Art. 1544 Noul cod civil Arvuna confirmatorie Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor

CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor

SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent

Art. 1544

Arvuna confirmatorie

(1) Dacă, la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de bani sau alte bunuri fungibile, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestaţiei datorate sau, după caz, restituită.

(2) Dacă partea care a dat arvuna nu execută obligaţia fără justificare, cealaltă parte poate declara rezoluţiunea contractului, reţinând arvuna. Atunci când neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluţiunea contractului şi poate cere dublul acesteia.

(3) Creditorul obligaţiei neexecutate poate însă opta pentru executare sau pentru rezoluţiunea contractului şi repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1544 Noul cod civil Arvuna confirmatorie Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor




Ion Filimon 13.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Noţiunea de arvună folosită în cuprinsul art. 1298 C. civ. 1864 are semnificaţia unei sume de bani sau a unui bun mobil, remisă în momentul încheierii unui contract, fie pentru a marca, în mod ferm, încheierea actului juridic, fie pentru a permite oricăreia dintre părţile contractante să-şi retragă ulterior consimţământul dat. Calificarea unei sume de bani ca fiind arvună sau parte din preţ determină efecte juridice diferite, în temeiul art. 1298 C. civ. 1864, numai arvuna urmând să fie restituită „îndoit" creditorului obligaţiei neexecutate. Având în vedere caracterul
Citește mai mult sancţionator al unei clauze de arvună şi în lipsa unor criterii legale de diferenţiere a acesteia de sume ce pot constitui parte din preţ, pentru a califica o sumă de bani ca fiind plătită cu titlu de arvună, este necesar ca această calificare să rezulte din intenţia părţilor, din manifestarea lor de voinţă în acest sens (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 6360/2009).
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
1. Arvuna este suma de bani pe care una dintre părţi (cumpărătorul) o dă celeilalte părţi la încheierea unui contract sau a unui antecontract, urmând ca, în ipoteza nerealizării raportului juridic obligaţional din culpa uneia dintre părţi, partea în culpă (dacă este cumpărătorul) să piardă această sumă în favoarea celeilalte, respectiv să o restituie îndoit (dacă cel vinovat este vânzătorul). Este necesar ca arvuna să fie stipulată în mod expres, întrucât, în caz contrar, suma respectivă este considerată ca având caracterul unei executări parţiale (cu semnificaţia de acont sau de avans de
Citește mai mult preţ). Totodată, arvuna reprezintă convenţia accesorie contractului de vânzare-cumpărare, în virtutea căreia cumpărătorul avansează, la încheierea contractului, o sumă de bani vânzătorului, sumă care, de regulă, reprezintă o parte din preţ şi pe care o pierde în favoarea acestuia din urmă atunci când contractul nu se execută din culpa sa sau pe care vânzătorul, având-o primită, este obligat să o restituie îndoit, dacă el se află în culpă cu privire la neexecutarea contractului (M.N. Costin, C.M. Costin, op. cit., p. 57-58).

2. Ca regulă, în dreptul civil român, clauza de arvună are caracter confirmator. Excepţie face doar ipoteza când părţile au stipulat contrariul. Partea care nu este în culpă are libertatea să pretindă fie executarea silită a contractului, fie să se prevaleze de clauza de arvună şi, după caz, să păstreze suma primită sau să pretindă înapoierea ei în valoare îndoită. Partenerii contractuali pot însă conferi arvunei şi caracterul unei clauze de dezicere, adică de desfiinţare a contractului prin voinţa uneia dintre ele, cu pierderea arvunei sau, după caz, cu restituirea dublului acesteia, fără ca cealaltă parte să pretindă executarea. Acest caracter este derogatoriu şi de aceea trebuie anume specificat în convenţie, întrucât, în absenţa manifestării exprese şi clare de voinţă, nu se poate prezuma intenţia părţilor de a deroga de la principiul nerevocabilităţii contractului prin manifestarea unilaterală de voinţă a uneia dintre părţi. în ambele ipoteze, arvuna îndeplineşte şi funcţia unei clauze penale, deoarece trebuie privită şi ca un mod aparte de evaluare anticipată a cuantumului daunelor-interese compensatorii datorate în caz de neexecutare culpabilă a contractului. Convenţia accesorie de arvună rămâne ineficientă din punct de vedere juridic în următoarele situaţii: când executarea contractului devine imposibilă fără culpa vreuneia dintre părţi; dacă părţile de comun acord reziliază contractul; dacă contractul este lovit de nulitate. în toate aceste cazuri arvuna primită se restituie. Atunci când contractul se execută în natură şi întocmai, arvuna primeşte semnificaţia de parte integrantă a prestaţiei asumate de partea care a dat-o (Ibidem).

3. Arvuna confirmatorie este acea clauză convenţională potrivit căreia părţile, fără a stipula expres o clauză de dezicere, convin ca una dintre ele să plătească celeilalte o sumă de bani (sau alte bunuri fungibile) care, în caz de executare a obligaţiei, fie se va imputa asupra prestaţiei datorate, fie va fi restituită. Prin urmare, arvuna acţionează ca o garanţie a executării obligaţiei. Plata acesteia nu este prin ea însăşi o prestaţie principală convenită de părţi, ci o prestaţie cu caracter accesoriu, care, în funcţie de convenţia părţilor, poate fi imputată sau nu asupra prestaţiei principale, principiul fiind acela că se restituie în cazul în care contractul încetează din cauze care nu atrag răspunderea vreuneia dintre părţi. în cazul arvunei confirmatorii, neexecutarea fără justificare poate atrage declararea rezoluţiunii, care are ca efect fie reţinerea arvunei, fie plata dublului acesteia (îndrumar notarial, voi. I, p. 574-575).

4. Arvuna se deosebeşte de clauza penală, între altele, prin aceea că este dată celeilalte părţi în momentul încheierii contractului. Primirea sau darea arvunei nu determină renunţarea la celelalte mijloace de remediere a neexecutării contractului. Denunţarea contractului ca urmare a neexecutării este o formă de rezoluţiune extrajudiciară. Fiind o simplă facultate, partea beneficiară poate renunţa la invocarea pactului de arvună şi poate folosi mijloacele de drept comun fie pentru a obţine executarea în natură, fie pentru a obţine rezoluţiunea contractului şi executarea prin echivalent (Proiect 2004).

5. Tot despre o evaluare convenţională şi anticipată a despăgubirilor este vorba şi în cazul arvunei „confirmatorii". Există însă o particularitate semnificativă, în sensul că, potrivit art. 1544 alin. (3) NCC, creditorul obligaţiei neexecutate poate opta nu numai între executarea în natură sau declararea rezoluţiunii contractului cu reţinerea arvunei (ori, după caz, solicitarea dublului arvunei), ci şi pentru rezoluţiunea contractului cu repararea prejudiciului potrivit dreptului comun (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 196).
Răspunde
andreea dutu 1.11.2012
Dreptul de a pretinde arvuna este inclus în categoria drepturilor de creanţă accesorii la fel ca şi dreptul creditorului de a pretinde de la debitor dobânda aferentă creanţei principale, dreptul născut din convenţia accesorie numită clauză penală, dreptul subiectiv care izvorăşte din fidejusiune etc.
Răspunde