
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţiile plăţii
Plata
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţiile plăţii
Art. 1489
Dobânzile sumelor de bani
(1) Dobânda este cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
(2) Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci când sunt cerute în instanţă. În acest din urmă caz, dobânzile curg numai de la data cererii de chemare în judecată.
| ← Art. 1488 Noul cod civil Obligaţia de a da o sumă de bani... | Art. 1490 Noul cod civil Plata parţială Condiţiile plăţii Plata → |
|---|
1. în materie comercială, legea prezumă, în cazul neexecutării unei obligaţii ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosinţă a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu, constând în dobânda datorată pe perioada neachitării debitului. Potrivit art. 43 C. corn., debitorul se află de drept în întârziere din momentul în care obligaţia a devenit exigibilă. Coroborând dispoziţiile art. 43 C. corn. cu cele ale art. 1088 C. civ. 1864 [art. 1535 NCC, n.n.], dobânzile se pot solicita cu titlu de daune-interese moratorii pentru neexecutarea obligaţiei, deoarece, dacă debitorul nu
Citește mai mult
plăteşte suma datorată la termen, înseamnă că acesta o foloseşte în interes propriu şi, deci, că se îmbogăţeşte fără justă cauză în detrimentul creditorului. în plus, aceste daune sunt datorate, potrivit textelor legale precizate, fără ca creditorul să fie ţinut să justifice vreo pagubă (C.SJ., s. corn., dec. nr. 1188/2003). Notă. Art. 43 C. corn. a fost abrogat prin art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011; art. 1523 NCC prevede cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere.2. Acordarea despăgubirilor este pretinsă în temeiul art. 43 C. corn., ce prevede că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua în care devin exigibile. Referitor la acest aspect, s-a constatat însă că despăgubirile menţionate au fost pretinse pentru prima oară abia în faţa instanţei de recurs. Potrivit principiului disponibilităţii, debitoarea, chiar dacă este în culpă pentru întârzierea decontării preţului, nu mai poate fi obligată la despăgubirile prevăzute de art. 43 C. corn., deoarece creditoarea le-a solicitat tardiv, în ultima fază procedurală, şi nu în faţa instanţei de fond (C.S.J., s. com., dec. nr. 2271/1997, în B.J. - Bază de date).
2. în ceea ce priveşte
Citește mai mult
cazurile în care se poate datora dobândă, o primă ipoteză este aceea în care dobânda reprezintă suma de bani pe care debitorul trebuie să o plătească creditorului, deoarece, în mod temporar, i-a folosit capitalul, fiind un echivalent al folosinţei capitalului. Aceasta este o dobânda remuneratorie, are natura de fructe civile, în sensul art. 523 C. civ. 1864, de produs al banilor, care vine să se adauge activului patrimonial al creditorului, sporind averea acestuia şi se întâlneşte în materia împrumutului cu dobândă, a operaţiunilor de credit. 0 altă situaţie este aceea în care dobânda reprezintă suma de bani pe care trebuie să o plătească debitorul creditorului pentru acoperirea prejudiciului cauzat acestuia prin neexecutarea obligaţiei pecuniare. Această dobândă are caracter reparatoriu, de despăgubire, de dauna şi este menită să diminueze pasivul patrimonial al creditorului, menţinând constantă, reîntregind averea creditorului. Este situaţia consacrată de dispoziţiile art. 1088 C. civ. 1864 [art. 1535 NCC, n.n.J. în a treia accepţiune, rămasă izolată, prin dobândă s-ar înţelege suma de bani reprezentând beneficiul nerealizat corespunzător prejudiciului efectiv suferit. Aceasta s-ar exprima prin aplicarea cuantumului dobânzii legale la valoarea în bani a prejudiciului efectiv produs, calculându-se pentru intervalul de timp cuprins între momentul producerii prejudiciului şi cel al rămânerii definitive a hotărârii prin care se obligă la acoperirea acestuia. Astfel, daunele-interese compensatorii ar fi formate din contravaloarea prejudiciului efectiv şi din beneficiul nerealizat, calculat invariabil prin aplicarea cuantumului dobânzii legale (M. Dumitru, Regimul juridic al dobânzii legale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 63-64).3. O.G. nr. 13/2011, care a abrogat O.G. nr. 9/2000, modificată prin art. 197 din Legea nr. 71/2011, consacră, de asemenea, principiul libertăţii contractuale în ceea ce priveşte stabilirea nivelului dobânzii, actul normativ distingând între dobânda remuneratorie şi cea penalizatoare. Astfel, dobânda remuneratorie reprezintă dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii scadenţei, iar dobânda penalizatoare este definită ca fiind dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da suma de bani pentru neîndeplinirea acestei obligaţii la scadenţă.
4. Prin dobânda se înţeleg nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului [art. 1 alin. (5) din O.G. nr. 13/2011, care reia dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 9/2000).
