Art. 1579 Noul cod civil Opozabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţe Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL I
Cesiunea de creanţă

SECŢIUNEA 1
Cesiunea de creanţă în general

Art. 1579

Opozabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţe

Cesiunea unei universalităţi de creanţe, actuale sau viitoare, nu este opozabilă terţilor decât prin înscrierea cesiunii în arhivă. Cu toate acestea, cesiunea nu este opozabilă debitorilor decât din momentul comunicării ei.

← Art. 1578 Noul cod civil Comunicarea şi acceptarea cesiunii...  Art. 1580 Noul cod civil Comunicarea odată cu cererea de... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1579 Noul cod civil Opozabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţe Cesiunea de creanţă în general Cesiunea de creanţă




Ion Filimon 13.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Cesiunea de creanţă nenotificată debitorului cedat, chiar dacă este menţionată în Arhivă, nu îi este opozabilă acestuia (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2868/2005).
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
1. Regulile Noului Cod civil în privinţa cesiunii de creanţă nu se aplică acelei creanţe cuprinse în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal Jart. 1566 alin. (2)], dar se aplică universalităţii de creanţe, această transmisiune fiind una cu titlu particular.

2. Legea impune condiţii suplimentare de opozabilitate a cesiunii, respectiv: în privinţa unora dintre terţi (cesionarii succesivi şi creditorii cedentului), cesiunea trebuie înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare; în privinţa celorlalţi (debitorii), cesiunea trebuie comunicată.

3. Se impune ca
Citește mai mult opozabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţe să fie asigurată prin înscrierea acesteia la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. Această măsură se justifică prin aceea că cesiunea unei universalităţi de creanţe este, cel mai adesea, o operaţiune de finanţare garantată şi, în general, nu este comunicată debitorilor cedaţi decât la apariţia unui caz de neexecutare (Proiect 2004).

4. Legea nu stabileşte clar dacă, pentru opozabilitatea faţă de debitorii cedaţi, trebuie îndeplinită atât procedura înscrierii în arhivă, cât şi comunicarea cesiunii sau este suficientă numai aceasta din urmă. Apreciem că legea trebuie interpretată în sensul că sunt cerute ambele proceduri (din interpretarea gramaticală a expresiei „cu toate acestea"), iar în mod practic, oricum vor fi îndeplinite ambele proceduri, având în vedere că cesionarul va urmări deplina opozabilitate faţă de toţi terţii a cesiunii.
Răspunde