Art. 1595 Noul cod civil Subrogaţia consimţită de debitor Subrogaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Subrogaţia
Subrogaţia
Art. 1595
Subrogaţia consimţită de debitor
(1) Subrogaţia este consimţită de debitor atunci când acesta se împrumută spre a-şi plăti datoria şi, pe această cale, transmite împrumutătorului drepturile creditorului faţă de care avea datoria respectivă.
(2) Subrogaţia este valabilă numai dacă actul de împrumut şi chitanţa de plată a datoriei au dată certă, în actul de împrumut se declară că suma a fost împrumutată spre a se plăti datoria, iar în chitanţă se menţionează că plata a fost făcută cu banii împrumutaţi de noul creditor.
(3) Subrogaţia consimţită de debitor are loc fără consimţământul creditorului iniţial, în lipsă de stipulaţie contrară.
| ← Art. 1594 Noul cod civil Subrogaţia consimţită de creditor... | Art. 1596 Noul cod civil Subrogaţia legală Subrogaţia → |
|---|
1. Pentru a se invoca cu succes o subrogaţie convenţională, nu este suficient ca în actul de împrumut să se arate destinaţia banilor, ci mai trebuie ca în chitanţele de plată, obţinute de la creditorii satisfăcuţi, să se facă menţiune că într-adevăr banii împrumutaţi au servit pentru acest sfârşit (C.A. Bucureşti, 30 aprilie 1882, apud C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. II, p. 665, nr. 2).
2. Pentru validitatea subrogaţiei convenţionale, efectuată de debitor, art. 1107 C. civ. 1864 (în prezent art. 1595 alin. (2) NCC - s.n.] cere, spre salvgardarea intereselor terţilor, ca
Citește mai mult
din actul de împrumutare şi din chitanţă, să rezulte faptul important pentru noul creditor că cu banii săi s-a plătit creditorul în drepturile căruia intră. Astfel există subrogaţie în favoarea împrumutătorului când din contextul actului de împrumutare reiese că debitorul s-a împrumutat de la noul creditor spre a plăti pe vechiul creditor şi că intenţiunea comună a părţilor contractante a fost de a se subroga noul creditor în drepturile celui vechi şi când este cert că banii noului creditor s-au plătit vechiului creditor (C.A. Bucureşti, 19 martie 1882, Idem, p. 665, nr. 3).3. Subrogaţia convenţională făcută de debitor fără a împlini una dintre condiţiile cerute de lege nu este anulabilă decât faţă de terţi şi nulitatea nu poate fi cerută de părţile contractante (Trib. Brâila, în Dreptul nr. 70/1897, Idem, p. 666).
4. Pentru ca să existe subrogaţie convenţională, prin care împrumutătorul intră în drepturile creditorului, chiar fără concursul voinţei creditorului, nu este nevoie de fraze sacramentale (...). De asemenea, nu este necesar ca plata să se facă simultan cu împrumutul (C.A. Bucureşti, în Curierul judiciar nr. 40/1898, Ibidem).
5. Pentru ca subrogaţia convenţională să fie valabilă nu se cere ca în actul de împrumut să se declare că debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile sale şi ca plata datoriei să se facă simultan cu împrumutul, destul numai ca actul de împrumut şi chitanţa să fie făcute înaintea tribunalului (în prezent legea nu mai prevede această formalitate - n.n.) şi să se prevadă în ele că împrumutul s-a făcut pentru plata unei datorii şi că banii daţi de noul creditor au servit pentru acest scop (C.A. Bucureşti, Idem, p. 666, nr. 7).
2. Prima condiţie, cerută ca atare de lege [art. 1593 alin. (3)], este detaliată de art. 1595 alin. (2) în felul următor: a) în actul de împrumut trebuie declarat că suma se împrumută în scopul plăţii datoriei; b) tot aici, debitorul trebuie să arate că recunoaşte în persoana împrumutătorului toate drepturile creditorului iniţial (doar printr-o neatenţie a redactorului legea poate spune că „debitorul transmite împrumutătorului
Citește mai mult
drepturile creditorului", având în vedere că debitorul nu are aceste drepturi şi nimeni nu poate transmite mai mult decât are); c) în chitanţă se va menţiona că plata a fost făcută cu banii împrumutaţi. Cea de a doua condiţie impune ca înscrisurile - contractul de împrumut şi chitanţa de plată a datoriei - să poarte dată certă.3. Subrogaţia este consimţită de debitor, dar legea nu exclude ca şi creditorul să fie parte a convenţiei ce are ca efect subrogarea (atunci când există stipulaţie expresă în acest sens în contractul primordial dintre creditor şi debitor). Şi prin acest element se diferenţiază cele două tipuri de subrogaţie convenţională, în cazul celei consimţite de creditor participarea debitorului fiind interzisă.
4. Subrogaţia consimţită de debitor este un act juridic solemn, întrucât înscrisul cu dată certă este impus de lege pentru valabilitatea subrogaţiei. Chiar în lipsa consimţământului creditorului iniţial - atunci când s-a stabilit participarea lui la subrogaţie - aceasta va produce efecte între debitor şi solvens. Iar dacă primul creditor refuză să primească plata (refuză achitarea datoriei), debitorul poate să facă oferta reală urmată de consemnaţiune (C. Statescu, C. Bîrsan, TGO, p. 475).
5. Obiectul reglementării subrogaţiei cunoaşte o evoluţie faţă de vechiul Cod civil, în aceiaşi termeni ca şi cesiunea de creanţă, în sensul diminuării formalităţilor excesive.
6. Astfel, art. 1107 pct. 2 teza finală C. civ. 1864 cerea ca, pentru subrogaţia consimţită de debitor, actul de împrumut şi chitanţa de plată a datoriei să se facă în formă autentică. Art. 1595 alin. (2) NCC stabileşte că este suficient ca actul de împrumut şi chitanţa să aibă dată certă.