Art. 1596 Noul cod civil Subrogaţia legală Subrogaţia
Comentarii |
|
Subrogaţia
Art. 1596
Subrogaţia legală
În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogaţia se produce de drept:
a) în folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte unui creditor care are un drept de preferinţă, potrivit legii;
b) în folosul dobânditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv;
c) în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingă datoria;
d) în folosul moştenitorului care plăteşte din bunurile sale datoriile succesiunii;
e) în alte cazuri stabilite de lege.
← Art. 1595 Noul cod civil Subrogaţia consimţită de debitor... | Art. 1597 Noul cod civil Efectele subrogaţiei Subrogaţia → |
---|
1. Simpla urmărire a garantului să plătească nu este suficientă a opera subrogaţia legală (conform art. 1670 C. civ. 1864, în prezent art. 2305 NCC - s.n.] ci numai de a da dreptul cauţionatorului (fi-deiusorului - s.n.] să acţioneze pe debitorul garantat, pentru desdăunări, conform art. 1673 C. civ. 1864 [în prezent art. 2312 NCC - s.n.) (Cos., 12 ianuarie 1872, apud C. Hamangiu, N. Ceorgean, op. cit., voi. II, p. 667, nr. 1).
2. în afară de subrogaţia legală, acela care a luat îndatorirea de a plăti datoria unui fideiusor nu poate fi ţinut de acea datorie decât tot în această
Citește mai mult
calitate de fideiusor, căci natura unei obligaţii nu se schimbă prin faptul că un altul a luat îndatorirea de a o executa. Prin urmare, cel ce a plătit datoria unui fideiusor are recurs în contra debitorului principal (Cas., S.U., 1903, idem, p. 668, nr. 12).3. Cazurile de subrogaţie legală, fiind limitativ arătate de art. 1108 C. civ. 1864 [în prezent art. 1596 NCC - s.n.], nu se poate întinde şi la alte ipoteze neprevăzute de lege. Astfel, un împrumut ipotecar, făcut în scop de a achita un creditor ipotecar anterior, nu subrogă de drept pe împrumutător în drepturile creditorului ipotecar anterior care a fost dezinteresat (C.A. Galaţi, în Dreptul nr. 71/1905, idem, p. 668, nr. 13).
4. Pentru ca cineva în urma achitării creditorului privilegiat să fie de drept subrogat în drepturile acestuia, trebuie ca şi dânsul, adică cel ce a plătit, să fi fost creditor anterior plăţii (Cos., 14 iunie 1920, idem, p. 669, nr. 16).
5. Achizitorul căruia i s-au împrumutat de către unitatea de achiziţii şi contractări avansul acordat unui producător (în vederea creşterii şi predării unui animal) şi care a plătit suma respectivă este subrogat, în temeiul art. 1108, pct. 3 C. civ. 1864 [în prezent art. 1596, lit. c) NCC - s.n.) în drepturile unităţii şi are acţiune împotriva producătorului vinovat de nerespectarea obligaţiilor contractuale, acesta trebuind să suporte, în final, consecinţele nerespectării obligaţiilor asumate (Trib. Judeţean Botoşani, dec. 478/1981, apud C. Turionu, Obligaţiile civile. Culegere de practică judiciară, Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2008, p. 17, nr. 4).
6. Asigurătorul s-a subrogat în drepturile persoanei asigurate din momentul plăţii indemnizaţiei de asigurare, ca urmare a producerii riscului asigurat. De la data despăgubirii beneficiarului contractului de asigurare, creanţa asigurătorului în raport cu persoana vinovată de producerea pagubei a devenit scadentă (C.A. Bucureşti, s. a Vl-a corn., dec. nr. 256/2003, în R.R.D.A. nr. 10/2003, p. 99-100).
7. Potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, dacă imobilul care este restituit de stat face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, persoana căreia i-a revenit proprietatea se subrogă, de drept, în drepturile statului sau ale persoanei deţinătoare în baza unor contracte ce au fost încheiate potrivit legii. în asemenea cazuri, beneficiarul contractului nu are interes a acţiona pentru anularea deciziei/dispoziţiei prin care s-a restituit imobilul persoanei îndreptăţite, conform Legii nr. 10/2001 (I.C.C.J., s. civ. şidepropr. int., dec. nr. 9152/2005).
8. Avalul este o garanţie de drept cambial. El reprezintă o obligaţie cambială accesorie faţă de obligaţia celui garantat, nu din punctul de vedere al obligaţiei principale a trăgătorului, ci în ceea ce priveşte existenţa cambiei şi a obligaţiei celui garantat. Indiferent de raporturile (civile sau comerciale) dintre avalist şi persoana avalizată, acestea nu se sting prin avalizare pentru că obligaţia cambială nu novează obligaţia care i-a dat naştere, iar avalistul nu dobândeşte acţiunea cambială contra avalizatului sau giranţilor anteriori decât dacă plăteşte cambia sosită la scadenţă. Avalistul este astfel subrogat ipso iure în drepturile creditorului împotriva avalizatului şi obligaţilor anteriori (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 1237/2006).