5. Prin această definiţie (prevăzută de art. 6 din O.G. nr. 9/2000, n.n.) apreciem că intenţia legiuitorului a fost aceea de a include în sfera dobânzii, pe lângă sumele de bani datorate cu acest titlu, şi alte prestaţii pe care creditorul sau părţile, dându-le altă denumire, nu le includeau în valoarea dobânzii, reuşind astfel să eludeze dispoziţiile referitoare la plafonarea dobânzii convenţionale, acolo unde este cazul, sau să inducă în eroare debitorii în legătură cu valoarea reală a dobânzii ori cu costul efectiv al creditului. Se exclude, astfel, posibilitatea prevederii unor „comisioane" pentru acordarea sau prelungirea creditului ori a unor cheltuieli care nu sunt necesare ori sunt disproporţionat de mari faţă de serviciile prestate efectiv sau a unor „cheltuieli" ale creditorului, a unei participări la beneficiile societăţii sau la profitul care ar rezulta în urma operaţiunii comerciale efectuate cu sumele de bani împrumutate ori efectuarea unui serviciu; în realitate, toate acestea sunt dobânzi deghizate, care duc la existenţa unei dobânzi efective mult mai mari decât cea prevăzută în contract şi care de multe ori depăşeşte limitele prevăzute de lege. în acest context, este necesară intervenţia legiuitorului fie pentru a preciza şi în teza a doua a art. 6 din O.G. nr. 9/2000 că este vorba tot de sume de bani, fie pentru a fi mult mai explicit, detaliind definiţia dobânzii, fie oferind criterii absolut necesare de cuantificare; astfel încât rămâne ca, de regulă, în aplicarea principiului general conţinut în art. 969 alin. (1) C. civ. 1864, părţile să evalueze în mod convenţional „dobânda" constând într-o prestaţie de a face sau a nu face, atunci când nu există criterii obiective de evaluare. Este de dorit, de asemenea, ca această evaluare să îmbrace forma scrisă, pentru a putea servi ca mijloc de probă într-un eventual proces, avându-se, bineînţeles, în vedere cuantumul la care se va ajunge prin evaluare, care nu trebuie să depăşească maximul dobânzii convenţionale prevăzut de lege de la data încheierii contractului (M. Dumitru, op. cit., p. 67).
6. în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
7. în raporturile care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) NCC: a) rata dobânzii legale remuneratorii este egală cu rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României; b) rata dobânzii legale penalizatoare este egală cu rata dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale; c) rata dobânzii convenţionale se poate stabili liber prin convenţia părţilor, nefiind limitat cuantumul prin vreun text legal.
8. în raporturile care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) NCC: a) rata dobânzii legale remuneratorii sau penalizatoare se calculează în modalitatea sus-menţionată, după caz, diminuată cu 20%; b) rata dobânzii convenţionale, conform art. 5, este limitată în acest caz la dobânda legală majorată cu 50%, orice clauză care încalcă aceste dispoziţii fiind nulă de drept. în acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală. Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării.
9. Spre exemplu, luând ca ipoteză de lucru o dobândă de referinţă a Băncii Naţionale a României (deci o dobândă legală remuneratorie) de 7% pe an, ar rezulta o dobândă legală penalizatoare de 11% pe an pentru raporturile juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, respectiv o dobândă legală penalizatoare de 8,8% pe an pentru raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ.
10. Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.
11. Este reglementată şi situaţia raporturilor juridice cu element de extraneitate, prevăzându-se că, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală (inclusiv cea penalizatoare) este de 6% pe an (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 198).
12. în situaţia în care există dispoziţii speciale în convenţii internaţionale la care România este parte, cu privire la cuantumul dobânzii legale, se vor aplica acestea. De exemplu, potrivit art. 47 din Regulile uniforme privind contractul de transport internaţional feroviar al mărfurilor şi art. 27 din Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele, dobânda la despăgubirile plătite de cărăuş este plafonată la 5% pe an, convenţiile stabilind şi reguli speciale privind data la care aceasta devine exigibilă (M. Dumitru, op. cit., p. 80).
13. Părţile trebuie stabilească dobânda prin act scris; în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală. Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi.
14. în ceea ce priveşte alin. (2) al art. 1489 NCC, în primele două cazuri, anatocismul se produce chiar de la scadenţă, pe când în ultimul caz, dobânzile curg numai din momentul cererii de chemare în judecată.
15. Pe temeiul art. 1489 alin. (2) NCC, dobânzile scadente anterior introducerii cererii de chemare în judecată sunt şi ele purtătoare de dobânzi penalizatoare de la data sesizării instanţei (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 197).
Legislaţie conexă: O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală
Citește mai mult
remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (M. Of. nr. 607/2011).Prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 care a abrogat Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 modificată prin art. 197 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, se consacră de asemenea principiul potrivit căruia părţile sunt libere să stabilească în convenţii nivelul dobânzii. Textul citat distinge între:
– dobânda remuneratorie, definită ca fiind dobânda datorată de debitorul
Citește mai mult
obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei; şi– dobânda penalizatoare, definită ca fiind dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti, pentru neîndeplinirea obligaţiei respective, la scadenţă.
Prin noţiunea de „dobândă” nu se înţelege doar sumele socotite în bani, cu acest titlu, ci şi alte prestaţii cu orice titlu sau denumire la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei capitalului.
Dacă obligaţia este purtătoare de dobânzi (remuneratorii şi/sau penalizatoare), se va plăti dobânda legală doar dacă părţile nu au stabilit expres, prin convenţia lor, nivelul dobânzii.
A) În raporturile care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ:
– rata dobânzii legale remuneratorii este egală cu rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;
– rata dobânzii legale penalizatoare este egală cu rata dobânzii de referinţă plus 4 procente;
– rata dobânzii convenţionale se poate stabili liber prin convenţia părţilor, nefiind limitat cuantumul prin vreun text legal.
B) În raporturile care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ:
– rata dobânzii legale remuneratorii sau penalizatoare se calculează în modalitatea mai sus menţionată, după caz, diminuată cu 20%;
– rata dobânzii convenţionale, conform art. 5, este limitată în acest caz la dobânda legală majorată cu 50%, orice clauză care încalcă aceste dispoziţii fiind nulă de drept.
Prin acest text s-a instituit o sancţiune drastică pentru cazul în care s-ar stipula o asemenea clauză, creditorul fiind decăzut din dreptul de a pretinde dobânda.
Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la nivelul dobânzii legale de la data stipulării.
În raporturile juridice cu element de extraneitate la care este aplicabilă legea română, iar plata se face în moneda străină, dobânda legală este de 6% pe an.