Art. 1598 Noul cod civil Subrogaţia parţială Subrogaţia
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Subrogaţia
Subrogaţia
Art. 1598
Subrogaţia parţială
(1) În caz de subrogaţie parţială, creditorul iniţial, titular al unei garanţii, poate exercita drepturile sale pentru partea neplătită din creanţă cu preferinţă faţă de noul creditor.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care creditorul iniţial s-a obligat faţă de noul creditor să garanteze suma pentru care a operat subrogaţia, cel din urmă este preferat.
| ← Art. 1597 Noul cod civil Efectele subrogaţiei Subrogaţia | Art. 1599 Noul cod civil Condiţii Dispoziţii generale... → |
|---|
1. Când un creditor ipotecar şi-a primit în diferite rânduri mai multe porţiuni ale creanţei sale de la diferite persoane ce a subrogat în drepturile sale pentru porţiunile primite de la dânşii, toţi subrogaţii aceştia vor trebui să fie colocaţi ipotecar prin concurenţă, căci toţi nu reprezintă decât unica şi primitiva creanţă presupusă ca totdeauna subzistentă în mâinile lor. Dacă, după art. 1109 C. civ. 1864, nu se acordă nici chiar creditorului preferinţa pentru porţiunea ce dânsul nu o ar fi subrogat, rezultă evident că dreptul tuturor subrogaţilor este de a veni la
Citește mai mult
colocaţiunea ipotecară prin drepturi egale prin concurenţă. Asemenea în ceea ce priveşte procentele diferiţilor subrogaţi, fiecare subrogat se va bucura de procentul ce îl avea creanţa primitivă de unde dânşii derivă (Trib. Olt, 14 iunie 1882, apudC. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. II, p. 670, nr. 1).2. Potrivit art. 1109 C. civ. 1864, atunci când plata se face numai pentru o parte din datorie, subrogaţia nu desfiinţează drepturile creditorului pentru ce mai are a lua, în acest caz el putând exercita pentru ce mai are a lua, aceleaşi drepturi ce exercită şi subrogatul pentru partea plătită celui cui a făcut o plată parţială (C.A. laşi, 5 aprilie 1922, ibidem, p. 670, nr. 2).
Citește mai mult
cesionarul putând pretinde de la debitor valoarea nominală a creanţei dobândite prin cesiune.2. De regulă, în caz de subrogaţie parţială, creditorul iniţial şi subrogatul vin în concurs fără ca între ei să existe un drept de preferinţă (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 475-476).
3. Prin excepţie, atunci când creditorul iniţial este titular al unei garanţii, legea îi acordă un drept de preferinţă, putând să-şi satisfacă prioritar creanţa. Aceasta este o modificare faţă de situaţia vechii reglementări (art. 1109 C. civ. 1864). Totuşi, excepţia nu se aplică atunci când creditorul iniţial s-a obligat faţă de noul creditor să garanteze suma pentru care a operat subrogaţia, ci se revine la regulă, în caz contrar garanţia fiind lipsită de conţinut.
4. Soluţia satisfacerii cu prioritate a creditorului iniţial din garanţiile creanţei, în cazul subrogării parţiale, constituie o întoarcere, incompletă, în direcţia modelului vechiului Cod civil, având în vedere că art. 1252 C. civ. fr. prevede că la subrogaţia parţială are prioritate, întotdeauna, creditorul iniţial. Soluţia a fost criticată în doctrină pentru inechitatea sa şi pentru că neagă conceptul de subrogare; astfel, deşi formal dobândeşte toate drepturile creditorului, în limita plăţii, solvensul nu primeşte nimic, în realitate, în cazul insolvabilităţii debitorului (V. Marcade, op. cit., p. 576-577, nr. 713).
5. Legea dă dreptul creditorului iniţial de a avea preferinţă asupra subrogatului pentru că prezumă că primul, consimţind la subrogaţie, a vrut să-şi rezerve toate drepturile iar nu să constituie un adversar în persoana subrogatului.
6. în realitate, preferarea creditorului iniţial este nejustificată, acesta putând ajunge -şi cu banii subrogatului - în situaţia de a-şi recupera întreaga creanţă, în condiţiile în care ultimul nu va dobândi nimic. Un astfel de rezultat este atât de departe de intenţia părţilor, încât clauza de excludere a acestei situaţii a devenit în practică o clauză de stil. Totuşi, art. 1598 alin. (1) se aplică în toate subrogaţiile legale pentru că, prin ipoteză, nu există convenţie (a se vedea P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 792, nr. 1305).
C. civ. 1864: „Art. 1109. Subrogaţia stabilită prin articolele precedente se operează atât în contra fidejusorului, cât şi în contra debitorului. Ea nu poate desfiinţa dreptul creditorului, când plata i s-a făcut numai pentru parte din datorie; în acest caz el poate exercita, pentru ce are a mai lua, aceleaşi drepturi ce exercită şi subrogatul, pentru partea plătită, celui cui a făcut o plată parţială (C. civ. 1652 şi urm.)".
Subrogaţia convenţională poate fi consimţită de debitor sau de creditor în mod expres şi pentru opozabilitate faţă de terţi proba ei se face prin înscris.
1) Subrogaţia consimţită de creditor (art. 1.594 Noul cod civil) operează atunci când acesta primeşte plata de la un terţ şi, la momentul plăţii, transmite acestuia toate drepturile pe care le avea contra debitorului.
2) Subrogaţia consimţită de debitor (art. 1.595 Noul cod civil) operează când debitorul se împrumută pentru a plăti datoria şi transmite
Citește mai mult
împrumutătorului drepturile creditorului.În acest caz subrogaţia este valabilă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) actul de împrumut şi chitanţa de plată au dată certă;
b) în actul de împrumut se declară că suma a fost împrumutată spre a se plăti datoria;
c) în chitanţa de plată se menţionează că plata a fost făcută cu banii împrumutaţi de noul creditor.
Deşi la alin. (3) legiuitorul menţionează că nu este necesar consimţământul creditorului iniţial, acesta trebuie să dea chitanţa de plată a datoriei.
Subrogaţia legală (art. 1.596 Noul cod civil) se produce de drept în cazurile prevăzute de lege.