Art. 1622 Noul cod civil Efectele compensaţiei faţă de terţi Compensaţia

1. Dispoziţia menţionată protejează drepturile dobândite de către terţi, fiind o aplicaţie a dispoziţiilor art. 1170 NCC cu privire la buna-credinţă care trebuie să guverneze raporturile juridice intervenite între părţi.

2. Norma juridică are caracter general şi nu trebuie restrânsă doar la cazul popririi, pe care legiuitorul îl citează exempli gratia (D. Alexandresco, Principiile, voi. III, p. 370).

3. Compensaţia fiind o plată fictivă, pe care însăşi legea o îndeplineşte pentru ambii debitori, nu poate avea loc în cazurile în care plata nu ar putea fi realizată. Astfel, un debitor nu mai

Citește mai mult

poate realiza o plată, dacă s-a realizat o poprire în mâinile lui de către un creditor al creditorului său. Poprirea realizată împiedică compensarea datoriei iniţiale cu creanţa pe care debitorul ar putea să o dobândească în contra creditorului său. Imposibilitatea operării compensării priveşte numai eventualele creanţe pe care debitorul le-ar putea dobândi ulterior înfiinţării popririi în contra creditorului său, nu şi creanţele născute înainte de înfiinţarea popririi (D. Alexandresco, Principiile, voi. III, p. 368-369). Dacă debitorul iniţial a dobândit o creanţă în contra creditorului său, atunci compensaţia operează de plin drept şi îşi produce efectele la momentul îndepliniri condiţiilor legale. O poprire ulterioară nu mai are niciun efect juridic, deoarece, la data la care a intervenit poprirea, compensaţia era îndeplinită (o se vedea, în acest sens, J.L. Baudouin, Y. Renaud, op. cit., tome II, p. 2422, nr. 1681/3).

4. Debitorul care a plătit o datorie, deşi putea să opună compensaţia, nu mai poate solicita restituirea plăţii creanţei pentru care nu a invocat compensaţia şi nu se mai poate prelava, în detrimentul terţilor, de privilegiile sau de ipotecile creanţei sale.

5. Efectele compensaţiei în materia solidarităţii creditorilor, respectiv a debitorilor sunt guvernate de dispoziţiile art. 1431 şi art. 1432 NCC. Astfel, dacă un debitor este obligat în solidar faţă de mai mulţi creditori şi dobândeşte o creanţă împotriva unuia dintre creditori, atunci compensaţia va opera numai pentru partea din creanţă ce revine acestui creditor. Faţă de ceilalţi creditori însă, debitorul rămâne obligat pentru tot. Dacă există o pluralitate de debitori, atunci compensaţia care operează în privinţa unui debitor va stinge obligaţia indivizibilă şi îi va elibera pe ceilalţi debitori. Debitorii liberaţi vor fi ţinuţi să plătească echivalentul părţilor lor.

poate cineva sa explice alineatul 3 al aticolului si sa ofere un exemplu?..Multumesc