9. Decesul clientului, persoană fizică, are ca efect rezilierea contractului de brokeraj, dar rezilierea produce efecte doar pentru viitor iar brokerul nu este exonerat de a pune la dispoziţia succesorilor cocontractantului său date în legătură cu operaţiunile anterior derulate, până la data decesului. Nici clauza de confidenţialitate stipulată în contractul de brokeraj nu este încălcată prin obligarea brokerului de a pune la dispoziţie datele solicitate, deoarece partea reclamantă este succesoarea defunctului şi se subrogă astfel în drepturile autorului său (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2998/2009). Notă. Motivarea hotărârii este criticabilă, având în vedere că moştenirea nu este un caz de subrogaţie legală (ci un mod de dobândire a drepturilor şi de preluare a obligaţiilor; de altfel, moştenirea nu presupune efectuarea vreunei plăţi, care este condiţie a subrogaţiei), astfel că moştenitorul nu se subrogă defunctului.
10. Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România (în prezent art. 2210 NCC - s.n.], în limitele indemnizaţiei plătite, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării, contra celor răspunzători de producerea pagubei. Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3996/2006).
Citește mai mult
n-ar fi îndestulat decât creditorul cu rang preferenţial. Primul creditor, plătind pe cel cu rang preferenţial, se subrogă în drepturile acestuia şi va putea aştepta până ce, prin vânzarea bunului, vor putea fi acoperite ambele creanţe: şi cea pe care el a plătit-o pentru creditorul cu rang preferenţial, şi propria sa creanţă.2. Cazul de la lit. b) este ipoteza în care cel ce dobândeşte un imobil asupra căruia poartă o ipotecă plăteşte pe creditorii ce au acel drept de ipotecă. Interesul dobânditorului - concretizat în împiedicarea urmăririi imobilului de creditorii ipotecari - rezultă fie din intenţia de a păstra bunul în patrimoniul său, fie din cea de a-l vinde atunci când imobilul va dobândi o valoare mai mare. Dobânditorul va avea ipoteca asupra propriului său imobil, cu rangul creditorilor plătiţi (Idem, p. 473, nr. 268, pct. 2).
3. Cazul stabilit de lit. c) are în vedere pe cei ce sunt obligaţi împreună cu altul (codebitorii solidari, codebitorii obligaţiilor indivizibile şi fideiusorii între ei) şi pe cei ce sunt obligaţi pentru altul (fideiusorii şi cei ce au constituit o cauţiune reală).
4. Cazul reglementat de lit. d) priveşte pe moştenitorul care plăteşte o datorie a succesiunii din propriul său patrimoniu. Spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 1108 pct. 4 C. civ. 1864), care era restrânsă numai la moştenitorul acceptând o succesiune sub beneficiu de inventar. Noul Cod civil se referă la orice moştenitor, dacă acesta plăteşte datoriile succesiunii dincolo de limita pentru care este ţinut. Şi în acest caz scopul este evitarea unei urmăriri silite inoportune pe care ar putea să o facă creditorii succesorali, iar moştenitorul plătitor este subrogat în drepturile creditorului succesoral plătit.
5. Suplimentar faţă de vechiul Cod civil, noua reglementare face referire şi la alte situaţii de subrogaţie legală, printre care amintim art. 2210 (fostul art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România), potrivit căruia, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.
6. Reglementarea subrogaţiei constituie o normă specială în raport cu regulile privitoare la alte instituţii juridice ce presupun înlocuirea unui creditor iniţial. Printre astfel de situaţii de subrogare legală menţionăm: a) răspunderea solidară a soţilor pentru datoriile comune cu bunurile proprii, urmată de subrogarea celui care a plătit datoria comună, în drepturile creditorului, pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate (art. 352 alin. (1) NCC); b) în cazul plăţii nedatorate, când restituirea nu poate fi dispusă (pentru că, în urma plăţii, cel care a primit-o cu bună-credinţă a lăsat să seîmplinească termenul de prescripţie ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanţă sau a renunţat la garanţiile creanţei), cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit (art. 1342 NCC); c) subrogarea dobânditorului imobilului în drepturile înstrăinătorului - în calitatea sa de locator - în cazul în care locaţiunea este opozabilă dobânditorului (art. 1813 NCC); d) posibilitatea, pentru cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar sau privilegiat, de a cere înscrierea în cartea funciară a strămutării dreptului de ipotecă sau privilegiului, doar în temeiul înscrisurilor ce dovedesc subrogarea (art. 55 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare].
7. în reglementarea subrogaţiei din Noul Cod civil nu sunt manifeste erori de raţionament juridic, dar deplângem unele formulări hilare, cum ar fi cea din art. 1596 lit. e) care, în coroborare cu preambulul aceluiaşi articol, se citeşte astfel: „în afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogaţia se produce de drept: (...) e) în alte cazuri stabilite de lege".