Art. 1539 Noul cod civil Cumulul penalităţii cu executarea în natură Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent
Art. 1539
Cumulul penalităţii cu executarea în natură
Creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei.
| ← Art. 1538 Noul cod civil Clauza penală Executarea prin... | Art. 1540 Noul cod civil Nulitatea clauzei penale Executarea... → |
|---|
1. Daunele cominatorii nu se acordă când este posibilă executarea obligaţiilor în natură, pe cale silită, prin intermediul executorilor judecătoreşti, sau de către creditor pe contul debitorului. De asemenea, acestea nu se acordă când refuzul debitorului de a executa este clar exprimat, situaţie în care instanţa judecătorească va stabili direct despăgubirea pentru prejudiciul suferit de către creditor (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1322/2009).
2. Dacă prejudiciul suferit de creditor a fost acoperit prin plata daunelor-interese, contractul de antrepriză fiind reziliat, debitorul nu
Citește mai mult
mai poate fi obligat la executarea în natură a obligaţiei asumate, respectiv efectuarea lucrărilor de remediere (Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com.,2. Articolul 1539 prevede interdicţia cumulului celor două alternative ale creditorului, executarea în natură şi penalitatea. Aşadar, regula este că nu i se permite cumulul creditorului, în sensul de a executa silit obligaţia principală în natură şi penalitatea în forma plăţii unei sume.
Citește mai mult
Totuşi, dacă părţile au stabilit un loc şi un timp pentru executarea obligaţiei principale, iar penalitatea s-a stipulat pentru neexecutarea obligaţiei principale la timpul sau la locul stabilit, se permite creditorului să cumuleze executarea silită a obligaţiei principale şi executarea silită a penalităţii, dacă creditorul nu renunţă voluntar la dreptul de a cumula executările sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei principale (/. Turca, Noul Cod civil, p. 633).3. Aşa cum am mai putut constata, în cazul neexecutării contractului, clauza penală poate fi cumulată în acelaşi timp sau succesiv cu rezoluţiunea contractului principal; această posibilitate nu contravine coerenţei interne a contractului. Soluţia însă este diferită atunci când creditorul solicită executarea în natură a obligaţiei contractuale principale; creditorul nu poate cumula solicitarea de executare silită în natură a obligaţiei principale cu executarea clauzei penale stipulate pentru neexecutarea contractului; executarea în natură şi pedeapsa pentru neexecutare sunt două prerogative incompatibile şi inconciliabile. Soluţia contrară ar fi de natură a rupe coerenţa internă a contractului. De la regula noncu-mulului face excepţie clauza penală stipulată pentru cauză de întârziere în executare sau pentru executarea obligaţiei principale într-un alt loc decât cel stabilit; în cele două situaţii, finalitatea clauzei penale nu este aceea de a sancţiona neexecutarea obligaţiei principale, ci doar întârzierea în executare sau, după caz, executarea într-un alt loc decât cel stabilit a respectivei obligaţii principale. Prin urmare, este în logica lucrurilor ca ea să poată fi solicitată şi executată simultan sau succesiv în cumul cu executarea în natură a prestaţiilor care fac obiectul obligaţiei principale, datorate de debitor (L. Pop, loc. cit., p. 20-21).
4. Este necesar de a şti dacă creditorul poate obţine de la debitor atât dobânda legală, cât şi penalităţile de întârziere în cazul neexecutării la termen a unei obligaţii pecuniare. Credem că răspunsul este negativ, cu argumentul că penalităţile de întârziere au aceeaşi natură ca şi dobânda legală, adică sunt daune-interese pentru întârziere, numai că sunt evaluate anticipat de către părţi în cuprinsul unei clauze penale şi, în consecinţă, nu se pot cumula, nici în materie civilă, nici în materie comercială, deoarece ar exista o dublă reparaţie pentru aceeaşi faptă. în această situaţie se va datora penalitatea, deoarece exprimă voinţa părţilor. Cu privire la aspectul în discuţie, s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XI/2005 (M. Of. nr. 123/2006), în soluţionarea unui recurs în interesul legii privind aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 9/2000, statuând că este nelegală clauza prin care se stabileşte obligaţia restituirii la scadenţă a sumei împrumutate, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, spiritul acestei decizii în interesul legii fiind acela de a interzice cumulul dobânzilor - legale sau convenţionale - cu penalităţile pentru întârzierea în executarea obligaţiilor băneşti (M. Dumitru, Regimul juridic ol dobânzii legale, p. 121-122).