Art. 1536 Noul cod civil Daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent
Art. 1536
Daunele moratorii în cazul obligaţiilor de a face
În cazul altor obligaţii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere dă întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legală, calculată de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligaţiei, cu excepţia cazului în care s-a stipulat o clauză penală ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligaţiei.
| ← Art. 1535 Noul cod civil Daunele moratorii în cazul... | Art. 1537 Noul cod civil Dovada prejudiciului Executarea prin... → |
|---|
1. Potrivit dispoziţiilor art. 580J alin. (1) teza I C. proc. civ., dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Textul de lege evocat este inclus în procedura executării silite, în faza a doua a procesului, conferind creditorului dreptului de a sesiza instanţa de executare, cu obligarea debitorului la plata unei amenzi civile în favoarea statului, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Prin urmare, procedura de
Citește mai mult
soluţionare se face de către instanţa de executare, care apreciază asupra cererii creditorului, formulată în condiţiile alin. (1) al art. 580* C. proc. civ., prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor; încheierea este executorie de drept şi se comunică din oficiu organelor fiscale competente, pentru executarea silită, conform normelor Codului de procedură fiscală (art. 733 C. proc. civ.). Aşa fiind, textul de lege invocat instituie procedura ce permite ca debitorul unei obligaţii de a face sau de a nu face, la care se referă un titlu judecătoresc, să fie constrâns să îndeplinească acea obligaţie fie el însuşi, fie alte persoane pe cheltuiala sa (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1848/2009).2. întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituţionalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligaţii intuitu personae să o execute în natură. Ca urmare, în Codul de procedură civilă a fost introdus art. 580}, prin al cărui prim alineat se stabileşte că, în cazul în care debitorul unei astfel de obligaţii nu şi-o îndeplineşte, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizării de către creditor a instanţei, prin obligarea la plată, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere indirectă a debitorului, prin intermediul patrimoniului său, pentru a executa în natură obligaţia cu caracter strict personal pe care şi-a asumat-o, constrângere ce se exercită însă în cadrul unei proceduri execuţionale. împrejurarea că în cuprinsul art. 580‘ C. proc. civ. nu se menţionează că debitorul trebuie mai întâi somat şi după aceea se poate cere aplicarea amenzii cominatorii se explică prin dorinţa legiuitorului de a evita repetabilitatea inutilă, în condiţiile în care o astfel de menţiune este înscrisă în art. 387 din acest cod, ce are caracter de normă generală pentru întreaga materie a executării silite, în art. 572, ce are caracter de normă generală în materie de predare silită a bunurilor şi executare silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face, precum şi în art. 580? din acelaşi cod, ce are un astfel de caracter faţă de textele prin care este reglementată executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face. La redactarea art. 894 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a considerat ca fiind preferabil să arate în cuprinsul textului că este necesar să se comunice debitorului încheierea de încuviinţare a executării şi numai în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, obligaţia intuitu personae poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi judiciare de către instanţa de executare. Astfel, amenda civilă prevăzută de dispoziţiile art. 580J C. proc. civ. poate fi aplicată debitorului unei obligaţii de a face cu caracter strict personal doar în cadrul procedurii execuţionale ce debutează prin încuviinţarea executării silite în condiţiile art. 3731 C. proc. civ., urmată de somaţia prevăzută de art. 387, art. 572 şi art. 580? C. proc. civ. (I.C.C.J., S.U., dec. nr. 3/2011, M. Of. nr. 372/2011).
2. Regula este supletivă, părţile putând conveni printr-o clauză penală asupra cuantumului acestor penalităţi; dobânda legală se va aplica doar în lipsa unei astfel de clauze (îndrumar notarial, voi. I, p. 571).
3. Atât în cazul obligaţiilor băneşti, cât şi al celorlalte obligaţii, creditorul poate să facă dovada că a suferit un prejudiciu mai mare decât suma rezultată din evaluarea legală, caz
Citește mai mult
în care el are dreptul să obţină repararea integrală a acestuia. Dacă nu face o asemenea dovadă şi dacă părţile nu au stipulat în contract o dobândă remuneratorie mai mare decât dobânda legală sau, după caz, o clauză penală, atunci creditorul este îndreptăţit să pretindă dobânda legală, cu titlu de despăgubiri moratorii, fiind deci vorba de o evaluare legală a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de către debitor (6. Boroi, L. Stanciulescu, Instituţii, p. 197).– daunele interese pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de a face sunt egale cu dobânda legală;
– ele curg de la data scadenţei obligaţiei, calculul făcându-se asupra echivalentului în lei al obligaţiei;
– regula este supletivă, părţile putând conveni printr-o clauză penală asupra cuantumului acestor penalităţi;
– dobânda legală se va aplica doar în lipsa unei astfel de clauze.